Linkuri accesibilitate

Între viață și moarte - situații de urgență cardiovasculare


Cu prof. Mihail Gavriliuc, şeful Catedrei de Neurologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.

Un studiu recent, citat de portalul e-Sănătate, arată că în străinătate un accident vascular cerebral, pe scurt AVC, este diagnosticat în maximum 30 de minute. În Republica Moldova diagnosticul şi începerea tratamentului se pot stabili şi în intervalul de până la cinci ore de la observarea simptomelor, când drum înapoi nu mai există, iar dizabilităţile pacientului supravieţuitor rămân pentru toată viaţa. Cum se explică această întârziere soră cu moartea şi ce e de făcut sau ce există

la îndemână pentru ca cel care a suportat un AVC să aibă o şansă. Vom discuta în această dimineaţă cu profesorul Mihail Gavriliuc, şeful Catedrei de Neurologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.

Europa Liberă: Aşa dar, dle profesor, un studiu apărut sau comentat în presă arată că în Republica Moldova întârzierea, soră cu moartea, în cazurile de accident vascular cerebral e mai degrabă regula, decât excepţia. E vorba de întârzierea cu diagnosticarea şi începerea tratamentului. În consecinţă, şansa de recuperare a celui care a suferit un ictus este aproape întotdeauna foarte firavă. Înainte de a vorbi despre cauze, efecte şi măsuri ce ar putea fi luate, spune-ţine scurt, că poate mai aud şi cei care habar n-au de primejdii: ce este un AVC?

Mihail Gavriliuc: „Un accident vascular cerebral este o dereglare acută a circulaţiei sangvine în creier. Dereglarea chiar pe scurt timp a circulaţiei sângelui în el se poate manifesta cu grave manifestări.”

Europa Liberă: Dacă tratamentul este făcut la timp şi eficient, omul se recuperează complet?

Mihail Gavriliuc: „Am putea spune că da. Depinde, totuşi, şi de ce tip de accident vascular s-a întâmplat, căci ele sunt mai multe: hemoragice, ischemice. Ar trebui să ştim - cu cât mai devreme ajungem la spital, cu atât mai bun este pronosticul.”

Europa Liberă: Dacă nu este tratat la timp, ce se întâmplă, care sunt consecinţele imediate?

Mihail Gavriliuc: „Sigur că, cea mai neplăcută situaţie este decesul, ceea ce se poate întâmpla în cazul unui accident de proporţii mari. Atunci când accidentul este moderat sau este de proporţii mai mici se poate întâmpla ca să se deregleze, pe mult timp sau chiar pe tot restul vieţii, mişcările într-o mână, într-un picior, în unele cazuri se dereglează vorbirea, sunt şi alte situaţii.”

Europa Liberă: Dle Gavriliuc, ce simptome , clare, ale AVC ar trebui să le ştie orice om pentru a putea interveni prompt?

Mihail Gavriliuc: „În primul rând, orice om trebuie să-şi cunoască riscurile dezvoltării AVC. Persoanele care ştiu că au tensiunea crescută, diabet zaharat, care au dereglări de tulburare a ritmului inimii, obezitate, unele predispoziţii ereditare, cunoscând că în familie s-a întâmplat aşa ceva, anume acest grup de cetăţeni ar trebui să cunoască mai bine şi în detalii ceea ce se numeşte manifestări iniţiale ale AVC.

De regulă, debutează anume atunci când se acutizează problema de risc. Se poate manifesta prin apariţia unei amorţeli a jumătăţii drepte sau stângi a corpului sau numai a feţei. Uneori se poate observa de cei din jur sau în oglindă că faţa s-a dereglat, adică a apărut o asimetrie a feţei. Pot apărea dereglări de vorbire, slăbiciuni în mână sau în picior. Uneori se poate observa apariţia unui vertij, adică senzaţia iluzorie că lumea din jur se roteşte în ochii pacientului. Sunt mai multe manifestări, dar acestea sunt principalele. Dar, subliniez, ele întotdeauna sunt în legătură cu problema de bază care poate provoca accidentul vascular. Mai rar el apare pur şi simplu aşa, fără nici un fel de situaţie prevestitoare.”

Europa Liberă: Din propria Dvs. experienţă, în ce măsură populaţia, dar şi medicii sunt în stare să recunoască, să „citească” simptomele AVC, astfel încât să grăbească tratamentul adecvat?

Mihail Gavriliuc: „În cea mai mare măsură medicii şi în primul rând cei care se află pe prima linie, medicii de familie, cunosc situaţia. Fiindcă aceste teme sunt unele din principalele la universitate. Mai mult decât atât, sunt temele pe care medicii de familie le studiază în cadrul aşa numitelor reciclări. Mai puţin cunoaşte populaţia. Putem spune că există un fenomen de ignoranţă de propria sănătate în rândul populaţiei. Atunci când omul îşi cunoaşte problema sigur că el este mai vigilent şi mai capabil să o prevină. Iar dacă prevenţia a fost inefectivă, în primele ore de debut trebuie să se adreseze în aşa mod ca ajutorul medical să vină cât mai urgent.”

Europa Liberă: Există, se vorbeşte de programe educaţionale, care ar permite ca potenţialii suferinzi de AVC, rudele acestora sau pur şi simplu cetăţenii aflaţi alături în momentul atacului să aibă capacitatea şi priceperea să acţioneze cum este necesar?

Mihail Gavriliuc: „Programe educaţionale, fără doar şi poate, există. există buclete pentru pacienţi. Acum se lansează chiar un proiect naţional pentru combaterea acestei maladii foarte răspândite în ţara noastră. În acelaşi timp, cred că se cer eforturi susţinute din partea atât a societăţii medicale, cât şi a societăţii în întregime, în aşa mod ca această problemă să fie văzută şi să fie cunoscută nu numai de autorităţile medicale, dar şi de toţi cei care au o responsabilitate faţă de sănătatea populaţiei.

Vorbesc, de exemplu, despre înzestrarea spitalelor raionale cu aparate care se numesc computer tomografie. Sunt nişte aparate foarte importante în diagnosticul precoce, timpuriu al AVC. Acest aparat computer tomografie ar trebui să fie la dispoziţie 24 din 24 de ore în cazul când se suspectă un AVC la o persoană în această fază acută a dezvoltării maladiei.”

Europa Liberă: Tomografie computerizată există doar în spitalele din Edineţ, Briceni, Orhei, Chişinău, Bălţi şi Comrat. Ce ar fi mai realist şi mai potrivit: să ai aparatajul respectiv în fiecare centru raional de acum, de exemplu, sau să asiguri posibilitatea de transport urgent al pacientului în centrele medicale înzestrate adecvat?

Mihail Gavriliuc: „Cred că ar trebui combinat şi una, şi alta. Până când, cred că nu avem posibilitatea în fiecare raion să instalăm câte un computer tomografie. Dar să se realizeze planul de creare a aşa numitor spitale interraionale în care s-ar concentra pacienţii în faza acută cred că este posibil. Vedem şi paşii întreprinşi şi drumuri reparate, şi elicopter pus la dispoziţie pentru transportare de urgenţă. Posibil că aceste mecanisme încă necesită a fi perfecţionate în aşa mod ca să fie la îndemână în orice timp, în orice perioadă a anului şi a zilei.”

Europa Liberă: Dle profesor, aţi vorbit mai devreme despre simptomele AVC, dar puteţi să ne spuneţi ce ar trebui să facă o persoană terţă. De exemplu, sunt martor întâmplător al unui AVC, am în faţă persoana care manifestă simptomele respective. Ce trebuie să fac şi ce urmează dacă sunt,de exemplu, în zona sătească?

Mihail Gavriliuc: „Dacă, de exemplu, este o persoană care face o criză de hipertensiune arterială, ceea ce se întâmplă de cele mai deseori căci boala hipertensivă este principalul furnizor al AVC, este nevoie, în primul rând, de a măsura tensiunea arterială şi de a întreprinde paşii pentru a o coborî la indicii ei apropiaţi de cei fiziologici cu ajutorul medicamentelor pe care pacientul deja le are. De regulă, pacientul cu hipertensiune arterială îşi cunoaşte maladia şi are în preajmă acele medicamente pe care le foloseşte în caz de creştere bruscă a tensiunii. În al doilea rând, să nu dăm pacientului prilej să se alerteze şi mai mult, adică să intre într-o panică. Trebuie să facem totul calm, dar în acelaşi timp – rapid, adică să apelăm la ajutor medical, fie la medicul de familie dacă este aproape, fie la serviciul de ambulanţă.”

Europa Liberă: Dar la sate, totuşi, mai persistă problema cu transportarea rapidă a pacienţilor, mai ales a celor care suferă de un accident de asemenea fel, la spitalul unde să fie luate măsuri eficiente?

Mihail Gavriliuc: „Cred că există aşa situaţii, dar altă alternativă nu avem. Acasă AVC nu se tratează.”

Europa Liberă: Pacienţii, aş risca să spun o parte uriaşă a acestora, au deseori un comportament absolut iresponsabil în contextul bolii sale. Din cauza lipsei de cunoştinţe elementare, a iresponsabilităţii faţă de propriul corp sau, aici, cap. Ce este de făcut totuşi pentru a diminua fenomenul? Să fie lăsat neştiutorul şi iresponsabilul să ajungă singur la mintea cea de pe urmă? sau ar urma şi autorităţile medicale sau poate cele educaţionale să întreprindă ceva astfel încât orice cetăţean să fie mai conştient şi mai responsabil faţă de propria sănătate.

Mihail Gavriliuc: „Întrebarea este mai largă decât numai s-ar referi la AVC. Este vorba despre modul sănătos de viaţă, care, după cum aţi menţionat, este nevoie a fi început şi de la şcoală. Ar trebui să fie un atu pentru fiecare familie. cu părere de rău acest lucru nu se întâmplă. Poate că ne-au rămas nişte situaţii din timpurile sovietice când sănătatea era grija statului, iar fiecare în parte, familie nicidecum nu luau măsuri necesare pentru a-şi îmbunătăţi stilul de viaţă în aşa mod ca să nu se supună unor afecţiuni. În acest aspect, AVC şi alte afecţiuni neurologice ar trebui în aşa mod să fie cunoscute de populaţie ca în cazul când apare riscul, acesta să fie diminuat la maxim.

În acelaşi timp, medicul de familie, autorităţile ar trebui să cunoască acele familii unde AVC este o maladie de risc. În asemenea situaţii, nu pur şi simplu la radio, nu prin intermediul numai al unor buclete, dar prin discuţii concrete cu persoane concrete medicul de familie să le explice în ce constă riscul. Medicul trebuie să le explice că tratată boala hipertensivă trebuie tratată la timp, ea poate fi tratată astăzi, avem cu ce, medicamentele sunt compensate. Atunci când este această responsabilitate personală şi rezultatul este mai mare. În caz contrar cum se întâmplă – boala intervine, pacientul este foarte grav şi toţi, numai nu el personal, sunt vinovaţi. Familia nu a luat măsuri necesare ca să spună: trebuie de măsurat tensiunea în fiecare zi, dar poate că în ziua asta te simţi mai prost, ai luat medicamentele. Nemaivorbind de alţi factori nocivi care intervin, cum ar fi alcoolul, tutunul şi altele.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:13:18 0:00
Link direct

XS
SM
MD
LG