Europa Liberă: Andrei Ilarionov deduce din analiza comparativă a discursurilor publice ținute de Putin, în care motivează anexarea Crimeii, două cauze adevărate pe care Putin nici nu încearcă să le ascundă, dar le ambalează în diferite motivații mai generaliste. Și de acolo rezultă că Putin, de fapt, a anexat Crimeea pentru ca să împiedice venirea ipotetică a trupelor NATO în Crimeea și ca să dea o replică Occidentului pentru zisa umilire a Rusiei. Acum vreau să vă întreb în ce măsură aceste două cauze, principiale pentru Putin, la părerea lui Andrei Ilarionov, l-ar putea determina pe liderul de la Kremlin să asimileze, într-o formă comparabilă cu cea din Crimeea sau una mai soft, Transnistria?
Nicolae Chirtoacă: „Nu este un mare secret și, într-adevăr, aveți perfectă dreptate, liderul de la Kremlin a menționat, de nenumărate ori, că se împotrivește extinderii NATO spre Est, nu are încredere în Occident. Și aceasta ar justifica crearea unei zone de influență sau a unei zone tampon între Federația Rusă, Uniunea Europeană și NATO. În acest context, desigur, evenimentele dramatice din Ucraina au fost percepute de Vladimir Putin și anturajul acestuia ca o încercare a americanilor, în primul rând, să se apropie de frontierele Federației Ruse, iar Crimeea este percepută ca un purtător de avioane, ca un punct strategic natural. Și nu în zadar propaganda rusească a menționat, încercând să justifice actul de anexare a Crimeii că, la o adică, NATO ar avea deja planuri să amplaseze anumite sisteme de rachete pe peninsulă. În acest sens, cred că nu este o paralelă directă între anexarea Crimeii și situația din Transnistria, mai curând, Moldova în ansamblu. Ideea de federalizare a Republicii Moldova, iar acum acțiunile militare din estul Ucrainei și eforturile de destabilizare și de inițiere a unor negocieri, iarăși, au drept punct final federalizarea Ucrainei, ce înseamnă slăbirea din interior a ambelor state.”
Europa Liberă: Domnule Chirtoacă, dar Kremlinul deja are un aerodrom militar la Tiraspol, are trupe militare. Și atunci nu are deja un picior pus pe teritoriul Transnistriei?
Nicolae Chirtoacă: „Piciorul este pus demult, deja de 25 de ani. Eu aș face comparație între regiunea transnistreană a Republicii Moldova poate cu regiunea Kaliningrad care și ea este destul de militarizată și folosită acum de Federația Rusă pentru a exercita presiuni asupra Occidentului, dar nu direct între Crimeea și regiunea transnistreană. Potențialul acesta militar a acumulat trei componente și anumite forțele armate ale regimului separatist, batalioanele de menținere a păcii și 1200-1300 de militari, rămășițele armatei a 14-a desigur constituie un anumit potențial militar care poate fi folosit în diverse scopuri. Dar, iarăși, problema nu este în ocuparea Transnistriei, chiar din punct de vedere militar şi strategic, este lipsit de sens, cât păstrarea situaţiei de incertitudine şi folosirea regimului de la Tiraspol, regim marionetă, pentru exercitarea presiunilor şi pentru impunerea conceptului de federalizare.”
Europa Liberă: Deci, un fel de „cui al lui Pepelea”, cum se spune în poveştile populare moldoveneşti. Şi Rogozin fortifică această tactică?
Nicolae Chirtoacă: „Situaţia este şi mai dramatică. Dacă ar fi existat premise pentru realizarea planului geostrategic al Kremlinului, numit „Novorosia”, în care urma ca regiunea transnistreană, dar şi sudul Moldovei, în ansamblu, zonele populate de găgăuzi şi bulgari, să facă parte din acest plan pentru o destabilizare de proporţii. Şi atunci, de pe poziţii de forţă, Rusia ar fi început negocieri, probabil cu observatori de la OSCE, fiindcă are deja experienţă de mulţi ani în Transnistria, pentru a impune regulile sale de joc – iarăşi crearea unei zone-tampon, formate din state slabe, state prin care este stopată apropierea de Uniunea Europeană şi, desigur, care îşi asumă un statut de neutralitate militară dar, poate, şi politică, dar, în fond, nu este clar ce ar însemna acest lucrul, pentru a evita, într-o perspectivă, orice extindere a NATO spre Est, deci, apropierea NATO de frontierele Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: Astăzi v-aţi încumeta să daţi nişte pronosticuri referitoare la comportamentul Kremlinului vis-a-vis de Transnistria?
Nicolae Chirtoacă: „Ruşii vor rămâne duri. Desigur, ei vor păstra controlul total asupra regiunii transnistrene – politic, financiar, economic – prin canalele diplomatice. Dar acum, dat fiind faptul că a eşuat acest plan de anvergură al Federaţiei Ruse, mai curând suntem martorii introducerii unei stărim de status quo. Declaraţiile recente făcute de Karasin, dacă nu mă înşel, referitor la suspendarea negocierilor în formatul „5+2” până în toamna anului viitor, problemele economice cu care se confruntă Transnistria şi declaraţiile recentă făcute de Şevciuk, unele memorandumuri semnate, înseamnă, pe de o parte, încercarea de a crea o alternativă pentru Tiraspol în ceea ce priveşte evitarea aderării cu timpul la Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ceea ce ar contribui la integrarea economică a ambelor maluri. Deci, toate aceste elemente denotă un singur lucru – pentru moment, o altă strategie nu există, Rusia stopează orice proces de negocieri, de dialog între Tiraspol şi Chişinău, până când va elabora o nouă tactică în noile circumstanţe.”
Europa Liberă: Chişinăului îi convine acest sarcofag decât să deterioreze situaţia şi mai rău?
Nicolae Chirtoacă: „Nu este vorba de deteriorare, fiindcă niciuna dintre părţi nu este interesată, sunt anumite temeri şi suspiciuni.”
Europa Liberă: Dar forţarea unor negocieri ar putea conduce la deteriorarea definitivă sau nu?
Nicolae Chirtoacă: „Eu nu văd pe nimeni care este în stare să forţeze acest lucru, atâta timp cât, chiar şi în formatul internaţional multilateral, Rusia întotdeauna se foloseşte de veto, transnistrenii lucrând în duet pentru a atenua consecinţele politice ale unor astfel de decizii. Pentru moment, nici partea rusă nu este interesată în dramatizarea situaţiei, fiindcă, vă spun sincer, nu este nicio finalitate a unei astfel de politici, iar Chişinăul, de asemenea, nu are nici posibilităţi, nici mijloace de a schimba sau profita de o anumită conjunctură politică, atâta timp cât, să zicem, Ucraina vecină este preocupată de operaţia antitero şi de lichidare a rezistenţei acestor comandos care operează în regiunile de est ale acestei ţări.”
Europa Liberă: Deci, на восточном фронте без перемен, ca să folosim un titlu cunoscut?
Nicolae Chirtoacă: „Da. Desigur, într-o perioadă cât de cât previzibilă până la alegeri. Eu cred că mai curând alegerile şi schimbarea raportului de forţe în viitorul Parlament îi preocupă pe unii strategi de la Kremlin, adică agravarea situaţiei care, de fapt, nu le aduce niciun fel de dividende politice în nicio perspectivă scurtă sau de rază medie de bătaie.”
