Îl văd pe un cinovnic, pe sticlă, vorbind cu un soi de blazare despre activitatea prodigioasă pe care o desfăşoară. Îl văd a doua oară, a treia, a patra, îl văd mai mereu epatînd, etalîndu-şi meritele, sugerîndu-ne că ceea ce face nu e la îndemîna oricui. Mă uit în ochişorii lui şireţi şi am pe loc senzaţia că sînt la un spectacol, că cinovnicul cu pricina e un artist, că jobul pentru el e şi un fel de rol, un soi de cacealma pentru spectatorii-contribuabilii naivi.
Există în spaţiul nostru ciudat-miraculos suficienţi indivizi pentru care munca e doar un mijloc de a ajunge sătui la pensionare. Oamenii aceştia nu jinduiesc să realizeze ceva în plan profesional, nu vor să facă o inovaţie, nu vor să schimbe lumea din jurul lor (căci ea nu poate fi schimbată, nu-i aşa?) şi nici izvor de bucurie nu este jobul pentru ei. Pentru aceşti concetăţeni jobul e doar o modalitate de a supravieţui, de a amîna problemele financiare.
Fireşte că orice individ îşi caută un job pentru salariu, ca să aibă ce mînca. Dar în ţările în care oamenii trăiesc mai bine munca nu e doar o sinecură, nu se reduce la facerea banilor şi la evitarea problemelor. Parcă maI este acolo ceva. Bunăoară, dorinţa de a realiza ceva frumos, inedit. Dar la noi cîtă lume e pătrunsă de această dorinţă?
Cînd jobul înseamnă numai facerea banului, ţara nu poate fi primenită, oricîte sloganuri patriotice-mobilizatoare ar răsuna. Iar aici, în spaţiul nostru ciudat-miraculos, cohorte mari de indivizi lucrează numai pentru a mînca şi a merge verile în Antalia. Nu zic că asta e rău, dar e prea puţin, prea puţin ca să schimbi atmosfera în patrie.
În virtutea meseriei pe care o au, mulţi oameni trebuie să simuleze în public interesul pentru ceea ce fac. Şi vezi, bunăoară, un onegist care îţi vorbeşte cu însufleţire despre un megaproiect de primenire a patriei, dar în realitate el se gîndeşte numai la salariul pe care îl va lua graţie proiectului. Politicienii şi cinovnicii mai cu seamă declară mereu că muncesc „pentru popor”. N-ar fi rău să fie aşa, dar în realitate mulţi dintre ei muncesc numaI pentru propria lor bunăstare. Şi uita aşa jobul ajunge să fie un rol într-un spectacol.
