Invitatul nostru este generalul în retragere Victor Gusleacov, fost comisar de poliție din Bender/Tighina în timpul războiului de pe Nistru. Un interviu realizat cu ocazia comemorării de la Varnița a celor 22 de ani trecuți de la Luptele de la Bender, în cursul Războiului de la Nistru.
Victor Gusleacov: „19 iunie 1992 a rămas în memoria mea şi a familiei mele, a colaboratorilor mei, a consătenilor din satul Varniţa ca o zi tragică pentru noi, pentru populaţia din localitatea Bender, satul Varniţa, pentru toţi cei care şi-au făcut serviciul în Comisariatul de Poliţie din Bender. Tragică prin faptul că timp de trei zile s-au dus tratative, au fost semnate procese-verbale, protocoale, declaraţii, acordul de încetare a focului, de trecere la rezolvarea problemelor în mod paşnic, dar pe neaşteptate am fost atacaţi de forţele separatiste care aveau un singur scop – să scoată poliţia din oraşul Bender, care le era ca un os în gât şi le încurca să ia oraşul în subordonare, aşa cum doreau ei, să pună o graniţă care a rămas şi în ziua de azi.”
Europa Liberă: Cum de au reuşit să separe, totuşi, Republica Moldova în două?
Victor Gusleacov: „Problema este că nu se vorbeşte cu populaţia. Trebuie să vorbeşti cu populaţia, trebuie să fie informată despre eforturile întreprinse de conducerea Republicii Moldovei, dar nu aşa cum se spunea: „Чемодан. Вокзал. Россия”. Iată ce era, toţi ştiau numai despre aceasta.”
Europa Liberă: Autorităţile statului au pierdut războiul din 1992?
Victor Gusleacov: „Autorităţile statului au pierdut războiul deoarece nimeni nici atunci nu a venit, nici acum nu vine. Da, domnul Carpov se întâlneşte cu doamna Ştanski, vorbesc, fac concluzii, Comisia Unificată de Control hotărăşte nu ştiu care probleme, deoarece ei mai mult se întăresc. Lucrează Comisia Unificată de Control şi la o vamă, şi la a doua vamă şi graniţă e pusă.
De ce nu organizăm o întâlnire a conducerii statului, nu cu liderii de la Tiraspol, de ce nu se întâlneşte domnul Leancă cu consilierii de la Bender? Iată cu cine trebuie să vorbeşti. Trebuie să vorbeşti cu poporul. Eu am spus că chiar să le ofere transnistrenilor fără plată ochelari, paşapoarte, poliţă de asigurare medicală, aceasta nu înseamnă să atragi populaţia, chiar dacă sunt moldoveni, români, deoarece pensiile transnistrene sunt de două ori mai mari. Soţia mea, de exemplu, primeşte o pensie 900 de lei, iar cineva care a lucrat cu dumneaei primeşte pensie 1800 de ruble în Bender. Mai mult de 500 de persoane din satul Varniţa, care sunt moldoveni, au paşapoarte transnistrene şi primesc pensie transnistreană. Şi când este necesar merg şi votează acolo, semnează.
Chiar şi acum, când a fost Rogozin, şi-au dat semnăturile pentru aderarea la Rusia. Din Varniţa, cei care primesc pensie, toţi au mers în biroul 101 al executivului Bender şi au semnat că ei sunt de acord Transnistria să adere la Rusia.
Până nu va fi ridicat nivelul de viaţă, de trai al populaţiei Republicii Moldova, noi nu vom putea unifica aceste două maluri, fiindcă ei sunt susţinuţi şi la preţul la gaz, electricitate, apă etc., au adaosuri la pensie. Preţurile cresc şi în Moldova, şi în Transnistria, însă transnistrenii zic că ei primesc mai mult. Cine trăieşte mai bine? Cel care primeşte 1800 de ruble, echivalentul a 2000 de lei, sau un cetăţean al Republicii Moldova care primeşte 900 de lei?”
Europa Liberă: Domnule Gusleacov, câţi ani trebuie ca cele două maluri ale Nistrului să se unifice?
Victor Gusleacov: „Eu nu calculez în ani. Atâta timp se spune că se atrag investiţii. Care investiţii se atrag? Pe teritoriul satului Varniţa nu am văzut nicio întreprindere cu capital străin.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, cel care aţi condus Comisariatul de Poliţie Bender, ce notă daţi reformei în justiţie? Se luptă împotriva corupţiei? Se face reformă în acest domeniu?
Victor Gusleacov: „Este un spectacol – „Nota zero la purtare”. Eu aş spune că nu este nicio luptă. Măresc salariile la judecători, dar ei oricum iau mită. Nu poate un judecător cu un salariu de cinci mii de lei să-şi construiască castele de milioane de euro. Acum le vor ridica de trei ori salariile procurorilor. Sincer vă spun, 30 de ani am lucrat în poliţie, şase ani am lucrat în alte posturi, am lucrat şi la bancă, unde aveam salariu de 20 de mii de lei pe lună şi eu doar o maşină, un Volkswagen am.”
Europa Liberă: Ce preţ are libertatea?
Victor Gusleacov: „Libertatea cetăţenilor Republicii Moldova a fost adusă cu sângele celor care au fost devotaţi, nu al celor care au profitat şi acum se declară eroi. Câteodată îţi este obijduitor: peste douăzeci şi ceva de ani primesc Ordinul Republicii, pe când atunci nu au fost înaintaţi de conducere nici la medalie. Dar, ştiţi, a fost război, am trecut cu chiu, cu vai, acorduri nu prea bune, deoarece mai mult am cedat.”
Europa Liberă: Ce s-a cedat?
Victor Gusleacov: „Vă spun numai una – în acordul semnat de domnul Snegur şi domnul Elţin este scris că trebuie să fie asigurată circulaţia liberă a persoanelor. Spuneţi-mi, vă rog, cine trebuie să controleze această măsură? Preşedintele Republicii Moldova şi preşedintele Federaţiei Ruse. Ce avem noi cu Transnistria? Noi nu am semnat niciun acord cu Transnistria. Apoi a venit la putere domnul Lucinschi, care a fost convins de domnul Voronin şi a semnat acordul de la Odesa. Şi de atunci mai mult am cedat.”
Europa Liberă: Victor Gusleacov rămâne optimist, pesimist? În ce crede? În cine crede?
Victor Gusleacov: „Eu sunt optimist. Cred în poporul Republicii Moldova.”
