Îngrijorări venite dinspre est, fiecare cu intensitatea sa: concesionarul aeroportului internaţional Chişinău suferă nişte ciudate metamorfoze, înainte de a se apuca de angajamente şi Gazprom aplică regula dintr-un roman de Ilf şi Petrov: dimineaţa - banii, seara - scaunele, seara banii -
Cu ce efecte, însă, pentru Republica Moldova? Vom încerca să ne facem sau să ne consolidăm o părere în această privinţă împreună cu expertul Roman Chircă, directorului Institutului Economiei de Piaţă.
Europa Liberă: Două subiecte sunt azi şi am dori să ne împărtăşiţi punctul Dvs. de vedere în privinţa lor. Primul dintre ele ţine de concesionarul Aeroportului Internaţional Chişinău – compania Avia Invest, care, după cum a constatat cotidianul „Adevărul”, şi-a schimbat acţionarii. E firesc să spunem şi-a schimbat proprietarii?
Roman Chircă: „Sigur, au loc anumite mişcări tectonice în rândurile acţionariatului din acest „Avia Invest” – o companie care, de altfel, nu dispune de mijloace financiare în fondul său statutar. Ceva s-a schimbat la nivel individual, personal în Federaţia Rusă, iar noi cunoaştem că oligarh în Federaţia Rusă este cel care primeşte mandatul şi permisul din partea establishment-ului de la Kremlin.”
Europa Liberă: Şi dacă s-au schimbat proprietarii, adică, de exemplu, dacă acţionarul majoritar cu 95% a ajuns firma Komaks Avia de la Moscova creată deunăzi şi un capital de 2000 de euro. Asta ce-ar trebui să însemne pentru autorităţi, mai ales într-un subiect atât de controversat ca cel al concesionării Aeroportului?
Roman Chircă: „Faptul că s-a schimbat acţionariatul plasează acest contract de concesionare iarăşi în zona incertă cum era el. În astfel de condiţii extrem de favorabile, pe care le-a primit Avia Invest, poate să se descurce orice SRL, cu un capital de 5400 de lei, din Moldova sau orice stat din regiune.”
Europa Liberă: Compania „Avia Invest” a invitat presa la inaugurarea lucrărilor de construcție a parcării multietajate de la Aeroport. Toate par minunate, aşa dar, deşi nu e cam târziu?
Roman Chircă: „Vă referiţi la anunţarea lansării construcţiei unei parcări etajate. De fapt acest lucru demonstrează cât de perfid şi de neconvenabil este pentru noi un astfel de contract de concesionare. Şi asta pentru că un an de zile au gestionat Aeroportul, au acumulat anumite mijloace, ca peste un an nu să arate o parcare deja construită, dar să anunţe doar intenţia de a o construi. Esenţa acestui contract este că persoanele au primit în gestiune o întreprindere care generează profit, venit. Au utilizat venitul obţinut timp de un an de zile. Din venitul care urmează a fi obţinut în al doilea an o parte va fi utilizată pentru construcţia acestei parcări etajate, care nu ştiu în ce măsură este cel mai prioritar obiect pentru Aeroportul Internaţional Chişinău, care se sufocă de traficul de pasageri în continuă creştere.”
Europa Liberă: Proverbiala problemă a gazelor ruseşti acum. Cea mai nouă ştire ar fi, dacă nu cumva lucrurile s-au schimbat deja, e că Rusia a aplicat - cum ziceam - principiul din romanul „12 scaune” de Ilf şi Petrov: banii - dimineaţa, scaunele - seara ş.a.m.d. Ce înseamnă, de fapt acest lucru?
Roman Chircă: „Înseamnă că părţile, Naftogaz şi Gazprom, nicidecum nu pot să ajungă la un numitor comun privind preţul de livrare. Cunoaştem că înainte de revoluţia din Kiev preţul de livrare pentru guvernarea Ianukovici constituia 268 de dolari. Acum Federaţia Rusă a insistat şi a stabilit unilateral un preţ de 485 de dolari pentru mia de metri cubi. E un preţ absolut exagerat şi considerat neechitabil de către partea ucraineană.
Pe de altă parte, în toată această istorie cel mai mare perdant este Gazpromul, care pe lângă faptul că îşi şifonează reputaţia în calitate de un livrator sigur de gaze mai pierde şi o piaţă enormă care este piaţa gazelor din Ucraina, cifrată anual la 22 de miliarde de metri cubi. Pentru comparaţie, Forţa Siberiei, gazoduct care urmează a fi construit peste 6 ani şi va livra gaze Chinei, va livra gaze la un preţ de 350 de dolari. Republica Moldova primeşte achită un preţ de 368. Partea ucraineană consideră că 485 de dolari este un preţ exagerat şi motivat politic.”
Europa Liberă: De ce spuneţi ca despre un fapt împlinit că piaţa Ucrainei este pierdută pentru Gazprom?
Roman Chircă: „Este pierdută cel puţin pentru perioada imediat următoare. Pentru perioada vară-toamnă şi o parte din iarnă Ucraina dispune de resurse suficiente pentru a-şi asigura economia cu gaze. Pe de altă parte, Gazprom-ul este cel care pierde în această situaţie pentru că nu va livra aceste volume de gaze. Să nu uităm că principala sursă de venit pentru Gazprom sunt livrările către UE, de unde el îşi formează circa 80 la sută din veniturile sale.”
Europa Liberă: Autorităţile moldovene au mesaje liniştitoare în legătură cu posibilitatea de a repeta proasta şi trista experienţă când populaţia şi moldovenească au rămas fără gaze. Acum de ce ar fi mai mult loc pentru optimism?
Roman Chircă: „În primul rând, să ne aduce aminte de ce în 1992 au fost sistate livrările de gaze. A fost din cauza faptului că autorităţile separatiste de la Tiraspol, unde este amplasat un nod de distribuire, au blocat livrările către Republica Moldova şi nu din cauza că Gazprom a decis acest lucru. Pe de altă parte, ceea ce se întâmplă acum este diminuarea livrărilor de gaze în gazoductul de tranzit în volumul destinat pentru Ucraina. Ceea ce înseamnă că volumele principale pentru Republica Moldova şi restul Europei occidentale sunt asigurate în continuare. Chiar dacă din anumite considerente volumul de gaze în acest gazoduct se va diminua primii care vor suferi sunt statele occidentale şi a Europei Centrale, ulterior şi Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar de ce s-ar putea diminua? S-a tot vorbit despre posibilitatea că Ucraina să preia totuşi gaze pentru necesităţii interne şi atunci în Moldova ar ajunge mai puţine gaze.
Roman Chircă: „Ar ajunge mai puţin în primul rând în partea Europei occidentale şi nu în Republica Moldova. Moldova consumă un volum ridicol de mic de gaze – circa jumătate de miliard de metri cubi. E incomparabil cu România care consumă anual 9,5 miliarde de metri cubi. Multe alte state consumă un volum mult mai mare. O distribuţie de gazoduct trece prin Republica Moldova. Respectiv, şansele ca Republica Moldova să rămână fără gaze, în toate scenariile pesimiste, sunt extrem de mici. Doar o escaladare severă a conflictului militar dintre Federaţia Rusă şi Ucraina de Est ar putea schimba poziţionarea acestor livrări.”
Europa Liberă: Trebuie să se înţeleagă că Republica Moldova va suferi din cauza eventualei sistări a livrărilor de gaze doar dacă vor suferi din aceleaşi motive, în primul rând, celelalte ţări occidentale?
Roman Chircă: „Exact. Republica Moldova nu este vizată. Republica Moldova nu are un conflict cu Gazprom. Republica Moldova şi-a cedat total gazoductele şi sistemele de livrare Gazprom-ului în comparaţie cu Ucraina. De altfel, Ucraina a apelat la Arbitrajul de la Stockholm cu o solicitare de despăgubire în valoare de 6 miliarde de dolari. Acelaşi lucru la făcut şi Federaţia Rusă care a cerut despăgubiri de 4,5 miliarde.
Pe de altă parte, Ucraina este principala ţară tranzitoare a gazelor ruseşti spre Europa, de unde, practic, Gazprom-ul îşi formează 80 la sută din venituri. Încercarea de a ocoli Ucraina prin gazoductul South Stream a eşuat. Federaţia Rusă este cea mai interesată în stabilirea unor relaţii. Prim ministru Dmitri Medvedev a declarat, chiar după anunţarea acestei livrări cu plată în avans, că Federaţia Rusă este disponibilă să preia negocierile. Şi asta pentru că cel mai mare perdant în toată această istorie este, în primul rând, Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Este totuşi dificil să înţelegi că, de exemplu, în Ucraina se vor da lupte crâncene, iar integritatea conductei va fi respectată ca o „vacă sfântă”. Spuneaţi şi Dvs. că în cazul deteriorării în continuare a situaţiei poate exista şi această perspectivă de a fi afectată această conductă.
Roman Chircă: „În primul rând, e vorba de o reţea de conducte de livrare. În al doilea rând, chiar şi forţele militare aflate în controlul Federaţiei Ruse vor fi foarte atente în bombardare sau în aceste aplicaţii militare pentru a evita o oarecare deteriorare a acestor gazoducte. Nici Ucraina nu este cointeresată. Dacă va fi un război, nu dă Doamne, va fi unul în care părţile vor urmări atent să nu afecteze sistemul de livrare.”
Europa Liberă: E iunie şi se pare că expiră încă un termen pentru gazoductul Iaşi-Ungheni. În acest context, în general s-a vorbit foarte mult despre o alternativă sau o soluţie pentru situaţii de criză privind gazele în Republica Moldova. Care sunt datele problemei acum? are Republica Moldova soluţii pentru situaţii ieşite din comun sau rămân doar, ca întotdeauna, vaietele?
Roman Chircă: „Din păcate, faţă de colegii din Ucraina, unde guvernarea ucraineană a fost foarte activă şi a purtat negocieri cu companii care livrează gaze din Germania, Slovacia, Austria, au anumite asigurări din partea europenilor privind acoperirea cu deficitul de gaze care poate eventual surveni, în Republica Moldova nu au avut loc astfel de negocieri. Mizăm pe gazoductul Iaşi-Ungheni care este unul extrem de util în diversificarea surselor de livrare. Nu mă îndoiesc privind finisarea construcţiei acestuia. Mă îngrijorează faptul că nimeni de la noi nu discută şi nu se asigură pentru eventuale situaţii de criză cu parteneri din România, cu parteneri din Ucraina.
Republica Moldova are necesităţi de gaze foarte şi foarte mici, respectiv foarte uşor poate identifica o sursă de livrare a acestora. referitor la gazoductul Iaşi-Ungheni mai survine o problemă pentru că majoritatea reţelelor din Republica Moldova aparţin Moldovagaz care, la rândul său, aparţine Gazprom-ului. Este o contradicţie de interese de a accepta acest gazoduct sau de a accepta aceste livrări diversificare din afara reţelei Gazprom. Este o problemă politică. Chiar dacă s-a aprobat legislaţia de obligare a operatorului de acceptare, la nivel practic şi după modul în care Federaţia Rusă îşi apără interesele ar putea apărea anumite probleme în viitor.”
