Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: „Dialogul Moscova-Chișinău nu conduce nicăieri în privința Transnistriei”


La Forumul European de la Chișinău
La Forumul European de la Chișinău

Un interviu cu expertul politic pe tema crizei ucrainene și a implicațiilor ei pentru Moldova.



Europa Liberă: Domnule Socor, pentru că ați revenit de la Kiev, să vă întreb cu ce riscuri se confruntă noul președinte ucrainean la începutul acestui mandat?

Vladimir Socor: „Se confruntă, în primul rând, cu amenințarea unei agresiuni deschise din partea Rusiei. Deocamdată, Rusia a întreprins o operațiune paramilitară în regiunile Luhansk și Donețk ale Ucrainei. Precizez că regiunile Luhansk și Donețk poartă denumirea de Donbas, cele două regiuni la un loc. Acolo Rusia, spre sfârșitul lunii aprilie, a început o operațiune paramilitară.

Este o manifestare a conflictului interstatal între Rusia și Ucraina. Nu are loc un conflict în interiorul societății ucrainene, nici măcar în interiorul societății din cele două regiuni, Luhansk și Donețk. Este o agresiune externă din partea Rusiei care a început cu o agresiune mediatică prin canalele de televiziune controlate de stat ale Rusiei, incitând populația locală la nesupunere față de Kiev. Când această tactică nu a reușit, Rusia a început să trimită trupe paramilitare.

A început, la sfârșitul lunii aprilie, cu instructori militari care au condus cu multă competență asaltul instituțiilor publice din regiunile Donețk și Luhansk, urmate apoi de trupe propriu-zise paramilitare din Rusia care, începând cu prima decadă a lunii mai, traversează granița ruso-ucraineană cu camioanele, cu autobuzele, uneori chiar cu vehicule blindate, în masă.

Este imposibil de crezut că autoritățile centrale de la Moscova nu coordonează această pătrundere a trupelor paramilitare rusești. Ele nu se recrutează dintre militarii în serviciul activ. Constatăm cu această ocazie un fenomen social tipic Federației Ruse și anume existența unui număr mare de personal militar, cu experiență de luptă, veterani ai războaielor din Afganistan, din Cecenia, din alte părți, din Caucazul de Nord, care nu mai sunt în serviciul militar activ, dar cărora le place să facă război. Este o pătură foarte numeroasă de oameni de vârstă mijlocie, în general, care trăiesc din război, sunt niște aventurieri, nu au cariere profesionale în Rusia, dar le place războiul. Este un număr foarte mare de asemenea oameni în Rusia. În plus, sunt cazacii, cazacii din regiunea Donului care fac serviciul de poliție și de grăniceri, semioficial, în serviciul Federației Ruse. Anume din acest strat social foarte numeros în Rusia se recrutează paramilitarii care atacă Ucraina.”

Europa Liberă: Noul președinte al Ucrainei, domnul Poroșenko, își acordă o săptămână pentru a face să înceteze luptele din Estul Ucrainei. Credeți că e posibil?

Vladimir Socor: „E posibil numai dacă forțele ucrainene se decid la un asalt masiv care, pur și simplu, să îi omoare pe agresori. Unele cancelarii occidentale îl încurajează pe noul președinte al Ucrainei, domnul Poroșenko, să tempereze operațiunea din Donbas sau chiar să anunțe încetarea focului de o săptămână sau de zece zile. Moscova, din partea ei, anume pe aceasta insistă, pe o încetare a focului, pe timpul duratei negocierilor. Asemenea recomandări ar conduce la un rezultat asemănător cu cel din Transnistria, ar îngheța conflictul pe un anumit teritoriu, ar îngheța pe termen lung, iar autoritățile semi-proclamate locale, igor smirnovi locali, evgheni șevciuci locali, până la urmă, ar ajunge să șadă la masa tratativelor față în față cu guvernul legitim de la Kiev.”

Europa Liberă: Și o transnistrizare a Ucrainei e posibilă?

Vladimir Socor: „Ce înțelegem prin transnistrizare? Deocamdată, în Donbas, regiunile Donețk și Luhansk, agresorii ruși și susținătorii lor locali controlează o serie de puncte pe harta acestei regiuni. Scopul lor este de a interconecta aceste puncte pentru a obține o bază teritorială compactă de tipul Transnistriei. Deocamdată, ei nu au o Transnistrie, ei au puncte pe hartă pe care ei doresc să le interconecteze, transformându-le într-o bază teritorială compactă și de acolo să se ajungă la etapa următoare, chipurile, negocieri de pace, mediate, bineînțeles, de către nelipsita OSCE, imparțială, cu Rusia cu putere de decizie în interiorul OSCE.

Anume acesta este deznodământul pe care Ucraina trebuie să îl evite cu orice preț. Și un mod de a evita un asemenea deznodământ este ca nu cumva să declare vreo încetare a focului care ar duce la consolidarea și regruparea forțelor agresoare, ci, pur și simplu, să escaladeze conflictul din partea Ucrainei, cu armata, nu cu forțe de gardă națională, dar cu armata, până când îi suprimă pe agresori sau îi forțează să treacă frontiera înapoi fie în viață, fie în sicrie, cum s-a întâmplat zilele trecute, când vreo 40 de sicrie au trecut granița din Ucraina îndărăt în Rusia.”

Europa Liberă: Ucraina va merge spre UE sau va mai medita și cum trebuie să fie relația cu Federația Rusă?

Vladimir Socor: „Ucraina va iscăli, e programată să iscălească, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, în 27 iunie, laolaltă cu Republica Moldova și cu Georgia. Bineînțeles că Rusia nu se poate împăca cu semnarea acestui acord de către Ucraina. Rusia dorește federalizarea Ucrainei, într-o formă încă neprecizată, dar există două formule în care Rusia propune așa-zisa federalizare a Ucrainei: fie o federalizare cu cele 25 de regiuni existente în Ucraina în care toate regiunile ar primi drepturi de a se pronunța, de a influența, chiar de a opune veto politicii externe și de securitate a guvernului central. Rusia preconizează ca prin intermediul unor regiuni controlate de ea, adică Donețk și Luhansk, să obțină indirect sau chiar direct, drept de veto asupra politicilor guvernului central din Kiev.

Cealaltă formulă, preconizată tot de Rusia, este o federație compusă din două componente: așa-zisa Novorosia, adică opt regiuni din estul și din sudul Ucrainei, inclusiv Donețk și Luhansk, și restul Ucrainei, un fel de aranjament federal sau confederal în care așa-zisa Novorosia ar avea drepturi de decizie în politicile externe și de apărare ale guvernului din Kiev, scopul Rusiei este clar. Și, dacă se face vreun pas în direcția aceasta, înseamnă că vor apărea presiuni greu de rezistat pentru federalizarea și a Republicii Moldova, dacă Ucraina pornește în această direcție.

Eu, după vizita la Kiev, sunt convins că Ucraina nu va porni în această direcție. Guvernul de la Kiev controlează toate regiunile din sud-estul Ucrainei, cu excepția celor două regiuni sus-amintite, iar sentimentele pro-ruse nu se manifestă în chip semnificativ în nicio regiune a Ucrainei. Proiectul Novorosia, faza actuală, proiectul rusesc al Novorosiei, practic, a eșuat.”

Europa Liberă: Domnule Socor, de ce oare conducerea Federației Ruse, domnul Putin, domnul Medvedev, nu acceptă dialogul cu conducerea de la Chișinău, Kiev, Tbilisi?

Vladimir Socor: „Eu cred că Rusia acum va accepta dialogul cu conducerea de la Kiev, cel puțin, așa a promis cu ocazia întâlnirilor la nivel înalt cu partenerii occidentali din Franța. Rusia va accepta acest dialog, l-a acceptat până acum, timp de 20 de ani și mai bine, cu conducerea de la Chișinău. Dar dialogul nu înseamnă nimic pentru că nu duce nicăieri. Dialogul Moscova-Chișinău nu conduce nicăieri în privința Transnistriei. E foarte ușor și foarte ieftin pentru Rusia să întrețină dialoguri cu Ucraina, Republica Moldova sau Georgia.

Dar conflictele înghețate se rezolvă în favoarea Rusiei cu tot dialogul: Rusia respectă integritatea teritorială pe hârtie, dar o neagă în practică, trimițând trupe convenționale, în cadrul Republicii Moldova sau al Georgiei, sau trupe neconvenționale, înarmate și plătite de Rusia, în cazul Ucrainei… Rusia, de asemenea, contează, pe divergența de politică internă între partidele ucrainene. Și aici, răspund, Valentina, la întrebarea pe care mi-ai pus-o la începutul convorbirii noastre: care sunt provocările cu care se confruntă domnul Poroșenko, în calitatea lui de nou președinte.

Una dintre provocări, afară de cea externă, este o provocare de ordin intern. Și anume divergențele nerezolvate sau greu de rezolvat între diferitele forțe politice ucrainene. Ca și Republica Moldova, Ucraina a avut până acum aproape tot timpul guverne de coaliție. Chiar partidele principale din Ucraina sunt ele însele coaliții formate din mai multe foste partide unificate sub umbrela unui partid comun, dar păstrând fracțiunile în interiorul acestor partide. Deci, e vorba de guverne de coaliție, constând din partide care ele însele sunt coaliții de grupări.

Orice decizie importantă în Parlament sau din partea guvernului depinde de o coaliție care poate fi de lungă durată sau de scurtă durată, coaliții situaționale, cum se spune la Kiev. Un pericol asemănător există și în Republica Moldova, pericolul coalițiilor. În Georgia, acest factor de instabilitate exista și în Georgia, el se numea coșmarul coalițiilor, până când i-a pus capăt președinția domnului Saakașvili. În Republica Moldova avem nevoie nu de coaliții instabile sau care se fac, se refac, se resetează, se renegociază, cum s-a întâmplat la Chișinău de mai multe ori, în timpul guvernării coaliției pentru integrare europeană.

Avem nevoie de o majoritate permanentă și eu văd un singur nucleu în jurul căruia se poate coaliza o majoritate permanentă și anume Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova, condus de Vlad Filat și Iurie Leancă. Anume acest partid este pilonul stabilității politice din Republica Moldova și nucleul unei guvernări de lungă durată care să facă posibilă planificare strategică pe termen lung, fără renegocieri și resetări permanente în interiorul coaliției. Anume acest guvern reprezintă, după părerea mea, și filiera de legătură între Republica Moldova și Occident, foarte important, și pilonul stabilității interne. Spun acest lucru cu gândul la alegerile din noiembrie.”

Europa Liberă: Domnule Socor, vreau să vă întreb: Moscovei îi este frică mai tare de extinderea UE spre Est sau și de o extindere suplimentară a NATO spre Răsărit?

Vladimir Socor: „Deocamdată și chiar pentru următorii câțiva ani NATO nu este dispus să se extindă înspre Răsărit. Summit-ul Alianței Nord-Atlantice din Marea Britanie în luna septembrie a acestui an nu va fi un summit de extindere. NATO nu a găsit o soluție de securitate militară pentru spațiul de la Răsărit de frontierele actuale ale Alianței Nord-Atlantice. Uniunea Europeană devine un factor de securitate, deocamdată, nu suficient de puternic pentru a descuraja Rusia de la agresiuni, dar Uniunea Europeană va deveni un factor din ce în ce mai puternic, inclusiv în domeniul securității.

Republica Moldova are șansa de a nu avea frontieră comună cu Rusia. Rusia, cu siguranță, încearcă să obțină o frontieră comună cu Republica Moldova, cu regiunea transnistreană a Republicii Moldova și cu România, sperând să deschidă un coridor atât pentru uz civil, cât și pentru uz militar din Crimeea înspre Odesa. Odesa este punctul-cheie, punctul focal al proiectului Rusiei, Novorosia, despre care aminteam adineauri.

Dar, deocamdată, guvernul de la Kiev a reușit destul de eficient să stabilizeze și să consolideze situația din regiunea Odesa, unde nu se observă câtuși de puțin o mișcare pro-rusă, așa cum spera Moscova și cum a încercat Moscova să declanșeze prin intermediul propagandei televizate. Deci, deocamdată, Republica Moldova este la adăpost datorită Ucrainei. Atâta vreme cât Ucraina rezistă în Donețk și în Luhansk, Republica Moldova va fi la adăpost, cu totul altă situație decât cea a Georgiei sau a Ucrainei.
XS
SM
MD
LG