Linkuri accesibilitate

Regula economică a lui 3% - dogmă născută din accident


Criteriul a fost de fapt improvizat la repezeală de un tânăr statistician al lui Mitterrand, fără niciun calcul serios.



Franța se pare că-l va propune Comisar european pe fostul ministru al economiei și finanțelor Pierre Moscovici, al cărui tată, psihologul Pierre, născut Srul Herș Moscovici, în Brăila, a fost un militant comunist in România, înainte de a deveni unul din fondatorii „ecologiei politice” în Franța.
Pierre Moscovici, care va primi, cel mai probabil, un important portofoliu economic în viitoarea Comisie Europeană, e unul din cei mai stricți adepți ai „regulii deficitului de 3%”. Pe scurt, e vorba de acel concept intrat printre regulile de bază ale Uniunii Europene, de care se tem toate guvernele și pe care toate îl prezintă ca pe o regulă sfântă: deficitul public nu trebuie să depășească 3% din bogăția națională (Produsul Intern Brut, PIB).
Unii economiști au contestat timid algoritmul lui 3%, contestând că ar fi vorba de o regulă absolută, dar nu a mai fost nimic de făcut începând din momentul in care regula a fost introdusă în arhitectura Tratatului de la Maastricht, pe care se bazează de trei decenii încoace funcționarea Uniunii Europene.
Dar, acum, intr-un moment de răscruce în UE, când toată lumea vorbește numai de disciplină bugetară și de regula de beton a lui 3%, nu e lipsit de interes a aminti că acea regulă este total arbitrară și e lipsită de orice bază logică, sau matematică, sau economică. Lucrul e știut încă din 2012, când cotidianul Le Parisien l-a găsit pe omul aflat la originea regulii de 3%… E vorba de un anume Guy Abeille (asemenea nume nu se inventează), un statistician care lucra in Ministerul francez al finanțelor în 1981, exact în momentul în care Francois Mitterrand a devenit președinte, in 1981.
Confruntat cu un deficit abisal, echivalentul a 100 de miliarde de euro de azi, Mitterrand a cerut ca în loc de cifre reale să se i se ofere o formulă ușor de înțeles pentru populație, care să sune bine și să fie ținută minte.
Acel Guy Abeille a zis atunci: 3%… i-a venit, așa, o idee, pe care a scris-o rapid pe un șervețel de hârtie. Sună bine, a spus, nimeni nu poate uita asta, e simbolic, ne trimite la Sfânta Treime și la o grămadă de alte folosiri simbolice ale numărului 3.
Mitterrand a acceptat pe loc asta, pragul de 3% din bugetul național ce nu trebuie depășit cu nici un chip. Ulterior, 3% a fost adoptat de intreaga Uniune Europeană și e considerat azi a fi unul din cele mai solide instrumente economice… când, de fapt, el a fost improvizat la repezeală de un tânăr statistician timorat, fără niciun calcul serios.
In economie - ca în religie… Dogma se naște uneori din accidente.
  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

XS
SM
MD
LG