Wuwei, Lanzhou, după vechea denumire, este principalul nod de legătură între Centrul Chinei și Vestul țării și un oraș extrem de industrializat. Astăzi are aceeași importanță pe Noul Drum al Mătăsii, ca în vechime, fiindcă la fel ca atunci și acum face legătura cu Asia Centrală atât pe șosea cât și pe cale ferată: toate magistralele care pleacă din China spre Asia Centrală trec prin Wuwei. Dar nu toți oameni care vin aici sunt interesați să cunoască Vestul.
Pe Rita, care se prezintă cu nume european, ca majoritatea chinezilor care vorbesc cu străinii, am întâlnit-o la micul dejun și m-a cucerit imediat după ce mi-a comandat noodles cu carne de vită, o specialitate foarte căutată la Wuwei și Lanzhou. A mâncat fericită porția comandată, insistând de câteva ori să gust, după ce i-am spus că nici în copilărie nu prea mâncam carne decât forțată, iar după ce am devenit majoră am renunțat definitiv.
A venit la Wuwei să-și vadă cea mai bună prietenă din vremea studenției și nu stă decât o singură zi. Ne-am mai văzut la cină în oraș să-mi arate adevărații noodles. Voia să mă convingă să merg în orașul ei, care „este foarte important”: „Nu poți veni în China fără ca măcar să treci prin Shaoshan, locul unde s-a născut Mao. 50 de milioane de oameni au venit să-l vadă. Ai putea mânca la restaurantul familiei Mao și poate chiar ai putea dormi la ei, dacă vrei.” Suna tentant, dar eu am primit viză strict pentru perioada în care mi-am făcut rezervările pentru dormit și orice decalare e riscantă.
Pentru principalele țări aflate pe Drumul Mătăsii vizele se obțin greu, după îndelungi tratative birocratice cu agențiile de turism „agreate” de ministerele de Externe ale fiecărei țări. Pentru China lucrurile nu sunt chiar atât de complicate, dar ca român, nu primești viză decât dacă dovedești că ai plătit deja camerele de hotel pentru perioada șederii și că ai un bilet de avion dus-întors sau măcar viza pentru statul următor unde urmează să mergi.
Am renunțat să merg la Mao acasă, deși locul de unde a plecat viitorul dictator, care provenea dintr-o familie relativ înstărită ar putea fi interesant, ca de altfel și ideea urmașilor lui de a înființa un lanț de restaurante care să poarte numele fostului dictator. Istoria râde de Mao chiar în familia lui. Numele fostului dictator face bani în cel mai pur stil capitalist. Pozele cu el, statuetele, mâncarea care se vinde sub marca Mao sunt cumpărate de chinezii, cărora nu le pasă că în cei 30 de ani cât a condus China, numărul celor condamnați la moate sau omorâți prin metoda „reeducării” este de peste 50 de milioane.