Am eu un prieten optimist din cale-afară, care în ciuda tuturor vicisitudinilor invocă mereu situaţia privilegiată-norocoasă a Moldovei. Cînd în Moldova au fost inundaţii, prietenul optimist mi-a spus că inundaţiile astea sunt un fleac în comparaţie cu un tsunami sau cu o tornadă. Cînd un cutremur de 5 grade şi ceva ne-a clătinat niţel blocurile, amicul optimist a constatat că există cutremure mai devastatoare pe alte meridiane.
Deşi e greu, amicul meu optimist îmi zice mereu că la noi e altfel, adică e mai bine, adică problemele noastre nu iau proporţii apocaliptice. Nici conflictul transnistrean nu a atins proporţiile războiului din Balcani. Nu avem chipurile nici dezaxaţi care, pe alte meridiane, intră în licee şi universităţi şi omoară cu sînge rece oameni nevinovaţi. Da, sîntem săraci, nu există aici coeziune socială, dar parcă e mai bine decît în alte părţi. Pe noi chipurile ne ocolesc dramele mari. Aşa credea pînă deunăzi prietenul meu optimist.
Ei bine, am discutat cu prietenul hiperoptimist după recentul atac armat asupra unor lucrători bancari. Nişte infractori cruzi, proiectaţi parcă dintr-o altă dimensiune, au ucis ziua în amiaza mare un angajat al băncii, au rănit alţi doi lucrători bancari, au luat toţi banii transportaţi de bietele victime şi au dispărut. Totul s-a petrecut rapid, ca într-un western. Aşa ceva nu a mai văzut prietenul meu optimist. Şi am remarcat că i s-a modificat un pic optica de ani de zile.
Atacul armat sîngeros i-a zdruncinat încrederea că Moldova e la o parte, că în Moldova e altfel. Şi după o cugetare adîncă amicul mi-a dat dreptate. Am constatat împreună, în premieră, că aici e la fel ca şi în alte ţări. Sînt aceleaşi pericole ca şi pe alte meridiane, iar la rigoare te poţi pomeni aici într-un adevărat western. Acesta e adevărul gol-goluţ!
