Războiul Rusiei în Ucraina, anexarea Crimeii, aruncarea în haos a regiunilor de est ale acestei țări au oripilat lumea civilizată. Occidentul își revizuiește prioritățile, își depășește unele ezitări, își reconsideră opțiunile. Cum ar fi nevoia de reanimare a Alianței Nord-Atlantice. Multă lume a socotit că țările NATO sunt scutite de agresiunea și impertinența Rusiei. Guvernele lor și-au redus cheltuielile militare pe motiv că „istoria s-a sfârșit”, or, iată, aceste iluzii încep să ne coste.
Vizita vicepreședintelui american Joe Biden la București a decodificat o dată în plus vulnerabilitățile națiunilor europene în fața revanșei „ursului” de la Răsărit. În acest context, problemele de securitate au fost abordate cu unul dintre principalii parteneri și aliați ai Statelor Unite și NATO din regiune – România –, prilej cu care vicepreședintele american a dat asigurări că obligațiile asumate prin Articolul 5 al Tratatului NATO, cu privire la apărarea membrilor săi, „rămân sacre”. Demnitarul american a făcut referire și la Republica Moldova, menționând rolul României în susținerea aspirațiilor europene ale Chișinăului și în stabilizarea Ucrainei, după ce, o săptămână mai devreme, un alt important oficial occidental, prezent la București, Anders Fogh Rasmussen, a subliniat că NATO nu va permite Rusiei să destabilizeze Moldova prin reactivarea separatismului transnistrean.
Precizări foarte oportune, pentru că tot ieri, 20 mai, premierul rus Medvedev declara într-un interviu pentru Bloomberg că Rusia nu garantează integritatea teritorială a Ucrainei. De ce atunci ar garanta integritatea teritorială a Moldovei?, ne putem întreba. Deși este țară „neutră” prin Constituție, Moldova are trupe rusești pe teritoriul său, prin urmare ar trebui să se gândească în ce mod acest statut de neutralitate, care o lasă descoperită în fața Rusiei, să nu fie un obstacol pentru a solicita, la nevoie, sprijin militar din partea Statelor Unite și a NATO. Iar un asemenea demers, așa cum știm, nu se face de azi-pe mâine.
O altă chestiune asupra căreia s-a oprit vicepreședintele american în discuțiile de la București a fost securitatea energetică. Europa trebuie să-și diversifice sursele de energie și Statele Unite vor contribui la atingerea acestui obiectiv. Moldova a intrat deja în această amplă strategie occidentală: gazoductul Iași-Ungheni cu extincție spre Chișinău, valorificarea resurselor energetice românești din Marea Neagră vor avea darul să reducă dependența Moldovei de livrările de la Gazprom, să o imunizeze în fața șantajului economic rusesc. Și pentru asta e nevoie de timp și de continuitate democratică.
În sfârșit, un aspect capital al securității, asupra căruia a insistat Joe Biden, este combaterea corupției și întărirea statului de drept: „Ţările care nu au un stat de drept puternic, un sistem judiciar independent şi instituţii democratice puternice sunt vulnerabile la tipul de acţiuni pe care le desfăşoară Rusia în Ucraina.”
Dacă neutralitatea sa militară este fixată în Constituție, totuși nicăieri în legislația națională nu este scris că Moldova este „neutră”, „echidistantă”, „indiferentă” în raport cu statul de drept. Nicăieri nu scrie că delapidarea avutului public, nedeclararea averilor demnitarilor, vânzarea intereselor naționale pe bani unor structuri de influență rusești ar fi în consonanță cu doleanțele cetățenilor moldoveni. Dimpotrivă. Am văzut cum pot fi cumpărați deputați pentru a torpila orientarea europeană a Moldovei, fără a trage un singur foc de armă, așa încât să avem mari îngrijorări pentru viitorul nostru imediat.
„Corupția e o altă formă de tiranie, a spus Joe Biden la București. Lupta împotriva corupției înseamnă patriotism.” Sper că aceste vorbe s-au auzit și în Republica Moldova.
