Ascult cu mare drag de la o vreme discursurile primenite ale guvernanţilor, stimaţi ascultători. Guvernanţii moldoveni vorbesc ritos acum despre necesitatea stîrpirii corupţiei-mişmaşului-hoţiei. Guvernanţii declară război mişmaşurilor în toate domeniile. De acum încolo se doreşte eradicarea corupţiei în sistemul judecătoresc şi în primării, pe şoselele patriei şi în spitale, în universităţi şi în vămi, adică pretutindeni. De acum încolo ne europenizăm şi începem să trăim după alte reguli, de acum încolo ieşim din junglă, adică devenim oameni normali.
Frumoase şi necesare eforturi! Frumoasă severitate! Măi să fie! Le dorim mari succese, fireşte! O să-mi permit totuşi să formulez o întrebare năstruşnică: dar cum rămîne cu corupţia care a făcut ravagii aici de la 1991 încoace? Ce facem cu mişmaşurile care s-au tot ţinut lanţ? Există părerea că în Moldova, în epoca tranziţiei, s-a furat ca-n codru, că aici s-au făcut nereguli cu toptanul, că o sumedenie de indivizi s-au îmbogăţit peste noapte prin mijloace frauduloase? Şi se ştie că şi justiţia moldovenească a cam dormit ani de zile, eufemistic vorbind. De ce nu prea avem cinovnici-vameşi-politicieni-poliţişti corupţi băgaţi în închisoare? Pentru că nimeni nu a făcut nici un mişmaş?
Înţeleg, foarte bine înţeleg că viitorul contează, că de dragul viitorului luminos trecem cu vederea mişmaşurile trecutului. Şi-apoi, vor zice unii, cum să scoţi la iveală nişte mişmaşuri vechi, peste care s-au aşternut ani?
Înţeleg şi totodată nu prea înţeleg. Iar impresia mea e că lupta asta acerbă cu zmeul corupţiei şi hoţiei nu va da rezultatele scontate fără o coborîre în trecut, fără o amplă încercare de a identifica neregulile anterioare. Da, nu se va putea afla totul, dar cîte ceva, dacă ar exista o dorinţă arzătoare, similară cu cea de contopire cu UE, s-ar putea afla. Cel puţin, cum şi-au clădit castelele faraonice unii guvernanţi, vameşi şi judecători.
Dar se pare că viitorul luminos ne-a copleşit cu desăvîrşire şi nu mai vrem să scotocim în cufărul cu molii al trecutului. Şi e păcat. În cufărul acela sînt lucruri foarte curioase…
