Republica Literelor române din Basarabia numără: butnari, ciobani, ciubotari, morari, pădurari, pânzari, ţurcani, vieri ş.a.m.d., şi doar un singur Vodă, pre nume Gheorghe, trecut şi acesta la cele veşnice acum 7 ani, şi care ar fi împlinit pe 24 decembrie curent 80 de primăveri. Nu e o răsturnare gratuită de perspectivă – în ciuda celor peste 70 de ani (de-acasă!!!), pe care-i purta nu atât în spate, cât în plete, autorul lui Moş Pasăre avea mereu un aer primenitor, ca şi cum tocmai se pregătea să intre în muncile de primăvară. (Ierte-mi-se comparaţia împinsă – vorba poetului – „până la capătul vederii”, dar uneori mi se părea, aşa fragil cum ni-l amintim cu toţii, un ghiocel abia ieşit de sub troianul de zăpadă.)
Nimic mai firesc aşadar ca cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional Primăvara Europeană a Poeţilor (Chişinău, 15-17 mai) să debuteze cu un simpozion „Gheorghe Vodă – între tradiţie şi inovaţie”, chit că suntem în Anul Matcovschi – şi unul, şi altul aparţin generaţiei 60, cea care a readus limba literară în poezie, în locul acelui soi (rău!) de păsărească din [ma]RASSM; şi unul, şi altul au cunoscut rigorile cenzurii, lui Gheorghe Vodă „îndreptându-i-se” un titlu de carte (din Aripi pentru cădere, în versiunea originală, în Aripi pentru Manole, cum avea să vadă lumina tiparului în 1969), iar lui Dumitru Matcovschi dându-i-se la cuţit o carte întreagă (Descântece de alb şi negru, 1969); şi unul, şi altul s-au ilustrat în mai multe domenii de creaţie, unele oarecum înrudite (cinematografia lui Vodă versus dramaturgia lui Matcovschi). Iar faptul că opera & personalitatea scriitorului a fost evocată de un maratonist în ale scrisului Vladimir Beşleagă, decanul de vârstă al cinstitei adunări, căruia i s-au alăturat Ana Bantoş, Leo Butnaru, Maria Şleahtiţchi, Anatol Moraru ş.a. dă credibilitate manifestaţiei, doar că, doar că, doar că…
Totul – inclusiv, lansarea unei foarte mici antologii de autor, La capătul vederii, Arc, 2014 – s-a consumat în holul Uniunii Scriitorilor din Moldova, în faţa unui public alcătuit în mare parte din invitaţii la Festival (ieşenii Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ştefanachi, Marius Chelaru; botoşăneanul Gellu Dorian; bistriţeanul Gavril Ţărmure; cernăuţeanul Ilie T. Zegrea; la care se adaugă un poet din Rusia, Evgheni Stepanov, o poetă din Tatarstan, Lilya Gazizova, două din Ucraina, Galyna Tarasiuk şi Teodozia Zarivna; iar pe lista de aşteptare mai erau traducătorii din Olanda şi din Ungaria) şi din liceenii aduşi – oare cât de benevol?! – de pe la instituţiile din preajmă. Ceva camere de luat vederi de la TVM, ceva presă scrisă, şi cam atât. Nu tu cititori & cititoare (îi recunosc din prima, în cei 5-6 ani de când moderez lansările de carte la Librăria din Centru am „ochiul făcut”!) veniţi de dragul poetului omagiat; nu tu profesori de literatură română interesaţi de dezbateri; nu tu (nici măcar!) editorii antologiei de la Arc… Holul USM – de unde altminteri a şi fost petrecut pe ultimul drum Gheorghe Vodă, acum şapte ani – aducea a mausoleu dezertat, aşa că Primăvara Europeană a Poeţilor a rămas mai mult o promisiune… De unde s-a tot propus în mai multe rânduri să ieşim din spaţiul „administrativ” al USM – de ce nu în vreun liceu: Spiru Haret sau Gheorghe Asachi? sau în vreo bibliotecă: O. Ghibu sau B.P. Hasdeu? –, o inerţie teribilă face ca lucrurile să nu se mişte din punctul mort. Şi după, lumea noastră literară se plânge că vai! nu avem cititori?! Îi, doar că trebuie să facem pasul în întâmpinarea acestora! Altminteri, există şi locuri special amenajate în acest sens – librăriile şi bibliotecile…
Ca să nu închei pe o notă minoră, voi cita – pe post de placă comemorativă – unul dintre cele mai frumoase poeme marca Gheorghe Vodă, un text care ar putea figura cu cinste în orice antologie a „rezistenţei prin cultură”, chit că artistul a fost „supt vremi”. Iată-l:
* * * * * * *
Câinii
Câinii vin acasă odată cu dimineaţa.
Din blana scămoşată ies aburi obosiţi.
Păşind strâmb, cu ochii afundaţi în ceaţă
vin acasă buni şi cheltuiţi.
Şi-i aşteaptă pe la porţi stăpânii
să le-mbrace gâtul în brăţări.
Pentru-o noapte dezlegată, câinii
îşi pun ziua-n lanţ fără-ntrebări.