Într-un articol din „Adevărul” Valentina Basiul consemnează comentariile expertului Armand Goşu de la Bucureşti, „un bun cunoscător al spaţiului fostei Uniuni Sovietice”, despre importanţa pe care i-a dat-o vicepremierului rus Dmitri Rogozin presa şi clasa politică române. Potrivit specialistului, „politicienii români nu sunt bine sfătuiţi de către consilierii lor şi-i dau prea mare importanţă personajului”. „Rogozin a încercat jocul ăsta cu balticii, cu polonezii, cu americanii, dar nimeni nu a intrat cu el în polemică…/…/ Dintre toţi vecinii numai cu România i-a ieşit”, a mai apreciat dl Goşu, citat de autoarea de la „Adevărul”.
„De ce merele din Republica Moldova nu ajung pe piaţa românească”, se întreabă în „Adevărul” Ion Preaşcă. „Datele statistice din Moldova arată că anul trecut aproape două treimi din mărfurile moldoveneşti livrate în România sunt bunuri după prelucrare, precum fire, cabluri şi alte conductoare electrice izolate şi doar 20% sunt produse agroalimentare. În lista produselor alimentare însă nu figurează merele, perele şi prunele moldoveneşti. La fel nu ajung peste Prut nici legumele din Republica Moldova”, menţionează autorul. Şi explică: „motivul este unul la suprafaţă. Spre deosebire de Rusia, România taxează fructele şi legumele din Moldova şi respectiv acestea devin foarte scumpe şi nu mai sunt competitive”.
„Kommersant.md” scrie că „Strategia Națională de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural a fost semnată până la urmă de toţi miniştrii şi premierul Iurie Leancă. Potrivit compromisului atins, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare se va ocupa exclusiv de dezvoltarea agriculturii şi infrastructurii acesteia, fără a-şi adopta competenţele funcţionale ale altor departamente”. Autorul articolului analizează întregul context, inclusiv conflictual, al compromisului la care s-a ajuns privind Strategia respectivă şi gestionarea fondurilor europene destinate acesteia.
Autorii „Kommersant.md”, Serghei Manastîrlî şi Irina Ivaşkina, semnează un articol de sinteză şi totalizare privind vizita în Republica Moldova a adjunctului Secretarului general al NATO, Alexander Vershbow. Autorii se referă inclusiv la întrevederile oficialului NATO cu guvernatorul găgăuz Mihail Formuzal şi liderul PCRM Vladimir Voronin. În articol se menţionează, între altele, că dl Formuzal şi-a exprimat la întrevedere mirarea în legătură cu vizita dlui Vershbow la Chişinău „şi cu atât mai mult la Comrat, unde sunt puternice dispoziţiile anti-NATO”. „Am dorit să transmit mesajul că relaţiile bune cu NATO sunt posibile, chiar dacă ţara are un statut de neutralitate”, a explicat oficialul NATO.
Într-un interviu pentru „Panorama” deputatul Parlamentului Estoniei, Evgheni Osinovski, a menţionat între altele că „în 2001 în Estonia sprijinul pentru aderarea la UE a fost la nivelul de 31% şi asta la trei ani de la aderarea la Zona de liber schimb. Potrivit „Eurobarometrului” de la 2002, numai 25% din populaţie au apreciat că UE presupune ceva pozitiv, circa 25%s-au pronunţat drastic împotriva integrării europene, iar fiecare al doilea era indecis”. „Dar, odată cu ridicarea nivelului de viaţă, s-a mărit şi numărul adepţilor UE. De exemplu, în 2013 aflarea ţării în UE era sprijinită de 80% din populaţie”, a precizat deputatul.
În editorialul său publicat în „Panorama” Dmitri Ciubaşenco, care în mod obişnuit tratează în tonalităţi de pamflet autorităţile proeuropene moldoveneşti, califică guvernul Republicii Moldova drept „birou turistic” şi precizează că „la 13 mai 2014 a fost înregistrat un record al numărului demnitarilor europeni aflaţi concomitent în Chişinău”. „Ne întrebăm, - se întreabă autorul – de ce autorităţile organizează aceste vizite? Răspunsul e evident: pentru că altceva nu ştiu să facă”. Potrivit autorului, „legitimitatea autorităţilor provine din Bruxelles şi Washington, ci nu de la locuitorii din Chişinău, Bălţi, Comrat sau Tiraspol”. Dl Ciubaşenco insistă să aprecieze că puterea de la Chişinău, „cea mai stranie din toate câte au fost în Moldova” , este „un birou turistic, întreprindere cu capital străin cu răspundere limitată”.
Editorialistul Constantin Tănase se întreabă în articolul său în „Timpul” „Ce aşteptăm? „Omuleții verzi”?!” Dl Tănase se referă la recentul decret al preşedintelui interimar al Ucrainei referitor la televiziunea publică care fixează printre sarcini prioritare ale noii televiziuni publice ale Ucrainei informarea obiectivă, deplină, operativă și nepărtinitoare a e evenimentelor importante din viața Ucrainei și de peste hotare; contribuția la consolidarea societății ucrainene; dezvoltarea și consolidarea statutului limbii și culturii ucrainene, contribuția la dezvoltarea limbilor minorităților naționale. Autorul constată că „ucrainenii au înțeles ceea ce moldovenii nu pot înțelege de 23 de ani”. O altă concluzie a editorialistul este că „televiziunile din Moldova lucrează pentru limba rusă și interesele rusești”. „Acestea, - consideră dl Tănase, - lucrează deschis și nestingherite de oficialități și instituțiile de resort împotriva limbii oficiale” inclusiv prin „vorbirea infectă a reporterilor, prezentatorilor și invitaților la emisiunile politice” şi prin „numărul mare de emisiuni în limba rusă”.
