S-o luăm pe puncte.
- Ce-i cu acest TANO TATANO? Va dori să ştie un eventual cititor.
- Dar ce e cu... BESIKI? Asta nu ai vrea să mă... întrebi?
- Dar, mai întâi...
- Deci, o luăm... metodic....
1. BESIKI, numele complet BESSARION GABAŞVILI, este un celebru poet georgian din jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea, care, trimis în misiune diplomatică în Rusia, s-a aflat în timpul unel campanii militare ţariste contra turcilor în anturajul contelui Potemkin, la Iaşi, şi aici săvârşindu-se din viaţă, în circumstanţe nici până astăzi elucidate, a fost înmormântat în ţărna vechii capitale moldave... Dar locul lui de veşnică odihnă avea să fie identificat abia în 1949...
2. În 1977 editura JUNIMEA scoate o selecţie de versuri din creaţia lui BESIKI cu titlul „OŞTILE TRISTEŢII”, care carte, prezentată într-o excelentă formulă grafică, dar mai presus de orice într-o inspirată şi adecvată transpunere în română de DUMITRU M. ION, cu o prefaţă foarte documentată de FANNY DJINDJIHAŞFILI şi o postfaţă de DINU FLĂMÂND, a ajuns în biblioteca mea...
3. ACUM câţiva ani, când a apârut romanul lui Dumitru Crudu „MĂCEL ÎN GEORGIA” şi l-am citit cu mult interes, stimulat nu doar de acţiunea trepidantă a cărţii, de atmosfera subtil surprinsă a epocii şi evenimentelor ce s-au derulat în ţara prietenă, unde şi-a făcut autorul o parte din studii, dar fiind impresionat în mod special de figura acelui straniu poet pe numele lui ŞOTA, care îşi arde propriile versuri, considerându-le nedemne de a fi cunoscute de alţii, UN PERSONAJ ABSOLUT FASCINANT, iată că mi-am amintit de cartea lui BESIKI şi am scos-o la lumină...
Am reînviat periplul tragic al poetului, am recitit poemele lui de o virtuzitate rară, am admirat traducerea lui DUMITRU M. ION ....
Reproduc prima strofă din poemul TANO TATANO de BESIKI, în original, cu care se deschide placheta:
TANO TATANO GULŢAMTANO, UŢHOD MAREBO.
ZILPHO, KAVEBO, MOMKLAVEBO, VERSALKAREBO,
ŢARB—ŢAMŢAM—TVALNO, MISATVALNO; ŞEMAZAREBO,
DZODZ—LAL—BAGHEO, DAMDAGHEO, SULTŢAMAREBO,
PIRO, MTVAREO, MOMIGONE, MZISA DAREBO!
4. Iată textul în română:
TRUP UNDUIOS
Mlădie mă-mbie: trupeasca-i trufie mă fură, mă-ngheaţă.
Ea gându-mi supune cu păru-i tăciune şi moartea mă-nhaţă.
Când geana-i, sprânceana-i, îmi tulbură rana, simt lacrimi pe faţă
Cu buze-rubine sădeşte în mine durere şi ceaţă.
Tu, lună şi soare, adu-ţi aminte de biata mea viaţă!
O tehnică complexă, o metrică originală: rime interioare, asonanţe şi toate astea în secolul al XVIII-lea! Iar poemul integral apare ca o rară bijuterie poetică.
5. Reproducem finalul poemului:
De dorul de tine mi-e chipul ca luna când se stinge,
Pe căile vieţii dorescu-mi ca moartea să vină-a mă frânge.
Midjnurilor, mila v-apuce de mine, de-amarul meu sânge.
Ah, mort e midjnurul, puneţi-l în groapă şi-ncepeţi a plânge.
Vai, viaţa ce-ajunge cenuşă să fie, ea nu mai e viaţă!
10 mai 2014
P.S. Am lăsat intenţionat pentru această notă de final ipoteticul sau, mai degrabă, firescul răspuns la justificata întrebare: „Dar de ce apare, sus, în titlu, numele lui... Crudu? Numai pentru că romanul Domniei Sale e plasat în Georgia? Sau pentru că ne-a oferit acel personaj bizar cu numele de...Şota?”
Nu, domnii mei.
Atunci când am savurat întreaga naraţiune, care, de altfel are un fel de motor secret, anume, de a afla un manuscris misterios, şi în momentul când vălul este ridicat, iar sub el nu se află decât o singură frază: „NU E NIMICA DE FĂCUT”, care detaliu m-a deziluzionat, mi-am zis: „Hai să-i ofer lui Dudu cartea lui Besiki... Poate pune în funcţiune imaginaţia lui ieşită din comun, lucru despre care am mai scris şi... la o eventuală reeditare a MĂCELULUI se apleacă asupra unui destin de excepţie ca acela al nefericitului poet georgian, care e şi al nostru, astfel naratorul, alias personajul central, găsind până la urmă... ceva demn de a fi căutat cu atâta trudă...
P.P.S. Dar, vai! Ideea mea a rămas, până astăzi, doar o simplă intenţie...