Autoritățile din sistemul de drept spun că numeroase dosare de corupție, trafic de influență sau îmbogățire ilicită sunt deschise datorită unor investigații jurnalistice, care semnalează asemenea cazuri. Jurnaliștii de investigație, pe de altă parte, sunt mai puțin mulțumiți de prestația autorităților. Concluziile se desprind dintr-o dezbatere care a avut loc astăzi la Chișinău în cadrul zilelor libertății presei. Relatează Tamara Grejdeanu:
Participanţii la discuţie au ajuns la concluzia că deşi organele de drept şi cei din breasla jurnalistică sunt pe diferite baricade, ambele tabere ar putea face prin colaborare un front comun împotriva corupţiei. Ministrul de interne, Dorin Recean sugerează că ceea ce scrie presa despre mersul reformelor şi luarea de mită se ia în consideraţie, mai cu seamă dacă aceste lucruri se referă la integritatea şi eficienţa colaboratorilor poliţiei. Pe lângă faptul că dezvăluirile jurnaliştilor pot servi ca punct de pornire într-o anchetă, urmărind cazul, presa poate exercita presiuni ca dosarul să aibă o finalitate, mai spune Dorin Recean:
„Deseori acest fenomen este încurajat de faptul că atunci când fie CNA-ul, fie securitatea internă instrumentează dosare şi ajunge să prindă chiar în flagrant anumiţi actori, toată această istorie se sfârşeşte cu restabilirea lor în funcţie de către alte instituţii din acest lanţ de asigurare a aplicării legii. Sunt foarte multe lucruri unde am putea colabora împreună cu presa, pentru ca să putem să facem presiuni publice.”
Continuând ideea presiunii publice pe care o pot crea materialele de investigaţie, Adrian Popenco, adjunctul procurorului Anticorupţie constată că atunci când mersul anchetei este în vizorul jurnaliştilor, sunt mai puţine şanse ca urmărirea penală să fie tergiversată iar hotărârea legală este adoptată în termen rezonabil:
„Acest factor permite excluderea pe viitor apariţia unor probleme cum sunt condamnările la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi vă spun cu certitudine că mediatizarea unui caz de rezonanţă contribuie şi disciplinează foarte mult toţi actorii implicaţi în investigarea unui caz, începând de la colaboratorii operativi şi terminând chiar cu judecătorii.”
În timpul discuţiilor, jurnaliştii au fost încurajaţi nu doar să constate o problemă, dar şi să coopereze cu organele care instrumentează fraudele semnalate. De cealaltă parte, şi presa le-a cerut organelor de drept să fie mai cooperante şi să le uşureze accesul la informaţia de interes public.
Dacă în cazul dosarelor instrumentate de procuratură pot apărea probleme ce ţin de confidenţialitatea surselor, atunci în cazul celor anchetate de comisia naţională de integritate astfel de probleme nu apar. Preşedintele instituției, Anatolie Donciu, spune că mai mult de jumătate din anchetele de verificare a averilor persoanelor cu funcţii de demnitate publică au la bază materiale din presă:
„Noi pornim investigaţii sau anchete anume în baza publicaţiilor mass-media sau de pe alte portaluri de ştiri şi chiar statistica noastră arată că circa 70 de procente din toate materialele noastre sunt pornite anume pe publicaţii, pe mass-media.”
Deconspirarea unei scheme de corupţie poate uneori periclita ancheta organelor de drept. Cristina Ţarină, vicedirectoarea Centrului Naţional Anticorupţie spune că odată ce materialul este publicat, cei vinovaţi încep să distrugă probele, pot încerca să influenţeze martorii sau să construiască probe false:
„Imediat ce se publică o informaţie, nu doar CNA cunoaşte acest lucru, cunoaşte întreaga societate, cunoaşte şi persoana despre care s-a scris, persoanele implicate, participanţii şi beneficiarii de aceste scheme. Normal că ei nu vor sta cu mâinile în sân, înţelegând că pot fi declanşate alte tipuri de acţiuni în privinţa lor, astfel încât până când procesul ajunge la ei, ei să fie îngrădiţi de o anumită linie de apărare care i-ar exonera pe ei de răspundere.”
Investigaţiile jurnalistice sunt folosite ca material probatoriu şi de organizaţiile societăţii civile care nu întârzie să trimită sesizări în adresa procuraturii sau a Centrului Naţional Anticorupţie. În ultimele 2 luni, au fost făcute 15 astfel de semnalări către organele de drept, în care sunt vizaţi procurori, deputaţi, judecători, un angajat al Primăriei Municipiului Chişinău şi al Centrului Naţional Anticorupţie.
