Linkuri accesibilitate

Nicolas Kralev: „ar fi prudent ca guvernul Moldovei să își analizeze mecanismele, să își revadă capacitățile de apărare


Nicolas Kralev
Nicolas Kralev

Un interviu cu un ziarist american, expert în diplomație și afaceri mondiale despre relațiile americano-ruse și poziția R. Moldova în context de criză.



Politica Occidentului in regiunea estului european este unul din subiectele cele mai dezbatute in ultimul timp. La sfirsitul saptaminii trecute, aflat la sediul postului nostru de radio, comisarul Uniunii Europene pentru extindere si politica vecinătatii a criticat Occidentul pentru ca nu a inteles mai devreme care sunt adevaratele intenţii ale preşedintelui Rusiei si că evolutiile din Ucraina l-au luat prin surprindere. Inaltul oficial european şi-a exprimat ingrijorarea foarte mare fata de modul in care vor evolua lucrurile in regiune pe termen scurt dar si pe termen lung si mediu. Ziaristul american Nicolas Kralev, care se afla de astazi in Moldova pentru citeva zile, a fost si el invitatul Europei Libere şi l-am intrebat mai intii, care este in opinia sa, gresala pe care a facut-o Occidentul, si Statele Unite, in relatia cu Rusia si care a dus la actuala criza si la actualele violenţe.

Nicolas Kralev:Cred ca ceea ce se dovedeste ca a fost gresit in domeniul politicii externe in regiune, a fost presupunerea care a dus la ceea ce a facut Occidentul si Statele Unite peste 15 ani şi asta ca Occidentul chiar a vrut sa integreze Rusia in comunitatea transatlantica ca pe un partener.

De aceea Stratele Unite au facut presiuni pentru ca Rusia sa fie admisa in Organizatia Mondială a Comerţului, de aceea exista Consiului NATO-Rusia, de aceea grupul celor șapte a devenit G 8. Politica Occidentului s-a bazat pe presupunerea ca asta este ceea ce Rusia vrea. Acum se dovedeste ca a fost o presupunere greşita, pentru ca nu exista nici o indoială, datorita ultimelor evenimnente, ca ceea ce vrea cel mai mult presedintele Rusiei este de a reface statutul de supraputere a Rusiei, si nu e nimica rau in asta, dar cred ca a decis pentru el însuşi că este mai simplu sa ajungi in aceasta pozitie, de supraputere, cind in politica externa îti găseşti un duşman.

După Războiul Rece, Occidentul nu a mai avut duşmanul său din Războiul Rece şi a fost mai complicat pentru politicienii de la Washington, sa creeze o politica externa - desigur, terorismul este o ameninţarea si un duşman, dar nu exista o tara, sau o naţiune - acum, cind devine limpede ca presedintele Putin a decis ca Statele Unite sunt duşmanul Rusiei, politica Ocidentului va trebui sa se schimbe si ea.”

L-am intrebat pe jurnalistul american, cum a fost acest lucru posibil, pentru ca deja in 2007, Vladimir Putin, la conferinta de la München a spus in mod public si deschis, ca cea mai mare nenorocire a secolului trecut a fost destrămarea Uniunii Sovietice

Nicolas Kralev: „La conferinta de la Munchen din 2007 a spus acest lucru si secretarul american al apărarii Bob Gates care era chiar in rindul din faţă, şi el îşi aminteţşte asta foarte bine, dar este o diferenta intre a-ţi da seama de ceva ce s-a intimplat in secolul trecut, si altceva sa dai o idee despre intentiile tale pe urmatoarea perioada de cinci-zece ani, sau citi ani va dori preşedintele Rusiei sa ramina in funcție; dar, da, au existat semne, nu era foarte limpede, dar, da, erau semne ca asta se va intimpla. Politica occidentala, cred ca e cinstit sa o spunem, s-a bazat, cel puţin in parte, pe speranţă, mai degraba decit pe realitate.”

Chiar si in 2008, dupa războiul ruso-georgian…

Nicolas Kralev: „Da. Chiar si atunci. Ceea ce spun o multime de oameni este ca Statele Unite au incercat de mai multe ori sa „reseteze” relatiile cu Rusia, sau cum vreti sa numiti asta, sa le imbunătăteasca, sau sa ajunga la un anume fel de relatii, sau un anume fel de diplomatie care sa duca la un parteneriat, mai degraba decit la animozitate sau ostilitate. Ne amintim cu totii de momentul in care preşedintele Bush in 2001, la Liubljana, s-a uitat in ochii lui Putin, apoi toate incercarile facute, si apoi a venit „resetul”.

Da, putem spune ca au fost semne, dar Statele Unite au decis ca este mai degraba in interesul lor sa nu aiba in Rusia un duşman. Da. A fost o speranta, dar a fost si pragmatism, pentru ca afacerile cu Rusia mergeau destul de bine pentru companiile americane si, sa fim bine inteleşi, o multime de companii americane au facut bani buni in Rusia; avea o anumita logica sa incerci sa menţii relaţiile si chiar sa le imbunătăţesti.

Poate ca ar trebui sa ne amintim, ca atunci cind George Bush a venit la putere, inainte de 11 septembrie, nu avea nici o intentie sa analizeze politica interna a Rusiei. Condoleezza Rice mi-a spus chiar mie in 2000, intr-un interviu pentru Financial Times, in ianuarie 2000. Ea a criticat politica lui Madeleine Albright si Bill Clinton pentru ca a fost prea „implicata” in problemele interne ale Rusiei şi ea spunea atunca că trebuie sa ieşim din aceasta situatie si sa ajungem la relatia dintre doua state puternice. Dar asta s-a schimbat Aceiasi Condoleezza Rice, cind am fost in 2005 si 2006 la Moscova, a inceput sa vorbeasca despre libertatea presei in Rusia, despre democratie, despre respectarea drepturilor omului. E limpede ca pentru interesele americane Rusia fiind o tara atit de mare, o piata atit de mare, era clar ca in domeniul politicii externe avea sens sa incerci sa o aduci la un numitor comun. Si toate astea acum s-au dus...”

Si cum ati caracteriza acum relatiile dintre Rusia si Statele Unite?

Nicolas Kralev: „Foarte incomode. Si e clar ca devin din ce in ce mai ostile. Nu trebuie decit sa te uiti la declaratiile lui John Kerry de acum o saptamina, a carui retorica aa devenit foarte „nediplomatica", dar exista inca chestiuni, precum discutiile in formatul cinci plus unu, in chestiunea nucleara iraniana, este Siria si problemele legate de dezarmarea chimica... Acest proces este intîrziat, era initial gindit că se va incheia la sfirşitul lunii iunie, dar dupa o faza prima mai rapida, apoi au apărut intirzierile. Asa ca mai sunt multe subiecte in care Statele Unite au nevoie de Rusia. Si America mai spera ca poate obtine toate avantajele: adica sa confrunte Rusia in chestiunea ucraineana si sa o oblige sa faca pasi inapoi, si pe de alta parte sa aiba Rusia ca partener in discutiile iraniene si siriene.

Vor accepta ruşii sa menţina aceste doua cai deschise? În paralel? Sa nu fie de acord in ceea ce priveste Ucraina, dar sa fie de acord in Iran si Siria?! O sa trebuiasca sa asteptam si sa vedem. Pentru că ultimele relatari despre Siria, care ar fi folosit arme chimice, ceea ce e foarte grav... Dar nu exclud ca Statele Unite sa vina in urmatoarea perioada, in citeva saptamini sau luni, cu o noua politica fata de Rusia Pentruca nu este nici o indoiala ca aceasta politica externă trebuie sa fie rescrisa, nu se poate continua ca pina acum.”

In acest context, l-am intrebat pe jurnalistul american care a calatorit ani multi cu secretarii de stat americani prin regiunea Europei centrale si de rasarit, unde plasam Moldova si problemele ei cu Rusia?

Nicolas Kralev: „Cred ca ce ar fi prudent pentru guvernul Moldovei sa faca este sa isi analizeze mecanismele de apărare. Să isi revada capacitatile de apărare. Si, fără sa fiu un expert în Moldova, dar daca ma uit in regiune pot spune ca [asta] ar putea sa faca orice tara in situatia in care se afla acum Moldova. Daca Moldova ajunge la concluzia ca efectivele sale de apărare nu sunt suficiente sa respinga trupele rusesti, daca ar fi sa fie cazul - si nu spun ca asta se va intimpla - discutam acum teoretic, ar fi posibil, ca intr-un timp foarte scurt să își mărească armata?! Dar Moldova nu este membra Aliantei Nord Atlantice, nu exista nici un fel de articol 5 care ar putea să o apare într-o eventualitate, ca ţările baltice... Și nu exista nimic ce ar putea să o apere. Nu am nici un dubiu că autoritatile Moldovei cauta sa obtina asigurari din partea Washingtonului. Dar ma indoiesc că primesc ceea ce asteapta.

Acum, politica imediata este sa se obtina, prin alte mijloace decit cele militare, ca Rusia sa dea inapoi. Asta include mai multe posibilităţi, dar pentru ele este nevoie de timp, ca ele sa si aduca rezultate. Mi se spune ca la Washington exista ideea ca Putin va merge atit de departe cît i se va permite sa mearga, pina ce cineva il va opri. Și... cine a spus oare ca diplomatia e usoara?!”

L-am intrebat pe jurnalistul american daca o vizita a presedintelui american Barack Obama ar putea ajuta la consolidarea incredcerii in Moldova ca se poate baza pe sprijinul american?

Nicolas Kralev: „Vizita ar da rezultate şi ar avea un impact, chiar dacă nu vor fi semnate anumite documente sau înţelegeri. Dacă presedintele Obama va decide să meargă în Ucraina este posibil sa includă si Moldova, - chiar daca vicepreşedintele Biden nu a facut asta ultima data cind a fost in zonă. Este posibil ca Rusia sa aiba anumite planuri pentru Moldova, dar nu cred că guvernul american este speriat atit de tare de Rusia sa creada că pericolul este iminent, deşi desigur lucrurile se văd în mod diferit de la Washington sau din Moldova.

Populaţia din Moldova are îngrijorări fireşti, dar în acest caz eu aş avea încredere în guvernul american, desi nu lucrez pentru el si nu sunt parte a lui. Dar eu cred ca el stie ca mesajele pe care le-ar transmite Rusiei prin vizite ale secretarului de stat sau ministrului apărării şi alţi oficiali, le va trimite atunci cind va considera necesar, sau atunci când va veni timpul. Si eu cred si sper ca Statele Unite vor face acest lucru.”
XS
SM
MD
LG