Linkuri accesibilitate

Ce este și ce nu este patriotismul?


Moldova, Boris Volosatai, headmaster of G.Asachi highschool from Chisinau, Valeriu Vasilica, journalist
Moldova, Boris Volosatai, headmaster of G.Asachi highschool from Chisinau, Valeriu Vasilica, journalist

Vasile Botnaru în dialog cu Boris Volosatâi și Valeriu Vasilică.

Astăzi vă propun să medităm despre patriotism, o materie abstractă, în aparență, care produce însă derivate foarte concrete, în viața de zi cu zi. Pentru că, în funcție de modul în care înțelegem să fim patrioți, acționăm și, mai ales, măsurăm acțiunile altora.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află directorul liceului Gheorghe Asachi din Chișinău, Boris Volosatâi, și jurnalistul Valeriu Vasilică.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Mai întâi să începem cu definiţia patriotismului. Din păcate sau poate din fericire, fiecare o înţelege cum vrea şi nimeni nu-i impune o anumită accepţiune, cum se întâmplă, de exemplu, în Rusia. Să luăm exemplul cel mai la îndemână, unde acum se acreditează un patriotism periculos pentru ţările învecinate. Mă uitam la o tentativă de anti-propagandă ucraineană care foarte ingenios a surprins că, în interiorul doctrinei patriotice a ruşilor, acum se împacă, bine mersi, torţionarii cu victimele, Lenin şi cu ţarul pe care l-a omorât Lenin, Stalin cu Soljeniţîn, se împacă comunismul cu liberalismul etc., etc. Acuma, în Republica Moldova, sunt partidele, în primul rând, în căutarea identităţii, dar şi a patriotismului. Şi în lipsa unei doctrine oficiale, decretate, este menirea şcolii, în primul rând, dar şi a intelectualilor în general, să îi ajute pe cei care au nevoie de un reper, de piloane, să înţeleagă ce e patriotismul. Şi de aici vine şi tema discuţiei de astăzi, dacă tot suntem în preajma zilei de 1 mai, 9 mai, am plecat nu prea departe de ziua de 28 aprilie, când moldovenii au căpătat dreptul să meargă, prezentând paşaportul moldovenesc, peste hotare. Cum se adună, se aglomerează în capul unor tineri noţiunea de patriotism, în general, şi cât de rezistentă este, atunci când se confruntă cu lucruri ce diferă de aceste componente? Domnule Volosatâi, mai întâi, v-aş întreba pe dumneavoastră, care sunteţi şi istoric de meserie, dar şi manager al unei instituţii.

Boris Volosatâi: „Eu aş începe, de fapt, de la o zi înainte de 28 aprilie – 27 aprilie, Ziua Tricolorului. Este un simbol indiscutabil. Dacă teritoriul se mai pune la îndoială şi, într-adevăr, este aşa, dacă independenţa şi suveranitatea noastră se poate pune la îndoială, tricolorul este un simbol care a trecut peste toate, rămâne un simbol care trebuie să fie pus în centrul unui sistem întreg educaţional.”

Europa Liberă: Dar copiii aceştia ies în stradă şi văd panglica Sfântului Gheorghe, cum le spune mai nou – „colorazii”, văd „Patrioţii Moldovei” cu capul de bour, văd scris pe gardurile de şantier „Eu iubesc Moldova”, „Noi suntem adevăraţii patrioţi”. Apare o nedumerire în capul acestui tânăr?

Boris Volosatâi: „Aşa este. În condiţiile în care acest tânăr acasă nu are o familie integră, când mama este la lucru în Occident, iar tata la Răsărit, când, în afară de net, în afară de această stradă, care spuneţi dumneavoastră, şi şcoală nu există nimic. Noi, cei care am pledat, foarte mult timp, pentru democratizarea procesului educaţional, pentru excluderea politicului din şcoală, pentru excluderea ideologiei din şcoală, noi, cei care am vrut un învăţământ cu adevărat democratic, cu adevărat liber, acum suntem văduviţi anume de neajunsul acesta, prin faptul legislativ care, spuneaţi dumneavoastră, că e bine sau e rău că nu este acest lucru la nivel de stat cerut să se facă în şcoală, rămâne la discreţia şi la nivelul de conştientizare a profesorului de istorie, a profesorului de limbă şi literatură română, care prin ceea ce face, cum face, prin ceea ce este acest profesor, să-l determine pe elev să înţeleagă şi să creadă ceea ce îi spune învăţătorul.”

Europa Liberă: În acest moment, am să vă rog să ascultăm un colimator de păreri pe care le-a adunat colega noastră, Tamara Grejdeanu

„Mai întâi de toate, trebuie, să ai părinţi care să te ajute să obţii patriotismul acesta faţă de ţară. Nu poţi să spui că nu eşti patriot în cazul în care mergi în altă ţară să-ţi faci studiile sau să lucrezi în altă ţară. Deci patriotismul rămâne ceva în suflet.”

– „Să ai nişte valori, limba pe care o vorbeşti. Odată ce le ai în inimă, poţi să le promovezi, la fel.”

„Este înnăscut în fiecare persoană din familie. Şi a fi patriot înseamnă a-ţi iubi nu numai cu cuvântul, dar chiar să faci anumite lucruri. Chiar de cunosc altă limbă, vorbesc în limba maternă. Să fii gata pentru orice eventualitate, pentru a apăra ţara, indiferent femeie, bărbat.”

„Cel puţin, dacă nu poţi face ceva direct, să promovezi, să încerci să faci lucruri bune, care să îmbunătăţească situaţia actuală. Nu consider toate aceste sărbători pentru a arăta că tu eşti un patriot sau că ţii la ţara ta.”

„Cu mitingurile eu nu sunt de acord că putem să ne exprimăm patriotismul. Patriotismul este la fel ca un sentiment, chiar ca şi cel de dragoste.”

„Să vorbeşti limba care actual este adoptată, adică limba română la noi în Moldova. Să lupţi pentru ceea ce doreşti, să ştii ce vrei pentru viitorul tău şi să ştii că aici este bucăţica de pâine pe care trebuie să o avem.”

– „În momentul în care întâlneşti oameni străini sau turişti, sau poţi să povesteşti despre ţara ta, despre tradiţiile tale, despre cultura ţării tale şi, în felul acesta, poţi să descrii oamenii, poţi să descrii stările sufleteşti sau posibilităţile din ţara ta. Într-un fel, manifeşti ceea ce ai tu în ţara ta.”

– „Fiecare le dezvoltă în el, până la urmă, adică vrei să fie patriot. Poate să-ţi spună cineva că e bine să iubeşti Moldova, e bine să-ţi iubeşti ţara, e bine să-ţi iubeşti patria, dar dacă omul nu simte aceasta, nu ai ce să-i faci.”

– „Cineva vede în aceasta să ia arma în mâini şi să iasă la luptă. Altcineva, pur şi simplu, să muncească şi să vină, în fiecare zi, acasă, la familie. Este mai mult o senzaţie interioară decât ceva ce trebuie demonstrat cuiva.”

– „Să crezi în ţara ta, să o aperi, să păstrezi tradiţiile. Fiecare doreşte să facă ceva pentru ţara sa. Dar nu sunt posibilităţile acestea şi tineretul, majoritatea, sunt nevoiţi să plece peste hotare. Cu mare plăcere aş vrea să trăiesc aici şi să-mi realizez tot ce vreau aici, în ţara mea.”

– „Este o problemă, că nouă ne este ruşine să recunoaştem că suntem moldoveni, că vorbim limba română. Nouă ne este ruşine să spunem de unde venim şi ce facem. E o problemă. Mândria faţă de tradiţiile, drapelul nostru, pentru mine aceasta este.”

Europa Liberă: Domnule Vasilică, am să vă rog pe dumneavoastră să ne spuneţi dacă avem o noţiune general percepută şi acceptată de patriotism. Pentru că există multă ezitare şi uneori chiar divergenţe. Pe unde ne aflăm noi cu patriotismul?

Valeriu Vasilică: „Şi eu zic că, la nivelul societăţii, în ansamblu, la nivelul categoriei tinerilor, elevilor, în particular, nu avem prea multă claritate şi eu regret mult că nu toţi tinerii şi nu toţi cetăţenii Republicii Moldova fac sau au făcut şcoală, Gheorghe Asachi sau la alte licee de elită. Pentru că, de fapt, acelui contingent de la Gheorghe Asachi poate nici nu i-ar trebui prea multă pregătire în patriotism. Eu zic că atenţia cea mare ar trebui să o acordăm celor care nu au nici atâta informaţie, nici atâta educaţie. Şi ceilalţi, lăsaţi fără atenţie, să zic aşa, nu cred că au vreo anumită noţiune despre patriotism. Şi mă refer aici la patriotism în sensul Republicii Moldova. Sunt sigur, foarte multă lume, atunci când îşi pune problema patriotismului, este departe cu gândul de Republica Moldova şi se gândeşte la cu totul altă ţară, în care poate a trăit, Uniunea Sovietică, în care poate a avut originea, s-a născut sau s-au născut părinţii, buneii şi mai puţină lume din aceste categorii îşi vede patria în Republica Moldova. Şi aici, cred, este drama cea mai mare, inclusiv legată de patriotism, dar şi de dezvoltarea acestei ţări în general, sub aspect economic, sub aspect social, politic şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: A propos, de acest lucru, de multe ori jurnaliştilor şi nu doar lor, li se reproşează că, atunci când abordează critic acţiunile guvernării, puterii, în general, nu sunt patrioţi. Face parte critica şi atitudinea exigentă faţă de putere din patriotism sau nu, domnule Vasilică?

Valeriu Vasilică: „Eu cred că face. Orice lucru făcut cinstit este un element al patriotismului, dacă lărgim această noţiune. Este adevărat că şi colegii noştri din presă nu întotdeauna fac lucrul cinstit şi onest, mai ştim că se lucrează la comandă. În sensul acesta, au dreptate şi cei care ar fi împotriva criticii.”

Europa Liberă: Să vorbim despre Putin dar. Cei care-l critică pe Putin sunt ei patrioţi ruşi sau nu?

Valeriu Vasilică: „Patrioţii ruşi din Rusia sau patrioţii ruşi din Republica Moldova?”

Europa Liberă: Şi unii, şi alţii.

Valeriu Vasilică: „Eu, în sensul acesta, l-aş critica dur pentru că îi vreau binele acestei ţări şi nu pot tolera nişte politici autoritare la limita bunului simţ şi a demenţei, pentru că este o demenţă să porneşti război împotriva celui mai apropiat frate.”

Europa Liberă: Am aruncat subiectul acesta intenţionat. Pentru că tocmai Putin, evenimentele din Ucraina şi acţiunile Kremlinului sunt un magnet care activează pilitura de fier din spaţiul post-sovietic. Cei care se simt spiritual legaţi de Rusia, de Uniunea Sovietică, devin anti-ucraineni. Domnule Volosatâi, cum se explică chestiunea aceasta, mai ales, la tinerii care nu au apucat să trăiască?

Boris Volosatâi: „Aş vrea să spun că noi trebuie să convertim foloase din această situaţie şi o putem face. Or, anume aici această situaţie, deloc simplă, şi foarte delicată în relaţia dintre aceste două popoare slave sau nici nu popoare, e vorba de statul rus care astăzi şi-a făcut un fel de patriotism politică de stat, să-l folosim ca o hârtie de turnesol pentru patrioţii din Republica Moldova. Cei care astăzi se numesc patrioţi, se strigă patrioţi, dar, de fapt, susţin o atare politică a lui Putin sunt uşor de demascat, de văzut că ei nu sunt în niciun caz patrioţi ai Republicii Moldova, în niciun caz patrioţi ai acestor oameni care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova, care, 23 de ani în urmă, au declarat independenţă şi suveranitate, despre care spuneam eu că este încă foarte mult până la o independenţă reală. Dar, din punctul de vedere al pasului istoric înfăptuit, ne dă posibilitatea astăzi să alegem neghina de grăunţe. Şi toţi cei care – bulgari, găgăuzi, ruşi, ucraineni – se vor coagula în jurul acestui patriotism putinist vor fi foarte bine depistaţi ca antipatrioţi, în niciun caz patrioţi ai Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Diana Răileanu a venit cu un reportaj din Taraclia, unde chiar e un caz de dedublare, ca să nu-i spun altfel, absolut halucinant. Deci patria lor etnică, Bulgaria, este în Uniunea Europeană, atracţia aceasta firească a bulgarilor pentru Bulgaria ar trebui să-i orienteze spre Uniunea Europeană, or multe voci de acolo spun aşa: „Da, cetăţenia bulgărească, dar Moldova să rămână în spaţiul răsăritean”. Acesta ce fel de patriotism este?

Boris Volosatâi: „Acesta nu este patriotism. Spuneaţi de şcoală, spuneaţi de rolul şcolii, de locul şcolii şi spuneam şi eu că eram convinşi democraţi că trebuie să excludem din şcoală ideologia şi politicul. Am ajuns la situaţia când sunt cetăţeni care au învăţat în şcoala sovietică, mai e cum mai e, dar când un tânăr astăzi are aceeaşi poziţie şi noi, sub drapelele anumitor partide, să nu le numim, iese cu aceleaşi aberaţii şi dedublare a conştiinţei, a personalităţii, iată aici este mai complicat. Aici este anume acel neajuns pe care îl spuneam eu şi care trebuie să-l completeze şcoala, dacă nu prin acte normative, atunci prin patriotismul profesorului care lucrează în şcoală, trebuie să demonstreze acestui tânăr ca patriotismul este unul singur, nicidecum nu poate fi dublu. Revin la acea cunoscută, de fapt, realitate, a Anschluss-ului Austriei de către Germania fascistă, făcută prin profesorul de istorie, nu prin armă, dar prin profesorul de istorie, care a lucrat în Austria. Noi avem, în ultimii ani de zile, infiltraţi profesori de istorie în Republica Moldova, ca şi în Ucraina, dintre cei care special au adus aceşti bulgari cu patrie în Uniunea Europeană să vrea să-i crească aripile în alt spaţiu.”

Europa Liberă: Domnule Vasilică, domnul director Volosatâi propune după criteriul acesta formal să-i detectăm pe „antipatrioţi”, îmi aparţine noţiunea. Dumneavoastră?

Valeriu Vasilică: „Mă tem că lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că noi, de aici şi de pe poziţia liceului foarte bun al domnului director Volosatâi, avem o viziune. Problema este că o bună parte dintre concetăţeni nu pretind la acest patriotism şi mai degrabă ei se văd patrioţi ai altui spaţiu. Aceasta este explicaţia de ce bulgarii, găgăuzii, o parte dintre ei, cea mai mare parte dintre ei, cu părere de rău, nu ţin atât de mult la patria lor, care este Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar nici la Bulgaria, domnule Vasilică. Aceasta mă interesează.

Valeriu Vasilică: „Este adevărat. S-au denaturat lucrurile de tot. Şi de atâta ziceam că lucrurile sunt mult mai complicate decât ne putem închipui. Cred că aici trebuie să facem ceva ca oamenii să deschidă ochii, ca oamenii să înţeleagă că aceasta este patria lor şi nu alta şi nu poate fi alta. Pentru că Putin ce a făcut? A speculat acest, poate, mai întâi, a cultivat această filozofie în spaţiul post-sovietic, l-a menţinut prin televiziunile care pătrund peste tot şi oricând, zi şi noapte, şi acuma l-a speculat. Uitaţi-vă că şi o bună parte dintre locuitorii Ucrainei ţin cu regimul Putin. Uitaţi-vă că o bună parte dintre locuitorii Republicii Moldova ţin cu regimul Putin. Nu încape în mentalitatea unui om normal, îmi pare rău să zic aşa.”

Boris Volosatâi: „Sunt patrioţi dacă cunoştinţele acestora vor aduce beneficii nu numai personale, dar şi statului. Dacă noi am spune că ei nu sunt patrioţi,Europa Liberă: Să vă mai întreb ceva: sunt patrioţi cei care îşi trimit copiii la învăţat peste hotare? Iarăşi un criteriu formal, dar aplicativ.

Fiecare individ, dacă este fericit, în parte, aduce în sumă un stat fericit.

am fi cu aceeaşi mentalitate din Uniunea Sovietică, când patriot eşti numai dacă ţara este fericită. Fiecare individ, dacă este fericit, în parte, aduce în sumă un stat fericit. Eu aş vrea să cred că aceşti tineri, care pleacă la studii peste hotare, a căror cunoştinţe contribuie la revenirea noastră în spaţiul european ca un stat civilizat poate fi numai salutat.”

Europa Liberă: Da, a propos, exact din registrul acesta e întrebarea aceasta provocatoare. E uşor să fii patriot într-o ţară bogată. E uşor să fii acuma patriot în Rusia, unde îşi arată muşchii. Cât durează vom vedea. Dar cum să-ţi iubeşti o patrie care e dependentă de gazul rusesc, patrie în care latrina e în grădină şi aşa mai departe, domnule Vasilică?

Valeriu Vasilică: „Problema se pune iarăşi nu pentru toată populaţia, nu pentru toată societatea. O bună parte din societatea moldovenească se consideră patriot necondiţionat: cu dependenţă, cu latrină, cu înapoiere. Partea cealaltă a patriotismului: ce faci ca, cel puţin, ţie să-ţi fie mai bine? Eu iarăşi mă îngrijorez de cei care locuiesc aici, au drept de vot, au dreptul să decidă ceva, inclusiv pentru mine, inclusiv pentru

Atâta timp cât nu vom coagula o societate civică moldovenească, nu ştiu pe cât de aproape este noţiunea de identitate.

patrioţi, dar îşi văd patria în altă parte. Atâta timp cât nu vom coagula o societate civică moldovenească, nu ştiu pe cât de aproape este noţiunea de identitate, cum a formulat-o domnul Volosatâi, ar putea să fie apropiate sau aproximativ apropiate aceste noţiuni? Dar deocamdată cred că punem sarcina constituirii unei societăţi civice moldoveneşti, ca element de bază al acestei societăţi – toată lumea să cunoască limba oficială a acestui stat, a acestei societăţi, a acestei naţiuni, dacă vreţi. Hai să-i dăm dreptul să o numească cum vrea, trebuie să o cunoască. Pentru că din necunoaşterea limbii oficiale a statului vin, convingerea mea, aproape toate problemele pe care le avem în sensul patriotismului, dar şi în sensul economic, în orice sensuri vrei. Societatea moldovenească trăieşte în multe lumi paralele şi criteriul limbii este unul din criteriile care divizează.”

Boris Volosatâi: „Nu numai cunoaşterea limbii române, dar şi cunoaşterea istoriei, nu numai a românilor, dar a istoriei acestui pământ, a acestor popoare care trăiesc în acest spaţiu este un lucru foarte important. Cunoaşterea acestei istorii ne poate garanta, la fel, succesul. Ceea ce spunem noi că astăzi unii tineri au o închipuire foarte eronată despre patriotism este lipsa cunoştinţelor istorice. Or, acele timpuri de când s-au terminat baricadele pentru istoria românilor şi până astăzi, abia de doi ani s-a introdus istoria ca materie pentru examen, un timp îndelungat, pentru a nu atinge acest subiect sensibil, s-a mers pe calea „nu-l discutăm, nu este materie de examen”, lucru care a dus la diminuarea cunoştinţelor în domeniul respectiv, o generaţie întreagă de şapte ani de zile a rămas fără cunoştinţe istorice profunde. Și această cunoaştere a istoriei prin sticlă, prin televizor astăzi, mai ales, canalele de televiziune şi radio, ruseşti, care folosesc cuvântul rusesc „zapolonili” acest spaţiu al nostru şi i-a dat acest rezultat de lipsă de identitate, lipsă de patriotism sau fariseism chiar.”

Valeriu Vasilică: „În sensul acesta, eu contez mult pe reforma educaţiei, dacă ea este şi dacă este atât de profundă cât se anunţă sau cât se pare. Pentru că atunci când oamenii, copiii, tinerii vor ajunge la BAC sau oricare examen de promovare şi va trebui să demonstreze cunoştinţe reale, nu copiate şi nu cumpărate la limbă, la istorie, s-ar putea ca sarcina noastră de a avea patrioţi mai mulţi şi mai convinşi să fie mai simplă. Instrumentele sunt suficient de simple şi stau la suprafaţă.”

Europa Liberă: Domnule Vasilică, aţi pomenit, cel puţin, de două ori despre categoria care are sentimente patriotice pentru alt loc, decât cel în care se află. Această stare vremelnică o reproşează unii atât celor din zona nostalgicilor sovietici, cât şi unioniştilor, cât şi celor care văd idealul dezvoltării Republicii Moldova în România în componenţa României. Vorbeam cu un jurnalist străin care spunea: „Ţara voastră seamănă mult cu proiectele acestea perfide care falimentează în mod deliberat o unitate ca să o ia cu te miri ce”. În ce măsură mai sunt influente aceste categorii care nu cred, de fapt, în viitorul acestui loc şi patriotismul lor manifestat, mai ales, în timpul alegerilor parlamentare, devine decisiv.

Valeriu Vasilică: „Eu zic că sunt cu suficientă influenţă aceste categorii şi ele au fost acum activate. Prin acest spirit combativ militarizat al Federaţiei Ruse s-a activat acest spirit, a fost transformat în unul din latent în unul suficient de agresiv. Cei care începeau să se obişnuiască cu gândul: aceasta o fi fiind patria lor până la urmă, le place, nu le place…”

Europa Liberă: …deci, au prins la curaj?

Valeriu Vasilică: „ … acuma au prins la curaj şi li se oferă speranţe că patria aceasta mică va fi luată, cumva, în buzunar şi va fi dusă în patria lor mai mare sau în altă parte.”

Europa Liberă: Cu tot cu Transnistria.

Valeriu Vasilică: „Cu tot cu Transnistrie şi cu toată lumea. Eu zic că aici este pericolul nostru mare, nu atât pericol militar din criza regională, pentru că sper să nu se ajungă militar. Dar coloana a cincea este activată, în modul cel mai direct, li se oferă speranţe şi sprijin la modul direct, cred că şi indirect. Nu ştiu dacă şi-ar fi permis cineva de 1 mai, care are altă tematică cu totul să facă un marş pro-rus cu ceva luni înainte de criza ucraineană. Acuma uite că au prins curaj…”

Europa Liberă: Adică înainte erau cumva marginali, acum se simt justificabili?

Boris Volosatâi: „Este periculos şi chiar poate deveni o catastrofă şi poate aduce la sfârşitul istoriei Republicii Moldova o atitudine atât de tranşantă, deschisă a coloanei a cincea. Or, noi nu avem în istorie niciun exemplu când coloana a cincea a fost văzută cu ochi buni de majoritate. Astăzi se creează în emisiunile televizate o aură pozitivă acestei coloane a cincea din Ucraina, de ce nu (?), mai târziu, din Republica Moldova, din Ţările Baltice, s-ar putea să revină din nou la această situaţie, lucru care, cred eu, că trebuieşte stopat, la timp. Astăzi trebuie să fie replica nu numai din partea statului. Astăzi trebuie să fie replica din partea noastră, din partea celor care conştientizăm lucrurile acestea şi pe toate canalele posibile de a demasca această poziţie antipatriotică a „patrioţilor”.”

Valeriu Vasilică: „Eu aş îmbina demascarea cu convingerea, cu educaţia, cu discuţia, cu discursul, cu ce vrei. Doar la nivel de demascare, vom rămâne exact în situaţia în care suntem acum. Curentele extreme din societate au nevoie doar unele de altele şi, de regulă, procedeele lor sunt de genul „critică, demascare”. Noi ar trebui să avem grijă de masa mare cu demascare şi cu convingere, şi cu comunicare permanentă cultă, educată, cu multă răbdare.”

Boris Volosatâi: „Sunt solidar cu dumneavoastră că, într-adevăr, stânga extremă, dreapta extremă au nevoie una de alta. Şi acest lucru cât de inofensiv sau cât de efectiv nu ar fi în

Am ajuns la această situaţie de criză şi de regimentare a coloanei a cincea prin această scăpare a unor momente de educaţie nu numai patriotică, dar de educaţie a valorilor general-umane autentice.

alte situaţii, în situaţii de aşa natură, de criză, unde miroase de acum a praf de puşcă, sigur că trebuie să avem grijă de marea majoritate a populaţiei, care trebuieşte convinsă că noi avem o anumită istorie, dar viitorul nostru, dacă suntem patrioţi, este în anumită direcţie, mişcarea spre Apus, mişcarea spre Uniunea Europeană, o uniune a valorilor. Pentru că am ajuns la această situaţie de criză şi de regimentare a coloanei a cincea prin această scăpare a unor momente de educaţie nu numai patriotică, dar de educaţie a valorilor general-umane autentice, nu a celor inventate, a valorilor spirituale şi nu a celor materiale. Reformele noastre pe care le vrem şi în învăţământ trebuie să ţină cont nu atât de beneficiul material, structural, dar de beneficiul individual şi moral, spiritual al principalului actant al acestui proces – al elevului, al copilului. Noi, de fapt, prin ceea ce facem în învăţământ şi prin reforma învăţământului construim algoritmul zilei de mâine al acestui copil.”

Europa Liberă: Încercând o concluzie, v-aş ruga să formulăm în câteva cuvinte, de fapt, de unde vine pericolul pentru patriotismul, aşa puţin cât există, în Republica Moldova? Ce îl erodează astăzi, domnule Vasilică?

Valeriu Vasilică: „Îl erodează conjunctura regională, internaţională, mai întâi, pentru că pe acest val de agresivitate de tot felul se trezesc instincte, porniri nu tocmai patriotice. Dar vine şi din motive interne. Eu revin la motivul necunoaşterii limbii oficiale de către toată lumea din Republica Moldova, în timp ce moldovenii cunosc celelalte limbi sau majoritatea limbilor vorbite în Republica Moldova. Şi atunci nu avem un limbaj comun. Ca să avem o noţiune comună de patriotism ar trebui să avem, mai întâi, o limbă comună.”

Europa Liberă: Domnule Volosatâi?

Boris Volosatâi: „Subscriu. Şi la ceea ce spuneţi dumneavoastră, dar şi accentuez încă un lucru despre care astăzi n-am vorbit. E vorba de indiferenţă. Or, toţi cei care au o sumă de cunoştinţe trebuie astăzi să o folosească întru a răspândi o idee de solidarizare a intelectualităţii, a oamenilor cu cunoştinţe de carte, a propagării acestor cunoştinţe în mase prin reforma învăţământului, prin informare, pentru că un om informat este şi un om puternic. Dezinformarea îl dezarmează. Cred eu că astăzi pe acest lucru mizează cei care se numesc „patrioţi”.ʾ

Europa Liberă: Adică, traducând într-un limbaj practic, cei care sunt intelectuali, aşa cum le-aţi spus dumneavoastră, să nu se tânguiască, să răsuflece mânecile şi să apere cauza, astfel încât la toamnă să nu dea nedumeriţi din umere?

Boris Volosatâi: „Într-adevăr, noi toţi am avut nişte aşteptări mai mari de la guvernarea de astăzi. Aşteptările mult ne depăşesc totdeauna. Trebuie să ne aducem aminte, foarte succint să ne aducem aminte ce era Moldova cu cinci ani în urmă: un ţarc cu sârmă ghimpată şi astăzi – un stat liber, un stat care este auzit şi cunoscut în lumea întreagă… Dacă pornim de la cunoaşterea acestor realităţi, atunci uşor putem determina care trebuie să fie viitorul acestui stat.”

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG