Duminică m-am trezit dis-de-dimineaţă şi am iuţit pasul spre Gara de Nord. Plecam la ţară, de Paştele Blajinilor.
La gară m-am ciocnit cu o surpriză. În locul microbuzului strîmt, spre Otaci urma să plece un ditamai autobuz. Doritori de a merge în provincie erau mai mulţi ca orcînd.
Şoferul îşi freca mîinile extaziat: „Ehehehei, de-ar fi în fiecare zi atîta lume! Iaca viaţă ar mai fi!”
Cu toate că autobuzul era arhiplin, şoferul fericit nu a pornit la ora cuvenită. El spera să mai vină şi alţi călători, dar, după vreo 15 minute de aşteptare, vocile nemulţumite ale pasagerilor l-au obligat să se urnească din loc.
Drumul spre Otaci via Soroca e un soi de tutti frutti. Porţiunile de drum excelente, care amintesc de autobandurile occidentale, alternează cu porţiunile în reconstrucţie şi cu bucăţile de drum matusalemice, bombardate parcă de avioane. Dar se pare că peste o vreme va fi o şosea frumoasă! Şi asta nu e puţin!
„Dacă ăştia de la conducere n-ar fi furat ani de zile, aveam demuuuult drumuri bune!” a strecurat printre dinţi sexagenarul de lîngă mine, care priveşte cu ochi boldiţi megaconstrucţia.
Ajung în satul care are cîteva drumuri desfundate mereu şi merg la cimitir, cu mama, unde sînt înmormîntaţi buneii. Nu m-am întîlnit niciodată cu ei pentru că au murit înainte să mă nasc. Ne reculegem o vreme lîngă morminte.
Ca din senin, apare lîngă noi un om uşor ameţit de alcool. E un om bun, un sufletist, are 58 de ani, şi acum e singur pentru că soţia i-a murit subit, iar fii muncesc în „Piter”. Omul mă întreabă ce cred despre direcţia în care ar trebui să se îndrepte Moldova. Avem păreri diferite. Mie îmi place Uniunea Europeană, pe cînd lui - Uniunea Vamală. Eu cred că economia germană e foarte puternică, el consideră că cea a Kazahstanului e un adevărat model. Îmi spune că nu are de lucru şi că nu are nici pensie şi trăieşte numai din banii pe care îi primeşte de la fii.
Împărţim pomeni. Unul dintre oamenii căruia îi dăm un colac e un pictor ratat care a avut ocazia să-l întîlnească pe Igor Vieru, dar… a abandonat prematur arta. Acum e şi el şomer.
Mă întorc luni la Chişinău. Văd pe sticlă guvernanţi şi oameni însufleţiţi de abolirea vizelor. Sîntem în Europa! A mai rămas un fleac de făcut: paşaportul biometric!
