Aflu că în măruntaiele Partidului Democrat e plămădit un proiect de lege care vrea să introducă o “taxă de bunăstare” pentru persoanele cu venituri mari. Andrian Candu, un fruntaş al PD-ului, le-a explicat unor oaspeţi suedezi că între săracii şi bogaţii din Moldova se cască o mare prăpastie. În opinia sa, „e o dovadă de responsabilitate să plăteşti mai mult statului atunci cînd ai două maşini, căci foloseşti mai mult drumurile şi poluezi mai mult aerul decît cetăţenii care folosesc transportul în comun… ”
Ideea asta a Partidului Democrat nu e rea şi merită pesemne să fie pusă în practică. Într-adevăr, omul care are trei maşini ar trebui să plătească o taxă mai mare decît unul care merge cu troleibuzul. Pesemne şi impozitul pe venit pentru stăpînul unui castel faraonic trebuie să fie mult mai mare decît pentru cineva care locuieşte într-o izbă dărăpănată.
Aşadar, democraţii vor ca marea bunăstare să fie impozitată adecvat. Le dorim mari succese şi abia aşteptăm să vedem cazurile în care va fi aplicată taxa pe avere. Acestea încă nu au fost bine delimitate.
Mai rău e că, înainte de a fi impozitată adecvat, marea bunăstare nu prea a făcut dovada corectitudinii. În apele tulburi ale tranziţiei mulţi s-au îmbogăţit prin mişmaş, prin corupţie. Şi parcă s-ar impune ca cei prosperi, mai ales dacă se plimbă prin culoarele puterii, să explice societăţii cum şi-au clădit averile. Dar se pare că etapa asta aici e omisă. Noi am făcut un fel de salt mongol. Noi vom impozita bunăstarea, fără să ne preocupe cît de legal a fost ea obţinută. Ce să zicem? E şi asta o mare performanţă…
