Peste 200 de specialişti din domeniul asistentei sociale şi protecției dreptului copilului s-au adunat azi la Chişinău pentru a discuta cum a evoluat reformarea sistemului de îngrijire a copilului, desfășurată în trei regiuni, Ungheni, Călărași şi Fălești. În ultimii ani, numărul copiilor din instituțiile de tip închis s-a micșorat, de la 12 la 4 mii. Specialiştii constată că pe lângă reorganizarea instituțiilor rezidențiale trebuie extinse serviciile sociale, ce vizează integrarea copiilor într-un mediu familial şi în societate.
Una din lecţiile învăţate, spun specialiştii care se orientează spre închiderea altor peste 40 de şcoli internat, este că statul nu poate avea grijă de copii mai bine decât familia. Cei care au revenit în familie după ani de zile petrecuţi la orfelinat sau au fost incluşi în servicii de îngrijire alternativă, mărturisesc că se simt mai bine acasă, cu părinţii şi sunt bucuroşi că vor putea merge la şcoala din comunitate, ca şi toţi semenii lor. Doleanţele acestora au fost incluse într-un studiu realizat de organizaţia Parteneriate pentru Fiecare Copil. Directoarea ei, Stela Grigoraş spune că sistemul de servicii de îngrijire pentru copii reîntorşi în comunitate trebuie diversificat, cu implicarea tuturor actorilor din localitate:
„Pentru ca copilul să se simtă bine acasă, în şcoală, în comunitate, avem nevoie de servicii care să fie prestate cât mai aproape, în proximitatea copilului, în proximitatea familiei, adică la nivel de comunitate. Avem nevoie de servicii îmbunătăţite prestate de asistenţii sociali comunitari. Deci ei au nevoie să-şi consolideze puţin capacităţile şi să înveţe să lucreze cu fiecare copil în parte şi cu fiecare familie în parte şi să ofere servicii de sprijin familial.”
Totodată, o prioritate a reformei rămâne îngrijirea alternativă, pentru că există un număr de copii care nu pot fi reîntorşi în familia biologică. În acest caz specialiştii mizează pe extinderea serviciului de asistenţă parentală, a caselor de tip familial. Elena Constantinov, de la direcţia Asistenţă Socială din Dubăsari spune că în unele localităţi reintegrarea copiilor este anevoioasă pentru că lipsesc specialiştii care să lucreze cu familiile:
„Sunt familii care este imposibil de readus copiii acasă, dar vedem toate posibilităţile şi prin intermediul serviciului – sprijin familial, poate prin ajutoare, convingeri să readucem măcar majoritatea posibilă din copii acasă. Este dificil deoarece este o lipsă de finanţe. Avem câteva primării care au dezvoltate centre sociale, prin intermediul la ONG-uri, dar nu este interes. S-a promis că o să fie angajat un specialist în primărie, dar până ce rămâne acelaşi asistent social care are asupra lui şi ajutorul social, şi ajutorul material, şi bătrânii.”
De rând cu asistenţii sociali din comunitate şi profesorii de la şcoală trebuie să monitorizeze copii reveniţi din internate. Pentru a-i ajuta să se acomodeze cu noul program şi cu colegii, în multe şcoli au fost create centre de resurse. Alexandra Lungu, de la Direcţia de educaţie din Nisporeni zice că acestea ajută copii să perceapă şcoala ca pe un mediu prietenos:
„Aceste centre de resurse anume că integrează copiii care au fost aduşi din şcolile auxiliare sau din alte instituţii, ca să fie integraţi în şcoală, să fie alături de semenii lor, să lucreze împreună, să formeze nişte competenţe împreună, să fie ajutaţi. Integrarea aceasta presupune nu doar a copiilor cu dizabilităţi fizice dar şi a celor cu posibilităţi reduse intelectuale, a celor rămaşi fără supraveghere părintească, pentru că astăzi mulţi dintre părinţi sunt plecaţi.”
Stela Grigoraş, directoarea organizaţiei „Parteneriate pentru fiecare copil” mai sune că în următorii ani trebuie puse în aplicare servicii care sa ajute familiile nevoiaşe şi să fie evitată astfel instituţionalizarea copiilor:
„Am ajuns ca ţară la situaţia când deja trebuie să avem un sistem mai pro activ, mai preventiv, adică să investim în servicii de suport pentru familie, în abilitarea părinţilor să devină buni părinţi, să poată îngriji de propriii copii. Avem nevoie de intervenţie timpurie, programe de intervenţie timpurie, să nu lăsăm să se agraveze problemele care să ducă mai apoi la separarea copilului de familie.”
Numit program de intervenţie timpurie pentru ca familia să-şi crească copiii acasă, acesta a fost lansat azi şi urmează să fie dezvoltat în 10 raioane, în următorii trei ani. Proiectul finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare va susţine autorităţile publice centrale şi locale şi se preconizează ca în cazul a peste 100 de mii de copii să se evite separarea de familie.
