Fireşte că ceea ce contează în primul rînd sînt lucrurile MARI. Bunăoară, integrarea europeană, reformarea procuraturii sau atragerea investiţiilor străine. Ele, lucrurile MARI, sînt de o importanţă uriaşă!
Numai că viaţa în epoca tranziţiei interminabile m-a învăţat că lucrurile MARI sunt greu de atins dacă nu sunt puse la punct lucrurile MICI, aparent insignifiante.
Integrarea europeană mi se pare un mare balon de săpun atîta timp cît pe ruta 135 va circula microbuzul hîrbuit C JN 352 sau cîtă vreme nişte bărbaţi puternici vor arunca chiştoacele pe trotuare. Şi nici investiţiile străine nu vor curge gîrlă atîta vreme cît există un lucru mic de felul cumătrismului. Iar reformarea Procuraturii mi se pare o inutilă risipă de bani, dacă nu e băgat în puşcărie vreun cinovnic corupt sau vreun vameş corupt.
Dar cum să apară un lucru mare cum e coeziunea socială dacă nimeni nu luptă cu lucrurile mici de felul parcării maşinii în curte? Cînd vreun vecin turmentat rage în dricul nopţii şi îţi distruge somnul cine te va ajuta? Alţi vecini? Poliţia? Mai curînd poliţiştii te vor probozi că îi chemi în puterea nopţii pentru un fleac…
Noi sîntem făuritori de lucruri MARI, pe cînd lucrurile mici nu ne prea interesează. De la 1991 încoace noi numai cu lucrurile MARI-GLOBALE ne ocupăm şi eforturile noastre au născut… un şoarece. Şi nici nu e de mirare. Nu te poţi avînta în cosmos cu căruţa hodorogită...
