In inima întunericului este romanul celebru al lui Joseph Conrad, in care sînt denunțate ororile din Congo și din Africa centrală în timpul colonialismului belgian. S-au împlinit 20 de ani de la acele masacre genocidare din Rwanda care au zguduit lumea în vreme ce o serie de masacre similare —chiar dacă pe o scară mai mică— aveau loc chiar în Europa, în Bosnia. Ba chiar, in Europa aveau să dureze un an mai mult… Masacrul de la Srebrenica a avut loc în iunie 1995.
Pe 6 aprilie 1994, avionul președintelui rwuandez Juvenal Habayarimana era distrus de o rachetă pe aeroportul din Kigali, declanzând un măcel cum lumea nu mai văzuse din tenebrele evului mediu.
Genocidul rwandez, in primăvara lui 1994, care avea să ducă la mai bine de 800.000 de morți, își avea însă rădăcinile profunde în colonialismul belgian și într-o idee importată din Europa: cea de etnie și de națiune. Cele două etnii oficiale din Rwanda, Hutu și Tutsi, vorbesc aceeași limbă, însă colonizatorii belgieni le-au băgat în cap, până la independență, că ar fi de fapt entități diferite, pentru că ceva genetic i-ar separa.
La fel, în fosta Iugoslavie, sîrbii, croații, bosniecii musulmani și muntenegrinii vorbesc aceeași limbă, dar au religii diferite, și tocmai această construcție ideologică artificială, religia, combinată cu presupusa identitate etnică, i-au făcut să se masacreze cu frenezie.
Intre timp, a intervenit impăcarea. Tutsi și hutu în Rwanda s-au împăcat în două decenii și locuiesc astăzi împreună. La fel, sârbii și croații. Croația e membră a UE, dar Serbia e la rândul ei o țară candidată, iar ura trecută se estompează. Croația sprijină Serbia in drumul său spre UE.
Ba chiar, într-un caz anterior, cel al Franței și Germaniei, cei mai mari inamici vreme de aproape un secol, și care s-au masacrat în două războaie mondiale, împăcarea a venit foarte rapid, în cadrul Uniunii Europene. La un deceniu de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Franța și Germania formaseră, împreună cu Beneluxul și Italia, Comunitatea Europeană.
Ideea de etnie și națiune revine astăzi în forță și, în ciuda clișeului larg răspândit, se pare că istoria nu ne învață mare lucru.
