Criza demografică şi migrația se pare că lasă școlile moldovenești fără elevi. Potrivit statisticilor Ministerului Educaţiei în anul trecut numărul elevilor s-a redus cu 4 la sută comparativ cu anul 2012. În acelaşi timp, anual crește numărul şcolilor mici, cu un număr de elevi sub limita necesară, acum existând circa 270 de asemenea școli. Bunăoară, în raionul Rezina fiecare a doua școală are un număr insuficient de elevi. Alla Ceapai a fost la Rezina şi relatează:
Scăldat de apele râului Nistrului pe malul său drept, satul Tarasova din raionul Rezina la fel ca majoritatea localităților din Moldova se luptă cu sărăcia. În lipsa locurilor de muncă, oamenii sunt nevoiți să parcurgă zeci de kilometri zilnic până la Rezina sau Râbniţa ca să câștige un salariu. Iar o bună parte dintre săteni sunt aflați la munci peste hotare. Din cauza că mulţi dintre locuitori decid să părăsească satul, numărul copiilor s-a înjumătățit în ultimii ani, deşi natalitatea este într-o ușoară creştere spune directoarea gimnaziului din sat Anastasia Galbur:
Cu jumătate de milion din fondul de investiții sociale, edificiul gimnaziului din sat a fost renovat acum doi ani, însă doar pe partea exterioară. Iar în interior pereții sunt mucegăiți. Aici îşi fac studiile 56 de copii, în medie câte 6 elevi în fiecare clasă. Din cauza numărului mic de elevi, în acest an, școala are un deficit bugetar de 194 de mii de lei. Din nou Anastasia Galbur:
„De o sală de calculatoare nu dispunem, dar avem într-o sală de clasă trei calculatoare. O sală de sport la fel nu avem. Doar un teren de joacă afară, iar pe timp de iarnă orele de educație fizică au loc în sălile de clasă. Discuţii de a comasa școala nu au fost. Ar fi bine ca școala să existe. Fiindcă știind copiii din ce familii sunt, ducându-i în altă școală cred că vor fi discriminați, pentru că sunt foarte mulţi copii din familii social vulnerabile.”
Anastasia Galbur speră că școala nu va fi închisă. Ea planifică să deschidă şi o grădiniță în edificiul gimnaziului:
În sat sunt 20 de copii de vârsta preșcolară. În lipsa unei grădinițe ei toată ziua sunt în grija mamelor, care nu îşi pot permite să meargă la muncă. De aici şi începe sărăcia în sat, mi-au spus două mame pe care le-am întâlnit pe o uliță a satului:
„Avem foarte mulţi copii în sat. Iaca eu am unu, ea are doi, încă o femeie are doi. Stăm acasă şi îi creștem, doar bărbații muncesc.”
„În lipsa grădiniței nu avem ce face, trebuie să stăm acasă şi să ne creștem copiii. Aş vrea să merg la un serviciul, dar nu am cu cine lăsa copiii.”
