Secretarul general al alianței Nord-Atlantice, Anders fogh Rasmussen, a vorbit recent despre ultimul val de extindere al NATO în care state din Europa de Est precum Ţările Baltice, Polonia, România şi Bulgaria au acces în alianţă ca despre una din cele mai mari istorii de succes ale timpului… Preşedintele român, Traian Băsescu, spunea şi el zilele trecute, vorbind la o ceremonie dedicată împlinirii a 10 ani de la aderarea României la NATO - că încă niciodată Romania nu a fost mai sigură din punctul de vedere al securităţii decât ar fi acum. L-am rugat să comenteze aceste două declaraţii pe consilierul preşedintelui român pentru Afaceri Strategice şi Securitate Naţională, Iulian Chifu:
Iulian Chifu: „Intrarea în NATO a însemnat faptul că România a devenit aliat cu cele mai importante puteri transatlantice şi europene. Dacă vă uitaţi cu atenţie în lista de aliaţi ai NATO veţi regăsi acolo şi SUA, şi Germania, şi Franţa, şi Marea Britanie, şi Olanda, Italia – toate statele care sunt cele mai importante contribuitoare cu acces la capabilităţi de tehnologie înaltă, cu contribuţii în teatre de operaţiuni externe. Aceasta este o primă garanţie şi este extrem de importantă.
Mai există un set de elemente. E vorba de ceea ce se numeşte apărarea colectivă. Nu mai eşti singur în faţa unui duşman, a unei ameninţări, a unui risc de securitate, în cazul unei vulnerabilităţi, ci ai asistenţa, sprijinul tuturor statelor aliate.
În egală măsură şi asta nu este ultima, dar este una dintre condiţiile esenţiale ale Alianţei, este cea de descurajare credibilă. În cadrul Alianţei există state care deţin armă nucleară, că vorbim despre SUA sau Marea Britanie, sau Franţa. În aceste condiţii, automat, şi Alianţa în întregul său beneficiază de această descurajare credibilă – unul dintre atuurile majore de securitate în lumea contemporană post-bomba atomică.
România are toate componentele de care este nevoie pentru a-şi asigura securitatea şi apărarea împreună cu toţi ceilalţi aliaţi ai săi. Participăm la programe, de altfel, preşedintele României a anunţat care sunt programele în curs de derulare şi care asigură în momentul de faţă foarte clar participarea României la domenii de nişă la care se pricepe, urmând ca toate celelalte componente să fie asigurate de către aliaţii comuni.”
Europa Liberă: Secretarul general al NATO, într-o recentă luare de poziţie, a numit recenta aderare a ţărilor din Europa de Est (Ţările Baltice, România, Polonia, Bulgaria) la NATO ca una din cele mai mari poveşti de succes ale timpului. De ce atât de mare importanţă dă secretarul general anume acestui proces? De ce e un succes?
Iulian Chifu: „Aderarea unui stat la NATO, de altfel, discursul preşedintelui de astăzi din Parlament a subliniat-o, se face cu o modificare substanţială în interiorul fiecărui stat. Şi România a trebuit să-şi desfăşoare reforme interne foarte importante, că e vorba în domeniu democraţiei, că e vorba în domeniul bunei guvernări, în domeniul capabilităţilor militare. Iar acest lucru, această transformare la care fiecare stat care doreşte să adere se angajează şi o face până a ajunge membru al Alianţei, toată această transformare duce la un stat eficient, cu instituţii serioase care sunt responsabile în raport cu aleşii de la un anumit moment dat, cu responsabilii politici.
În aceste condiţii, evident că şi mecanismul militar de apărare are toate garanţiile că va funcţiona la o cotă de eficienţă crescută, în egală măsură, că întreaga societate va fi conştientă, va participa la finanţarea şi susţinerea mecanismelor de această factură pentru securitate şi apărare şi va putea să privească de asemenea şi să aibă exigenţă de la proprii politicieni pentru a exercita buna guvernare.
Împreună cu extinderea UE, extinderea NATO sunt într-adevăr povestea de succes a transformării unor state care ieşeau dintr-un regim totalitar - cu o economie centralizată, cu economie de comandă - în state moderne, democratice, cu economie de piaţă, cu stat de drept şi cu capacităţi militare relevante. Eu aşa cred că ar putea să fi gândit, dar nu-mi permit să-l comentez pe secretarul general al NATO.”
Europa Liberă: Anexarea Crimeii, întru fel, sub privirile neputincioase ale Occidentului, a redeschis o discuţie - la ce e mai bun NATO, dacă nu poate opri Rusia într-o chestiune ca asta?
Iulian Chifu: „NATO nu are drept scop să oprească Rusia, într-un fel sau altul, undeva. NATO este o alianţă de state suverane care decid împreună să se apere colectiv. NATO nu a avut nici un angajament în Crimeea. Nu are nici un angajament faţă de Ucraina. Nu are nici un angajament dincolo de frontierele sale. Este vorba de o deschidere pe care Alianţa Nord Atlantică a avut-o în aceste Parteneriate pentru Pace în care fiecare stat suveran şi-a ales ce a dorit în a coopera, a se reforma şi a-şi dezvolta capabilităţile militare împreună cu Alianţa.
Republica Moldova a ales să fie neutră şi un set mic de elemente, în special în domeniul concepţiei de apărare, de securitate. Ucraina a ales varianta non-bloc, unei nealinieri, susţinându-şi propria securitate pe această bază. În momentul în care o ameninţare intervine, nu poţi să soliciţi unei Alianţe care există să intervină în apărarea ta. Deşi nu aş vrea să minimalizez situaţia din Ucraina, anexarea Crimeii este într-adevăr o situaţie complicată. Dar vroiam să subliniez acest mic detaliu: e foarte dificil să mergi să te asiguri, atunci când casa ta este în flăcări - nu te asigură nimeni.
De asemenea, NATO nu este o Alianţă în care vrei, nu vrei - intri. Este un proces extrem de îndelungat. Şi România a trecut prin acest proces – zece ani de reforme, de transformări, de adaptări. Pentru că NATO este o comunitate de valori, orice stat poate să acceadă odată ce, pe de o parte, împărtăşeşte acele valori, le exercită, le asumă, le profesează şi în egală măsură contribuţia sa aduce o plus valoare la securitatea, apărarea tuturor celorlalţi aliaţi.
A discuta astăzi în termenii de ce nu a intervenit NATO contra Rusiei în nu ştiu ce spaţiu este contraproductiv, pentru că nu acesta este rolul NATO. Alianţa nu a fost fondată pentru a combate Federaţia Rusă, chiar dacă la origine, gândirea din spatele Tratatului şi nu din interiorul Tratatului Nord Atlantic putea fi şi această rivalitate din timpul Războiului Rece.
Însă dovada cea mai vie este faptul că Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, Tratatul Nord Atlantic din 1949 este valabil şi astăzi, lucru care ne demonstrează foarte clar că a fost scris atât de bine, încât a putut fi utilizat iată şi după prăbuşirea Uniunii Sovietice, şi după lansarea parteneriatelor pentru pace, şi după lansarea extinderii Alianţei, şi ulterior în momentul în care din 1997 s-a semnat actul fondator NATO-Rusia, Rusia este partener al NATO, şi ulterior când s-a înfiinţat Comisia NATO-Ucraina sau Comisia NATO-Georgia. Trebuie să ne uităm exact la angajamentele care rezultă din conţinutul, din substanţa unui acord şi nu cele care ţin de o conjunctură sau o situaţie la un moment dat.”
Europa Liberă: Vorbeaţi de extindere. A fost acel val de extindere considerat foarte reuşit de Secretarul general. Nu demult, domnul Rasmussen a vorbit indirect despre o eventuală extindere. Germania pare a fi împotrivă. Credeţi că ar putea fi vorba la un moment dat despre o nouă extindere NATO în această regiune, în Republica Moldova?
Iulian Chifu: „Pot să vă vorbesc în momentul de faţă despre ţări în care procesul a demarat. În ultimul concept strategic, dar şi în ultima declaraţie a summit-ului NATO de la Chicago se menţionează care sunt statele care se află în planul de pregătire pentru accedere la NATO.”
Europa Liberă: Moldova nu se regăseşte însă printre aceste ţări.
Iulian Chifu: „Nu putem să vorbim în termenii aceştia odată ce Republica Moldova nu a deschis asemenea discuţie vreodată. Este un stat neutru chiar prin Constituţie şi are alte opţiuni întru a-şi soluţiona problemele de securitate. Nu putem să vorbim măcar despre a deschide asemenea discuţii cu state care nu au solicitat vreodată aşa ceva. În cazul Republicii Moldova nici nu ar putea. Ar trebui mai întâi să-şi modifice Constituţia, să existe voinţă politică în sensul acesta. Suntem departe şi este o speculaţie.
În momentul de faţă nu avem subiect de discuţie dincolo de parteneriatul pentru pace în care Republica Moldova a participat. Ar putea să solicite mai multe elemente, ar putea să solicite o cooperare mai aprofundată, dar acestea sunt chestiuni care nu ţin de un drum către Alianţa Nord Atlantică.
Din păcate vorbim despre securitate, despre apărare şi nu mă refer exclusiv la Republica Moldova sau Ucraina, ci chiar şi în UE, chiar şi în statele NATO, în momentul în care se întâmplă ceva care ne afectează, care afectează cetăţenii. În rest, multă vreme este uitat acest subiect, ba din contra bugetele de apărare sunt primele care sunt supuse tăierilor în momentul în care intrăm într-o criză economică, în momentul în care apar alte priorităţi.
Ei bine, de aici şi există planificarea strategică, ca de fiecare dată când se pune problema existenţei unui guvern să avem şi această responsabilitate a construcţiei unei soluţii de securitate, mă refer la autorităţile fiecărui stat în parte, şi rezultatul să fie transpus în fapte, chiar să avem o prezenţă, schimbare reală care să concretizeze acea soluţie de securitate.
Din câte mi-aduc eu aminte soluţia de securitate în Republica Moldova era non-bloc şi, în egală măsură, demilitarizarea regiunii separatiste nistrene. Mi se pare că chiar şi aceste prevederi nu au fost îndeplinite.”
