Marţi a intrat în librăriile din Germania volumul semnat de Hamed Abdel-Samad „Der islamische Faschismus” („Islamul fascist”), apărut la editura Droemer din München. În preziua lansării oficiale a volumului a avut loc în sala teatrului „Maxim Gorki” din Berlin o discuţie cu autorul, moderată de editorul hebdomadarului „Freitag”, Jakob Augstein. Dezbaterea a avut loc în condiţii excepţionale de securitate, autorul fiind păzit de poliţie, după ce islamişti radicali au cerut uciderea lui, fiind considerat un eretic.
Abdel-Samad devenise ţinta unor fundamentalişti în iunie 2013, cînd a vizitat Egiptul (unde s-a născut în anul 1972) şi unde în cursul unei conferinţe a acuzat organizaţia radicală, „Frăţia musulmană”, că propagă un „fascism islamic”. În urma acestor afirmaţii, guvernul federal i-a luat apărarea politologului, istoricului şi autorului Abdel-Samad, care din 1995 trăieşte în Germania şi unde a susţinut teza sa de doctorat intitulată: „Imaginea evreilor în manualele şcolare egiptene”.
În cursul dezbaterii de la Teatrul berlinez „Maxim Gorki”, Abdel-Samad a sintetizat conţinutul volumului său în cîteva propoziţii, precizînd:
„Reproşez Islamului faptul că are trăsături fascistoide. Acum vin unii reprezentanţi ai islamului şi spun: Trebuie să mori pentru că ai această părere! O astfel de atitudine exprimă deja schema de gîndire fascistoidă; oamenii urmează să fie pedepsiţi pentru gîndurile lor, adică nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru că au exprimat nişte idei.”
Nu toţi cei prezenţi au fost de acord cu această generalizare prin care o religie întreagă este suspectată de fascism.
Fascismul nu este doar o ideologie politică, el este şi o religie politică. Fascismul are trăsături caracteristice tipice şi pentru o religie: adevăruri absolute, conducători charismatici, însărcinaţi să distrugă duşmanii şi să unifice naţiunea. Aşadar, Islamul nu este doar o religie, ci şi o religie politică.”
În continuare, autorul a afirmat că în mod eronat islamismul este interpretat doar ca o reacţie la fondarea statului Israel sau la colonialism. Bazele islamismului, susţinea el, au fost puse deja pe „vremea profetului” prin împărţirea oamenilor în credincioşi şi necredincioşi.
În final, autorul şi-a extins critica asupra tuturor religiilor monoteiste, susţinînd teza că toate au trăsături totalitare. Asta din cauza imaginii unui Dumnezeu atotputernic şi gelos care nu admite nici o deviere şi care îi ameninţă pe renegaţi cu pedepsirea în iad. Prin asta se manifestă deja un soi de dictatură absolută care a devenit un model pentru multe dictaturi seculare.
În cursul dezbaterii s-a mai vorbit şi despre diversele forme ale fundamentalismului religios, inclusiv cel creştin. În acest context s-a reliefat un aspect inedit şi anume că problema de bază a Islamului constituie astăzi faptul că nu dispune de forţa spirituală necesară de a se debarasa de absolutismul deist, care împiedică o separare între stat şi religie.
