Cum pot fi citite avertismentele privind pericolele din Est considerate ca inerente pentru R. Moldova, avertismente transmise de înalte oficialităţi europene sau americane? De ce atâta calm aparent în societatea moldovenească şi în interiorul clasei politice de vreme ce chiar unii politicieni de la Chişinău vorbesc despre riscuri majore pentru existenţa însăşi a Republicii Moldova şi despre neputinţa sau sabotarea de datorie ale instituţiilor statului în faţa activităţii serviciilor secrete ruse? Analistul politic Anatol Ţăranu împărtășește punctul său de vedere.
Europa Liberă: În condiţiile în care sunt exprimate atâtea îngrijorări din partea unor persoane ca senatorul McCain, cancelarul Merkel sau comandantul suprem al Forțelor aliate ale NATO în Europa, generalul Philip Breedlove, privind ameninţările ce par inerente din partea Rusiei la adresa Republicii Moldova, calmul autorităţilor moldovene pare de-a dreptul glacial. În opinia Dvs., cum şi doresc oare - dacă pot - autorităţile moldovene să facă faţă riscurilor provenite din exterior, dinspre Rusia, dar şi din interior, unde forţe ostile asocierii Republicii Moldova la UE par să intenţioneze o destabilizare majoră, cum consideră unii politicieni?
Anatol Ţăranu: „Este adevărat – anexarea Crimeii de către Rusia a adus la prăbuşirea unor repere ale lumii
Dacă e să vorbim despre abordarea acestei probleme de către guvernarea de la Chişinău, trebuie să menţionăm că ea nu prea are multe soluţii în această privinţă. Mai degrabă o abordare calmă a problemei este cea mai productivă în această situaţie şi mie mi se pare că guvernarea de la Chişinău deocamdată demonstrează anume o asemenea abordarea.
Dar situaţia poate să se agraveze simţitor şi atunci o abordare pur şi simplu liniştită, calmă ar putea deja să nu satisfacă rigorile momentului. Pentru noi este foarte important să vedem cum vor derula mai departe evenimentele în ţara vecină şi dacă situaţia în estul şi sudul Ucrainei se va agrava mai mult, aceasta indiscutabil va aduce la apariţia unor pericole noi pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar, totuşi, nu e prea mult calm? Uitaţi-vă: un politician din coaliţia de guvernare, liderul PLDM, Vlad Filat, spune că există riscuri majore şi în interior, că există agenţi ruşi ai FSB peste tot infiltraţi, că instituţiile statului nu-şi fac treaba, deliberat sau din neputinţă. Cine totuşi trebuie să lupte cu aceste riscuri cine trebuie să lupte?
Anatol Ţăranu: „Desigur, dacă instituţiile statului nu-şi fac până la urmă datoria, acest lucru ţine de funcţionalitatea guvernării. Şi atunci forţele care guvernează astăzi Republica Moldova sunt pur şi simplu obligate să ridice gradul de comunicare în interior şi să facă ca instituţiile statului să acţioneze operativ şi rezultativ. Dar eu cred că liderul PLDM, Vlad Filat, atunci când a vorbit despre riscurile de ordin intern, s-a referit la faptul că societatea moldovenească este profund divizată şi acest lucru doar parţial depinde de actuala guvernare.
Divizarea societăţii moldoveneşti după diverse criterii este un lucru care caracterizează societatea noastră începând cu momentul declarării independenţei. Nu putem să negăm faptul că societatea moldovenească este compusă inclusiv din cetăţeni care au o atitudine apriori plină de simpatie faţă de tot ce face Rusia, chiar dacă Rusia comite acte care depăşesc cutumele democratice. Şi aici suntem nevoiţi să constatăm faptul că anexiunea Crimeii a trezit anume aceste sentimente, de simpatie, într-o anumită parte a societăţii moldoveneşti…”
Europa Liberă: Cum ar urma să fie gestionată situaţia internă, în condiţiile în care, aşa cum spuneţi şi Dvs., un număr important de politicieni şi cetăţeni din republica Moldova se solidarizează tacit sau pe faţă cu statul calificat de aproape întreaga lume ca „agresor” şi „sfidător al dreptului internaţional”?
Anatol Ţăranu: „Este o întrebare bună care nu are un răspuns categoric ce ţine de moment. A fost nevoie ca în acest stat să existe politici de lungă durată care ar putea să consolideze societatea moldovenească, ca percepţiile unor astfel de evenimente să fie uniformă în mentalul colectiv. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în cei peste 20 de ani de existenţă a statului Republica Moldova. Şi am rămas o societate profund divizată.
Există diverse comunităţi etno-culturale care aşa şi nu au constituit un popor unic. Noi am rămas cu aceste componente divizate, fiecare cu interesele sale, fiecare cu comentariul său şi ce este cel mai periculos: că majoritatea populaţiei, inclusiv români-moldoveni, nu are o percepţie generalizată, o percepţie uniformă a ceea ce se întâmplă în Republica Moldova şi în jurul nostru”
Europa Liberă: Vorbind acum despre pericolele din exterior, cum pot fi citite, inclusiv de cetăţeanul simplu, avertismentele privind pericolele din Est considerate ca şi inerente pentru Republica Moldova, avertismente făcute de înalte oficialităţi europene sau americane?
Anatol Ţăranu: „Eu cred că liderii mondiali acum stau în faţa unei probleme extrem de complicate: ei încearcă să identifice soluţiile cele mai eficiente în condiţiile în care Rusia a încălcat cutuma comportamentală care s-a creat pe parcursul ultimilor decenii. Şi acest lucru îi face pe liderii ţărilor G7 să găsească această formulă care ar opri expansiunea Moscovei şi, în acelaşi timp, ar crea nişte repere noi pentru organizarea internaţională, pentru organizarea statelor care se găsesc aici, în zona acestui conflict, sau cel puţin au atribuţie la acest conflict. Nu cred că astăzi există un răspuns foarte clar la această întrebare.
Liderii mondiali se găsesc într-o căutare, ei încearcă să identifice o soluţie. În acelaşi timp este absolut evident că ei nu doresc să permită ca Rusia să escaladeze mai departe tensiunea în zonă şi ar dori ca Ucraina să fie solid ajutată în confruntarea sa cu Rusia, pentru a permite ca această ţară să aibă un viitor care ar garanta stabilitatea în această zonă a Europei. Căutarea soluţiei nu s-a terminat nici pe departe încă…”
Europa Liberă: Observatorii au reţinut o afirmaţie cai emoţională a preşedintelui de onoare al PDM, Dumitru Diacov, care a avertizat că „avem toate șansele să ne trezim într-o situație dificilă, să pierdem țara, să mergem la alegeri, dar după aceea să venim și să nu avem ce conduce. Se fac tot felul de declarații. Noi avem nevoie de liniște, de coeziune națională, asta o să ne ajute, ci nu NATO, rușii, America - nimeni”.” Chiar să se poată descurca R. Moldova fără o acoperire internaţională serioasă: NATO şi UE? Posibilă, altminteri, această acoperire?
Anatol Ţăranu: „Noi toţi bine cunoaştem abordările „centriste” ale politicianului Diacov. Din păcate aceste abordări nu întotdeauna sunt cele mai eficiente. Sunt momente critice când e nevoie să promovezi nişte politici simetrice care depăşesc cadrul de toate zilele.
Nu ştiu dacă acum este momentul când putem foarte liniştit să contemplăm ceea ce se întâmplă la noi în zonă. Dar în acelaşi timp toate aceste apeluri la coeziune, la consolidarea societăţii sunt bune în principiu. Nu ştiu dacă ele sunt politici de moment. Pentru că este absolut evident că coeziunea societăţii moldoveneşti este un obiectiv de lungă durată.
Acum e nevoie să întreprindem măsuri foarte concrete. Şi aici este vorba de consolidarea capacităţii de apărare a Republicii Moldova, consolidarea capacităţii de ripostă a organelor de forţă care pur şi simplu sunt obligate să ia măsuri faţă de cei ce destabilizează situaţia în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Poveste cu alinierea sau nealinierea la sancţiunile impuse de UE şi SUA Rusiei… Este doar o impresie sau chiar o realitate că autorităţile au adoptat o atitudine de justificare aproape vinovată? Care poate fi calea onorabilă sau măcar justificată şi rezonabilă în acest caz pe care să meargă autorităţile, în condiţiile în care societatea e scindată şi o parte justifică, iar o parte condamnă alinierea Republicii Moldova la sancţiunile faţă de „agresor”, cu ghilimelele de rigoare, aşa cum este calificată Rusia de toată lumea?
Anatol Ţăranu: „Rusia poate fi calificată ca agresor fără ghilimele. Dar desigur că problema sancţiunilor este una foarte delicată pentru Republica Moldova. Repet: ţara noastră poate fi obiect al agresiunii şi acest lucru îi face pe politicienii de la Chişinău să fie foarte atenţi în ceea ce priveşte folosirea instrumentarului sancţiunilor.
Noi ne-am aliniat sancţiunilor împotriva liderilor ucraineni care duc responsabilitatea pentru situaţia care s-a creat în Ucraina şi suntem mult mai puţin receptivi în ce priveşte sancţiunile împotriva liderilor ruşi impuse de Occident. Şi este explicabil acest lucru: noi avem relaţii cu Rusia care ar putea să fie afectate în mod dramatic pentru Republica Moldova. De aici şi atitudinea foarte atentă. Cu toate că eu cred că simpatiile guvernanţilor de la Chişinău sunt întru totul de partea celor din Occident care încearcă să găsească soluţii radicale pentru a opri agresiunea Moscovei în Ucraina.
