Omagiu de ziua naşterii (13.3.1935) – omagiu de ziua nemuririi (20.7.1986)
L-am comemorat zilele acestea: rude, colegi, săteni, cititori...
Am mers la Corlăteni-Bălţi, acolo, unde, în cimitirul din inima satului, odihneşte poetul, între mama Efimia şi tata Ştefan.
Deasupra frunţii, ca un arc al destinului său dificil, dar de o rară în lumea noastră demnitate, lucesc în bronz cuvintele testamentare:
„CUPRINDE-MĂ CU LINIŞTE, PĂMÂNTULE,
CUM TE-AM CUPRINS ŞI EU... ”
Acum mă dau la o parte.
Să ascultăm vocea poetului.
VERDE MATERN
Verde matern, verb matern -
Codrul te vede veşnic verde,
Nisipul te vede al nimănui,
Mutul te vede al mutului.
Harnic te văd dăruiţii cu har,
Fără de sare – duhul sărac.
Marea îţi soarbe cuvântul amar,
Munţii cu fag stâncă te fac.
Când vorba mă minte alunec din minte
Şi intru supus în infern
Decât să vântur pe vânt cuvinte
Din marele verb matern.
Mă văd prin vremi ce demult au apus:
În vârfuri de suliţi e capul meu dus
Şi-n urmă huma lacomă strânge
Verbe materne - lacrimi de sânge.
DREPTUL POETULUI
Port o piatră în gură
Ca să-mi şlefuiască cuvintele,
Cuvintele de dragoste, cuvintele de ură,
Cuvintele tăcute ca mormintele.
Port câte un izvor de lacrimi sub gene
Ca să-mi spele privirea
Când mi-o îndrept spre sate moldovene,
Acolo unde creşte nemurirea.
Port cuţite în inimă adânc
Pentru ca să n-adoarmă cumva
Atunci când strig ori plâng,
Atunci când mă cheamă Moldova mea.
Îmi port fruntea legată cu proverbe
Şi cu poveştile acestui pământ
Pentru că mintea fără orice îmi fierbe
Şi nu vreau să înnebunesc prea curând.
Sunt tinerel ca o viţă de mai,
Chiar mâine poate-am să fiu bătrân.
Nu-mi daţi tihnă pe-această gură de rai,
Daţi-mi zilele care-mi rămân.
CERCURI
Lui Vladimir Beşleagă
Lăsându-mă de fiare sfâşiat,
Am cunoscut deplina libertate,
Ideile s-au luminat cu toate
Şi peste trupul meu s-au ridicat.
Amin - am zis acelui care-am fost
Şi fricii lui cu ochi de buhnă oarbă,
Nimicurilor cu sau fără rost
Care-aşteptau puterea să mi-o soarbă...
Dar limpede şi-aproape zburător
Din depărtări revin la vechea vatră,
Unde-am visat şi-am plâns cu capu-n piatră
Şi unde-am ştiut ce-nseamnă dor.
Vin nevăzut şi nu mă pot desprinde
De troscotul ce creşte peste prag,
De fumul care suie din hogeac
Şi-n faldurile sale mă cuprinde.
23 martie 2014