Zilele astea, de pe culmile puterii, s-a rostogolit în mase un apel la calm şi raţiune. Ideea plămădită în culoarele guvernanţilor e că trebuie să fim liniştiţi, cumpătaţi. Asta în contextul crizei din Ucriana şi al anexării Crimeii de către Rusia.
Ce să zic? E bine că guvernanţii reacţionează la ceea ce se întîmplă în apropierea frontierelor ţării şi că li se adresează cetăţenilor. Numai că apelul acesta la calm mă descumpăneşte puţin. Păi, era de domeniul evidenţei că nu trebuie să fim isterici. Altminteri, mare lucru nu am înţeles. Căci, la o privire mai atentă, pot fi găsite motive de îngrijorare. Iar cei care sînt acum pe piscurile puterii ar trebui, în mod normal, să se pregătească şi pentru scenariile nefavorabile Republicii Moldova. Să îndemni populaţia să fie calmă şi cumpătată e bine, dar nu ştiu dacă e suficient acum.
Sunt multe întrebări şi, din păcate, cam puţine răspunsuri. Şi un soi de incertitudine pluteşte în aer, în ciuda viitoarei aboliri a vizelor. În rest, sîntem calmi, fireşte. Poate chiar din cale-afară de calmi.
