Linkuri accesibilitate

Putin, un patriot...


Liderul partidului de extremă dreapta Svoboda, Oleh Tiahnibok vorbind la o adunare a opoziției la Kiev
Liderul partidului de extremă dreapta Svoboda, Oleh Tiahnibok vorbind la o adunare a opoziției la Kiev

Dreapta radicală europeană şi criza din Ucraina.



Fostul comisar european pentru extindere Günter Verheugen a declarat într-un interviu acordat postului naţional de radio Deutschlandfunk, că Uniunea Europeană ar fi putut evita situaţia critică actuală dacă ar fi oferit Ucrainei o perspectivă reală de aderare la UE.

Gunther Verheugen,
Gunther Verheugen,
În acelaşi interviu, Verheugen afirmă că actualul guvern de tranziţie de la Kiev nu este legitim iar guvernele occidentale, care l-au recunoscut, au încălcat un tabu, permiţînd partidului radical de dreapta „Svoboda” să devină membru al executivului.

„Cauza care a produs situaţia actuală atît de dificilă, complicînd şi discuţiile, se află la Kiev. Şi anume faptul că acolo s-a produs o încălcare fatală a unui tabu, pe care îl mai şi aplaudăm [în Vest]. Pentru prima dată în acest secol permitem să intre într-un guvern ideologi rasişti, adevăraţi fascişti – asta este un pas necugetat.”

În continuare, Verheugen se referă la organizaţia pan-ucraineană „Svoboda” pe care o descrie în felul următor: „Pagina de internet a
organizaţiei Svoboda este o peşteră plină de ideologie rasistă. Membrii organizaţiei sunt mînaţi de ură contra ruşilor, evreilor şi polonezilor. Este un naţionalism pur, un naţionalism excesiv. Ei cer arme nucleare pentru Ucraina. Pentru ei, Uniunea Europeană nu este un obiectiv, ei o consideră o construcţie artificială, condamnată la moarte. Eu resping teza clasică a includerii unor răzleţi [radicali] în guvern, considerînd asta drept o formă de bagatelizare. Se ştie că în istoria europeană chestiunea includerii unor forţe radicale [în guverne] s-a dovedit a fi fatală. Asta nu trebuie să uităm.”

Referindu-se la acţiunea de izolare a guvernului austriac, în urma includerii partidului aşa-zis liberal (FPÖ) al lui Jörg Haider în executivul de la Viena, în urmă cu 15 ani, Verheugen afirmă, pe bună dreptate, că în comparaţie cu ideologia organizaţiei „Svoboda”, cea a lui Haider seamănă cu o „onomastică de copii”.

Scena radicală de dreapta europeană s-a poziţionat în aceste zile în funcţie de simpatii geo-politice, dovedind din nou că este divizată, ceea ce a constituit şi în trecut o piedică pentru încercările unor extremişti de a crea o aşa numită „internaţională a naţionaliştilor”.

Astfel, din raţiuni iredentiste Partidul Jobbik din Ungaria, de exemplu, întreţine relaţii cu Alexandr Dughin, ideologul rus al teoriei euro-asiatice şi a supremaţiei ortodoxe. Anul trecut Dughin s-a bucurat de o primire entuziastă la Chişinău. La Bucureşti a fost lăudat de propagandiştii unui naţionalism belicos şi agresiv pentru că este un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu, cel care a înfiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail, şi că a întreţinut relaţii apropiate, bazate pe afinităţi elective, cu răposatul Jean Pârvulesco, un reprezentant al ezoterismului fascist, născut în România.

Jobbik a părăsit anul trecut în semn de protest aşa numita Alianţă a Mişcărilor Naţionale Europene deoarece organizaţia xenofobă pan-ucraineană „Svoboda” a combătut politica maghiarilor din Ucraina transcarpatică. Pe de altă parte, aşa numitul Front Naţional European, creat în 2004, şi la care au aderat Noua Dreaptă din România, Partidul Naţional Democrat din Germania (NPD), Falange Española (Spania),
Forza Nuova (Italia), Chryssi Avgi (Zorii Aurii - Grecia), Narodowe Odrodzenie Polski, NOP (Renaşterea Naţională din Polonia) - iniţial şi Uniunea pan-ucraineană „Svoboda” (Всеукраїнське об'єднання «Свобода») – nu s-au pronunţat la unison, ci în funcţie de interese naţionale.

Dacă dreapta radicală poloneză în mod tradiţional este anti-rusă, cea germană adoptă, în contextul actual, mai degrabă o poziţie ambiguă. Asta îi permite să-şi exprime resentimentele anti-occidentale şi anti-americane, precum se desprinde din două exemple ilustrative culese din publicaţii germane.

Ziarul naţional-conservator german, „Junge Freiheit”, a încercat în ultimele săptămini să dea dovadă de un soi de echidistanţă, fără a-şi pune sub semnul îndoielilor propriile convingeri eurosceptice. Din articolele dedicate crizei din Ucraina transpar reflexele ideologice, mai ales atunci cînd e vorba despre americani. Astfel, preşedintele Statelor Unite este descris drept un politician care privitor la conflictul cu Rusia foloseşte argumente, cică, marxiste. Putin, în schimb, este descris ca un politician care acţionează în conformitate cu convingerile unui patriot.

Liderul Partidului Naţional-Democrat din Germania (NPD), Udo Voigt, se exprimă cu mult mai direct. Într-un articol pentru organul NPD, „Deutsche Stimme”, preluat şi răspîndit marţi de platforma radicală de dreapta „AlterMedia”, Voigt atacă Occidentul, acuzîndu-l că nu ţine cont de voinţa populaţiei din Crimeea care şi-a exprimat voinţa într-un plebiscit. Tot el susţine că politicienii europeni, pe care-i etichetează drept „mincinoşi”, nu recunosc referendumul pentru că se tem de „democraţia directă” în propriile lor ţări. Nu lipsesc din acest articol emblematic pentru dreapta radicală germană cuvintele de admiraţie pentru Putin şi atacuri agresive contra alianţei NATO şi UE, ambele descrise ca organizaţii care duc o politică de „provocare” pentru a instala „noua ordine mondială”
Previous Next

XS
SM
MD
LG