De doi ani la carma tarii. Presedintele Nicolae Timofti a anuntat pentru astazi o conferinta de presa de bilant al activitatii sale din ultimii doi ani in care este sef de stat. Noi va propunem o perspectiva sociologica asupra aceluiasi subiect in emisiune. Vorbim cu directorul casei de
Europa Liberă: Vreau să pornim de la o constatare bazată pe sondaje pe care o făceaţi chiar Dvs. Doi ani de mandat pentru Preşedintele Nicolae Timofti: 22% credibilitate (note între 7 şi 10), prestaţie ca fiind apreciată utilă 4%, intenţie de vot dacă s-ar alege direct preşedintele - sub 1%. Cifrele - care datează din august - septembrie - vorbesc de la sine... şi vorbesc nu tocmai de bine, nu?
Doru Petruţi: „Cifrele nu s-au schimbat foarte mult. Poate intenţia de vot, legat de alegerea preşedintelui direct, mai supleează un pic, dar cam acolo sunt cifrele. Ele vorbesc de la sine şi ne transmit un mesaj foarte clar. Avem un preşedinte care, în primul rând, cred că nu ne deranjează. Un preşedinte care nu a deranjat.
Cred că fiecare dintre cetăţeni face un efort considerabil să-şi aducă aminte şi să repereze acţiunile şi intervenţiile preşedintelui pe parcursul a doi ani de zile. Apariţiile lui sunt mai degrabă episodice. Cred că, ne aducem aminte, şi-au lăsat urme cât de cât relevante mai degrabă persoane din anturajul preşedintelui, cum ar fi soţia dumnealui, cum ar fi purtătorul de cuvânt supranumit, mai în glumă, mai în serios, chiar însuşi «preşedintele preşedintelui».”
Europa Liberă: De ce, din punctul Dvs. de vedere, e un preşedinte care nu deranjează şi nu un preşedinte – figură importantă pe ringul politic moldovenesc?
Doru Petruţi: „Să nu uităm că domnul Nicolae Timofti, în primul rând, a ales şi ar trebui toţi să-i mulţumim că a ales să pună capăt unei crize politice prelungite. A ales să joace un rol într-o ecuaţie foarte complicată a coaliţiei acum doi ani. Am văzut pe tot parcursul acestor doi ani, neavând intervenţii la adresa politicului, el nu şi-a asumat un rol de preşedinte jucător. Nu a fost incisiv nici pe plan extern, cu excepţia relaţiei cu România, nu l-am văzut având un rol semnificativ. Lucrurile astea mai degrabă au fost preluate de fiecare dată de primul ministru.”
Europa Liberă: Când componentele Alianţei au reuşit într-un final să aleagă preşedintele, la capătul unui compromis politic şi la capătul unei crize politice de trei ani, multă lume spunea atunci că însele componentele Alianţei nu ar vrea un preşedinte puternic, care să le dea peste mână atunci când va fi cazul. Anume astfel s-a întâmplat sau au cam greşit partidele în calculele lor atunci?
Doru Petruţi: „Chiar aşa s-a şi întâmplat. Numai că, pe parcurs, mulţi şi-au dat seama şi au realizat că Republica Moldova e văduvită practic de unul dintre vectorii de comunicare şi de prezenţă. Iar asta nu s-a dovedit neapărat a fi o soluţie bună decât pentru acel moment. Iar lucrurile o să se complice probabil şi în toamnă. Să nu uităm că mandatul preşedintelui Timofti se termină peste doi ani, în mijlocul următoarei guvernări. Cred că se va lua în calcul şi o eventuală înlocuire a lui pentru că probabil ne aşteptăm şi la o altă configuraţie a Parlamentului. Nu vom putea merge la nesfârşit şi foarte mult timp cu un preşedinte care să fie schimbat la mijloc de mandat parlamentar.”
Europa Liberă: Care sunt episoadele în care aţi fi aşteptat poate mai multă angajare, determinare?
Doru Petruţi: „Nici nu trebuie să mergem foarte mult în trecut. Haideţi să
Să ne uităm la situaţia din Ucraina, la situaţia din Găgăuzia, la chestiunile ce ţin de Transnistria. Nu am avut aproape niciodată reacţii din partea preşedintelui....
Nu am văzut nici un raport de ţară, nici o luare de poziţie semnificativă, care să lase urme în mentalul cetăţenilor legat de legile care se discută. Poate, cu excepţia salariilor judecătorilor, o temă în care preşedintele s-a implicat. Dar cred că e o temă care nu îi aduce foarte multă imagine şi capital politic. Justiţia e pe primul loc în topul insatisfacţiei şi foarte mult legată de tema corupţiei.”
Europa Liberă: Aţi criticat preşedintele pentru această implicare în tema salariile judecătorilor pentru rolul pe care l-a jucat în triplarea acestor salarii. Spuneaţi la un moment dat că e vorba chiar de un fel de „cumetrism profesional”. Totuşi, în reforma justiţiei, din punctul Dvs. de vedere, a avut preşedintele mai degrabă un rol pozitiv, un rol negativ sau irelevant?
Doru Petruţi: „Cred că a fost singura promisiune pe care o putem repera de la început de mandat. Având în vedere că şi dumnealui este judecător, este un domeniu de care s-a legat şi cu care s-a asociat. Din păcate, măsura cu salariile discutată doar în privinţa judecătorilor cred că e un act de discriminare pozitivă nepotrivit pentru Republica Moldova dată fiind prestaţia justiţiei şi percepţia publică absolut dezastruoasă legat de acest domeniu.”
Europa Liberă: La ultima adunare a magistraţilor domnul preşedinte s-a arătat absolut indignat de faptul că a văzut un fost judecător la Curtea de Apel economică, bine cunoscut la Chişinău, Aureliu Colenco, în calitate de consultant al controversatului om de afaceri Veaceslav Platon. Pe când tocmai preşedintele când era în calitate de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii l-a lăsat pe acest judecător să plece din sistem fără penalităţi şi fără sancţiuni disciplinare, cu indemnizaţii, care nu sunt mici. Spunea atunci într-un interviu – „L-am iertat că suntem cu toţii oameni”.
Doru Petruţi: „Într-un sondaj mai îndrăzneţ al companiei IMAS noi am
În cazul preşedintelui, animalul ales de cetăţeni a fost mielul, în mare parte din răspunsuri. Avem un preşedinte bonom, care cred că nu va fi sacrificat de Paști ...
Europa Liberă: Cei obişnuiţi cu mâna de fier a fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin, mai exact cei care aprobă anume un astfel model de preşedinte sunt probabil profund dezamăgiţi de prestaţia preşedintelui Nicole Timofti. Dar oare nu aşa trebuie să fie un preşedinte într-o republică parlamentară?
Doru Petruţi: „Aici vorbim despre două tăişuri. Unul – al aşteptărilor, unde 70% se aşteaptă la un preşedinte autoritar, care să dea cu pumnul în masă şi să trezească autorităţile şi diverşi politicieni şi să-i pună la treabă. În timp ce doar vreo 20 şi ceva la sută vor un sistem bazat pe lege şi pe control al instituţiilor. Probabil adevărul e undeva la mijloc. Cert e că legat de actualul preşedinte chestiunea cu autoritatea şi cu incisivitatea, şi cu apariţii publice, ş.a.m.d. s-a lămurit foarte repede.
Suntem cred că printre puţinele ţări unde notorietatea unui preşedinte pe parcursul mandatului scade şi nu creşte. Ceea ce spune foarte mult. Tot mai puţini cetăţeni îşi aduc aminte de numele exact al preşedintelui. Avem zone, cum ar fi Găgăuzia, unde preşedintele, chiar şi primul ministru, nu sunt personalităţi atât de cunoscute şi nu stârnesc aproape nici un fel de interes.”
Europa Liberă: Vorbind despre complicaţiile care ar putea veni în toamnă, mă refer la relaţia preşedintelui cu coaliţia. Ce fel de complicaţii ar putea fi şi cum s-ar putea rezolva?
Doru Petruţi: „Preşedintele, în varianta în care va continua să-şi exercite mandatul încă doi ani de zile, el va trebui să numească primul ministru. Dacă dăm crezare modului în care dânsul a fost numit şi înţelegem că în spatele acestei numiri a stat o coaliţie de dreapta, în varianta unei coaliţii de stânga, discutăm pe ipoteze deocamdată, preşedintelui nu îi va fi foarte uşor să numească un prim-ministru din tabăra adversă. Nici noii puteri eventual nu îi va fi uşor să accepte un anumit tip de prestaţie din partea preşedintelui pentru încă doi ani de zile. Înclin să cred că mandatul nu va fi dus până la final şi vom intra oarecum într-o normalitate în care mandatul preşedintelui se va suprapune şi peste mandatul de patru ani al Parlamentului.”
Europa Liberă: Chiar dacă actualele forţe politice îşi păstrează într-o formulă mai diferită puterea?
Doru Petruţi: „Dacă puterea de la Chişinău va fi mai colorată pe partea dreaptă atunci cred că există o probabilitate mai mare ca mandatul domnului Timofti să continue până la capăt. Chiar şi aşa, nu cred că situaţia asta se poate prelungi pe foarte multe mandate. Nici nu cred că ar fi bine, până la urmă, pentru că Republica Moldova şi orice ţară are nevoie şi de acest vector de comunicare, şi de prezenţă atât pe plan intern, cât şi extern.”
