Trebuie să recunoaştem, stimaţi ascultători, că guvernanţii autohtoni nu au grijă numai de propria lor bunăstare, nu se gîndesc, cum consideră în mod eronat mulţi în aceste zile, numai la „apartamente sociale” şi la alte chilipiruri.
Aflăm, iată, că ai noştri conducători se gîndesc la soarta oamenilor de cultură! Da, nu e o eroare, e vorba într-adevăr de oamenii de cultură! Ce-i drept, nu de toţi, ci numai de oamenii de cultură sexagenari cu „realizări deosebite”. Aceştia vor primi cîte o indemnizaţie de merit cît un salariu mediu pe economie!
Ştirea asta mă bucură pentru că sunt şi eu un fel de om de cultură. E adevărat, nu am încă 60 de ani şi nu se ştie dacă voi avea vreodată realizări deosebite… Dar gestul conducătorilor e merituos şi trebuie preţuit. Le mulţumim din suflet! Căci există suficienţi oameni de cultură vîrstnici şi valoroşi care o duc greu, foarte greu. Acum poate aceştia vor fi remarcaţi şi poate vor obţine o indemnizaţie…
Cine însă va selecta oamenii de cultură cu realizări deosebite? Aflăm că va exista o comisie naţională care va decide ale cui realizări sînt deosebite şi ale cui sunt mai modeste. Sînt curios să ştiu şi cine îi va selecta pe membrii comisiei naţionale? Căci şi asta mi se pare important. Competenţa comisiei nu ar trebui să ridice semne de întrebare, asta e de domeniul evidenţei.
Mă tem totuşi că vom avea parte şi de multe opţiuni discutabile, ciudate, ale viitoarei comisii. Cînd zic asta nu mă refer la pictură, sculptură sau muzică. Aici chiar am convingerea că totul va fi OK, că alegerea comisiei îi va încînta pe toţi cetăţenii.
Mă gîndesc cu nelinişte la literatură, fireşte. Aici toată lumea scrie poezii, aici toţi se pricep la literatură, dar, din păcate, se calcă deseori în străchini anume în domeniul literar. E suficient să ne gîndim numai la felul în care la noi esteticul a fost mai mereu neglijat în favoarea eticului strident, gălăgios şi dubios ca să ni se strecoare o mare îndoială în suflet. Mă tem că nu „greutatea” operei va conta pentru unii membri ai comisiei, ci mai degrabă faptul banal că alesul nu a utilizat în opera sa cuvinte licenţioase.
Acestea sînt însă doar nişte reflecţii, nişte temeri… Abia aştept să văd primii laureaţi. Atunci vom putea discuta în cunoştinţă de cauză.
