Reprezentanţii mai multor ONG-uri au adresat o scrisoare premierului Leancă în care-i solicită să se opună intenţiei Ministerului Sănătăţii de a exclude organizaţiile neguvernamentale din lista beneficiarilor principali de resurse financiare oferite de Fondul Global, bani destinaţi prevenirii şi controlului
Ala Iaţco, preşedinta Asociaţiei Obşteşti „Uniunea pentru prevenirea HIV si Reducerea Riscurilor”, una dintre semnatarele demersului, explică de ce schimbările în acest caz nu ar fi cea mai fericită soluţie.
Europa Liberă: Aşadar, dnă Iaţco, 28 de ONG-uri din domeniul sănătăţii au cerut premierului Leancă să descurajeze intenţia exprimată de ministrul Sănătăţii de a exclude sectorul neguvernamental din lista beneficiarilor principali de resurse financiare oferite de Fondul Global Programul Național de prevenire și control al Tuberculozei. De fapt, pentru a înţelege sensul demersului către premier, ar trebui să explicăm un pic situaţia pentru oricine nu cunoaşte suficient datele problemei. Deci, cum şi ce a fost până acum şi ce ar intenţiona Ministerul Sănătăţii?
Ala Iaţco: „Ca să fie clar pentru oricine situaţia, în prezent resursele Fondului Global pentru Programul Național de prevenire și control al Tuberculozei, dar şi HIV/Sida sunt oferite ţării prin intermediul a două instituţii, le numim noi „recipienţi” principali: unul exponent al societăţii civile şi este Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate, centru PAS, şi celălalt exponent al sectorului guvernamental, Fondul de Investiţii în Sănătate, pe scurt UCIMP.
Intenţia ministrului sănătăţii este de a exclude exponentul sectorului neguvernamental din calitatea de recipient principal al resurselor oferite de Fondul Global şi de a avea un singur recipient, exponent al sectorului guvernamental. Noi însă considerăm că experienţa acumulată pe parcursul mai multor de finanţare prin intermediul a doi recipienţi, inclusiv unul din partea societăţii civile, este o experienţă foarte bună care s-a soldat cu o implicare eficientă a societăţii civile nu doar la nivel de prestare de servicii, dar şi la nivel de coordonare, de luare a deciziilor.
Considerăm că această experienţă trebuie păstrată, mai ales că activitatea recipientului principal din partea societăţii civile a fost una eficace şi a fost apreciată la cele mai înalte raiting-uri de către însuşi Fondul Global.”
Europa Liberă: Ce este Fondul Global care oferă resurse şi, de fapt, despre ce resurse este vorba?
Ala Iaţco: „Fondul Global este o instituţie donatoare care oferă resurse statelor în eforturile lor de a combate trei maladii – HIV/Sida, tuberculoza şi malaria. Resursele Fondul Global le preia de fapt de la statele care donează resurse. El le acumulează şi apoi le distribuie în baza unor planuri foarte bine definite, racordate la programele naţionale de combatere a maladiilor respective. Este cel mai mare donator în domeniu la nivel global.”
Europa Liberă: Trebuie să înţelegem că până acum au acţionat două entităţi, fiecare cu aceeaşi menire. Ce argumente, totuşi, invocă ministerul şi de ce le consideraţi neconsistente sau nejuste?
Ala Iaţco: „De fapt argumentele Ministerului Sănătăţii sunt destul de consistente şi destul de fireşti – de a fortifica capacităţile instituţiilor de stat în domeniul respectiv, coordonarea şi controlul tuberculozei. Este o dorinţă firească, dar ea nu neapărat ar trebui să se contrapună cu posibilitatea de a implica sectorul asociativ la nivel de coordonare.
Există posibilităţi de a fortifica sectorul guvernamental pe acest domeniu, dar la fel de a implica şi sectorul asociativ, ceea ce s-a făcut şi până acum. Poate că ar trebuie redistribuite mai coerent domeniile de influenţă – tratamentul, diagnosticul sunt domenii fireşti sectorului guvernamental şi aici ar trebui într-adevăr pe aceste aspecte să se fortifice sectorul guvernamental.
Sectorul asociativ însă are un rol foarte mare în domenii ce ţin de prevenire, de suport şi îngrijiri, dar în special de pledoarie. Când vorbim de pledoarie, găsim a fi nefirească coordonarea acestor activităţi de către instituţiile de stat.”
Europa Liberă: Prin ce este mai salutabilă prestaţia unei ONG în ce priveşte prevenirea şi controlul decât instituţiile statului? Spuneaţi că e mai firesc pentru instituţiile neguvernamentală să se ocupe de un anumit aspect al problemei.
Ala Iaţco: „Da, exact, sunt aspecte care sunt mai aproape de caracterul neguvernamental. De exemplu, implicarea comunităţilor sau a persoanelor afectate în procesul de luare a deciziilor legate de implementarea programelor. Statul deţine mai puţine pârghii de a implica aceste persoane sau aceste grupuri de persoane. Pe când asociaţiile obşteşti care lucrează în domeniu şi-au creat pe parcursul mai multor ani nişte relaţii de încredere care le permit să implice pacienţii, persoanele afectate cu HIV, bolnave de tuberculoză într-un dialog ce ţine de implementarea programelor la nivel naţional”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, totuşi ce e la mijloc, ca să nu se creeze impresia că e o simplă bătălie pentru acces la fonduri? de ce Ministerul a pornit acest demers?
Ala Iaţco: „Mie chiar îmi este foarte greu să judec ce e la mijloc. Aş vrea să cred că, într-adevăr, e acea dorinţă de a fortifica şi de a spori capacităţile instituţiilor de stat. Dar, iarăşi, precum ziceam, aceasta nu trebuie să vină în contrapunere cu implicarea societăţii civile.”
Europa Liberă: Dar nu e o incoerenţă aici din partea autorităţilor, pentru că ideea şi acelei legi de „2%”, despre care nu se ştie ce va fi cu ea, era că statul va delega tot mai multe servicii la care nu le poate face faţă sectorului asociativ?
Ala Iaţco: „Absolut. Este ideea pe care o susţinem şi noi şi pe care de fapt o implementăm deja, prin programele pe c are le desfăşurăm.”
Europa Liberă: În scrisoare se fac referiri la presiunea timpului, adică la necesitatea unor măsuri urgente, altminteri pot apărea probleme. Într-adevăr există şi presiunea timpului, trebuie să se rezolve în cel mai scurt timp, ca să nu se perturbeze mersul firesc al lucrurilor?
Ala Iaţco: „S-ar putea întâmpla ca schimbarea de recipienţi principali să tergiverseze nişte procese, pentru că în timp foarte scurt ţara trebuie să numească deja recipienţii principali, pentru ca aceştia să pornească la pregătirea propunerii de proiect către Fondul Global.”
Europa Liberă: De fapt, din perspectiva pacientului, sau a omului care beneficiază în ultimă instanţă de aceste servicii, cine în afară de premier ar putea să se pronunţe credibil, în cunoştinţă de cauză?
Ala Iaţco: „De fapt, miza noastră este anume premierul, pentru că domnia sa este autoritatea care poate să influenţeze cursul subiectului, problemei. Din păcate nu ştiu cine altcineva ar putea să se implice…”
Europa Liberă: Donatorul poate avea vreun cuvânt de spus?
Ala Iaţco: „Donatorul poate veni cu recomandări, cu nişte clarificări, dar donatorul nu este în putere de a influenţa decizia, sau de a influenţa poziţia Ministerului Sănătăţii. Dacă domnul Leancă nu se va implica, vom încerca totuşi să găsim modalităţi de a aduce poziţia noastră mai aproape de ministrul sănătăţii, dar, vă zic, donatorul nu este cel care are puterea deciziei.”
Europa Liberă: Ce se va întâmpla la modul practic, sub aspectul urmărilor pentru beneficiarii finali, dacă intenţiile Ministerului se vor materializa?
Ala Iaţco: „Este mai greu de spus la această etapă. Una din grijile noastre mari este să nu întârziem procesul de aplicare, pentru că aceasta ar însemna şi întârzierea resurselor în ţară, ceea ce se poate solda cu întreruperea de servicii care sunt vital necesare pentru oameni.”
Europa Liberă: Ca să avem o impresia generală despre starea de fapt, cum stau lucrurile acum din perspectiva controlului şi prevenirii tuberculozei, HIV etc.?
Ala Iaţco: „Ceea ce putem spune e că avem şi pe domeniul HIV/Sida, şi pe domeniul tuberculozei avem programe foarte bune, care se implementează destul de coerent şi avem progrese la diverse capitole. Dar la fel avem destul de mari provocări, pentru a lucra în continuare la fel de mult şi la fel de bine. Provocările ţin de incidenţa cazurilor noi, atât de tuberculoză, cât şi de HIV/Sida.”
