Linkuri accesibilitate

Ce rol poate juca Biserica într-un conflict care, aşa cum este în Ucraina, pare să ridice o parte a populaţiei împotriva alteia?


Kiev, Piața Independenței, 19 februarie.
Kiev, Piața Independenței, 19 februarie.

Liliana Barbăroșie în dialog cu preotul Pavel Borșevschi.



De la începutul protestelor de la Kiev, cu trei luni în urmă, au circulat multe imagini cu preoţi care se interpun între manifestanţi şi forţele de ordine, încercând să aplaneze tensiunile, să medieze. Ce rol poate juca biserica într-un conflict care, aşa cum este în Ucraina, pare să ridică o parte a populaţiei împotriva alteia ? Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu parintele Pavel Borșevschi, parohul Bisericii „Sfantul Dumitru” din Chisinau, care a jucat un rol activ si dupa protestele de la Chisinau din 2009, încercând sa ajute la clarificarea responsabilitatilor.


Pavel Borșevschi: „Este lecţie de învăţat, de fapt. Când a fost războiul în Transnistria, în Mănăstirea „Noul Neamţ” erau găzduiţi cei care erau izgoniţi, erau apăraţi de cazaci, nu le-a permis să intre în mănăstire. Preoţii noştri se duceau încolo, ştiu concret numele preoţilor care se duceau şi hrăneau ostaşii noştri, aveau grijă de bolnavi şi îi spovedeau pe cei care aveau nevoie. La noi preoţii s-au implicat, numai nu s-au implicat toţi direct, nu atât s-a luat în vedere, nu ne-a filmat şi nu ne-a văzut nimeni.

La 7 aprilie am ieşit şi i-am zis lui Voronin să de-a voie la tineri să iasă şi să nu-şi bată joc de dânşii. Să mă înţelegeţi corect, nu este un eroism din partea noastră, aceasta este viaţa bisericii. Noi trebuie să ne implicăm, dar nu pentru o idee politică, nicidecum. Noi trebuie să facem o despărţire, dar atât de firavă, între politic şi între om, între om şi între partid, între comunist şi comunism, între democraţie şi democrat, adică omul. Pentru ca să nu aprindem nici un spirit, nici într-o parte, nici în alta.

Preotul trebuie să vină ca să degajeze situaţia aceasta de conflict, ca să arate că noi suntem ca şi Hristos, alături. N-a fost parte Hristos din nici un partid politic, chiar dacă umblau din urma lui toate partidele de pe atunci, şi aşa-numiţii farisei, şi aşa-numiţii saduchei. Cărturarii erau un front al oamenilor numiţi de ştiinţă, sau cunoscători, între care erau şi ucenici. Nicodim era, de exemplu, şeful sinodului, asta era parlamentul pe atunci. Dar el nu s-a implicat, el a zis: „Împărăţia nu este din lumea aceasta”.

Clerul nu ar trebui să vorbească pentru un folos sau pentru altul, trebuie să fie cu poporul. Eu, de exemplu, sunt cu poporul meu, eu le slujesc lor. În cazul în care ei vor în Europa, eu nu pot să le zic nu te duce încolo, eu nu am voie să-i împiedic. Eu trebuie să vorbesc atât de paşnic, dacă eu vorbesc altfel, eu nu mai am harul lui Hristos, mă lasă Dumnezeu. Şi atunci eu devin un simplu politician. Da, părere pot să am şi eu ca om, dar repet, de exemplu preotul Pavel botează, dar Dumnezeu nu o să boteze. Ca şi cu Mitropolia aceasta nouă gândită, da, putem gândi multe Mitropolii, putem trece de părere şi cu unii şi cu alţii, dar serviciul lui, lucrarea lui este în slujba lui Hristos şi numai a lui Hrostos.”

Europa Liberă: Totuşi, părinte, cum poate fi înţeles comportamentul Bisericii în Ucraina. Că se plasează de partea cuiva sau că se plasează de partea celui în suferinţă, în primul rând?

Pavel Borșevschi:
„Foarte corect aţi spus, ei se plasează de partea celor care sunt în suferinţă, şi fac cel mai bine, eu exact aşa aş face. Eu m-aş duce ca samariteanul milostiv, avem parabola extraordinară, care nu a întrebat pe cel căzut între tâlhari, de ce credinţă eşti, de ce naţiune eşti. Hristos accentuează, era de alt neam, dar el l-a luat, i-a turnat pe răni balsam tămăduitor, l-a dus la casa de ospeţe, la pus pe dobitocul lui, el a mers pe jos, i-a plătit tratamentul. Asta este ceea ce face biserica, acesta este serviciul ei, aceasta este viaţa ei, să fie de partea celui suferind. Să nu îl întrebe de partea cui eşti, este imparţial aici, de partea celui în suferinţă. Şi asta o face Biserica acolo, mă bucur pentru acest lucru. Într-adevăr, în cazul dat, sunt preoţii lui Hristos acolo, cei care într-adevăr simt lucrarea lui Hristos şi ştiu ce ar vrea Hristos în cazul dat, de la unii şi de la alţii. Mie tot mi-ar fi milă, şi de unii şi de alţi, nu i-aş întreba de apartenenţa politică.”

Europa Liberă: Totuşi, personal cunosc cazuri când preotul în biserică le spune oamenilor că Europa este întruchiparea răului, ce să priceapă enoriaşul din astfel de abordări?

Pavel Borșevschi:
„Să priceapă că acest preot şi-a abandonat slujirea lui Dumnezeu şi se amestecă în politic care nu îl priveşte absolut, sau nu ştie în genere că în Europa trrăiesc oameni creştini, compatriotii lui sunt acolo şi sunt primiţi bine, și nu numai că sunt primiţi bine dar sunt şi plătiţi bine, comparativ cum sunt plătiţi aici. Acel preot, în primul rând nu îşi iubeşte aproapele. Eu la aşa preot nu m-aş duce nici la spovedanie, nici la împărtăşit, nici să botez, nici să cunun. Eu l-aş ignora pe astfel de preot, l-aş ruga: părinte, fă-ţi serviciul te rog, ca slujitor al lui Dumnezeu, nu vorbi tu omamenilor unde le este bine material, acolo sau acolo, lasă oamenii singuri să aprecieze , ce să semene în anul acesta, cartofi sau fasole, unde să meargă, în Spania, sau în Italia, sau în Rusia. Sfaturile tale ţine-le pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Căutaţi mai intâi Împărăţia lui Dumnezeu, așa zice biserica acelui preot. Dar dacă nu are mintea lui Hristos, preotul, cu părere e rău face ceea ce face.”

Europa Liberă: Părinte, impresia aceasta că dispozițile ar fi mai degrabă anti europene în sânul Clerului, este adevărată sau greșită?

Pavel Borșevschi:
„Eu nu dispoziție anti-europeană, eu văd neglijare de serviciu în domeniul în care s-au apreciat, deci a Bisericii, nedorință de a sluji lui Hristos. Și în acest caz ei sunt gata să se implice în ce doriți. Aici nu-i lucrul lui Dumnezeu, pentru că lucrarea preotului, a Clerului, este una singură, de a sluji mântuirii sufletului oamenilor și particular, el, acasă cu preuteasa lui poate avea orice părere dar tare bine ar fi dacă el nu ar împărtăși-o în etimoonul bisericii. Pentru că amvonul este totuși piatra, cea de pe mormântul lui Hristos, unde îngerul lui Dumnezeu a vorbit numai despre înviere. Iată lucrul acesta este ceea ce trebuie să țină minte preoții toți și eu inclusiv.”
XS
SM
MD
LG