Consiliul pentru prevenirea si eliminarea discriminarii a anuntat luni ca legislatia moldoveneasca este discriminatorie in raport cu parintii care nu si-au institutionalizat copii cu dizabilitati severe, dar au ales sa ii creasca acasa. Membrii consiliului sustin ca statul nu a asigurat egalitatea de sanse pentru aceste persoane si astfel au fost excluse din sistemul de securitate sociala. Mai multe detalii aflam din relatarea Tamarei Grejdeanu.
Consiliul anti-discriminare a fost sesizat de trei mame care nu şi-au lăsat copiii în grija statului iar pentru că au fost nevoite să renunţe la serviciu nu pot avea cotizaţia minimă de 15 ani pentru a primi pensie. Lucia Gavriliţă, membră a consiliului spune că ar fi circa 1000 de persoane care au renunţat la cariera profesională şi acum au rămas în afara sistemului de protecţie socială. Experta susţine că autorităţile nedreptăţesc aceste persoane atunci când neglijează anii în care părinţii acestor copii, în loc să îşi realizeze dreptul la muncă, au acordat îngrijire permanentă:
„La momentul de faţă mamele care au decis să nu-şi dea copilul într-o instituţie, unde statul cheltuie până la 10 mii de lei lunar pentru întreţinerea unei persoane cu dizabilităţi severe şi şi-a dedicat toată viaţa îngrijind acest copil, sunt pedepsite, putem să spunem, cu alocaţia socială de 108 lei atunci când ating vârsta de pensionare şi sunt practic sortite unui trai mizerabil.”
Din luna februarie a anului 2013, atunci când a fost instituit un nou serviciu - asistenţa personală, părinţii se pot angaja ca îngrijitori pentru copiii lor cu nevoi speciale şi au un salariu de la stat pentru această muncă.
Doleanţa consiliului anti-discriminare este ca această normă să fie aplicată retroactiv şi pentru cei care au făcut acest lucru, neremunerat, până în 2013.
În susţinerea acestei idei, Andrei Brighidin, un alt membru al consiliului, spune că din anul 1999, când s-a decis că anii de îngrijire a unei persoane cu dizabilităţi nu se includ în anii de cotizare, autorităţile nu au găsit nici o alternativă, pentru ca acestor persoane să le fie respectate drepturile economice, sociale şi culturale:
„Din păcate, Guvernul Republicii Moldova nu a demonstrat că a întreprins aceste măsuri, inclusiv apelarea la partenerii de dezvoltare pentru redresarea acestei situaţii şi aceste persoane practic au fost excluse din sistemul actual de securitate socială. Noi considerăm că Republica Moldova, de asemenea în calitate de membru al comunităţii internaţionale trebuie să redreseze imediat această situaţie, de a respecta, a proteja şi în anumite cazuri de a facilita realizarea drepturilor la securitate socială.”
La examinarea acestor plângeri au participat şi reprezentanţi de la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei care nu au negat că este necesară o formă juridică de documentare a persoanelor care au oferit asistenţă în perioada 1999-2013.
Avocata Doina-Ioana Străisteanu spune că ministerul ar trebuie să înainteze executivului un proiect prin care să asigure măcar o pensie minimă persoanelor care nu şi-au instituţionalizat copiii:
„Noi recomandăm Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei să iasă cu o propunere către guvern, în adoptarea unei hotărâri de Guvern, aplicabilă doar pentru aceste mame şi taţi care au îngrijit copii cu dizabilităţi severe sau un alt membru de familie cu dizabilităţi severe şi să includă aceşti 13-14 ani în stagiul de cotizare, astfel încât aceste persoane să poată primi nu o alocaţie la atingerea vârstei de pensionare, ci cel puţin o pensie minimă.”
Noua lege cu referire la asistenţa personală prevede că pentru a putea fi asistent personal, femeile nu trebuie să treacă de vârsta de pensionare care este de 57 de ani. În opinia membrilor comisiei, această prevedere este discriminatorie şi ar trebui exclusă din lege deoarece angajarea candidaților în funcția de asistent personal trebuie să aibă la bază doar cerințe profesionale.
