Guvernul a aprobat mărirea cu 500 de lei a alocaţiei unice la naştere! Din ianuarie 2014, suma e de 3100 de lei pentru primul copil şi de 3400 de lei la a doua naştere!
Să facem o scurtă încursiune în trecut, stimaţi ascultători. În zorii tranziţiei, în 1993, alocaţia la prima naştere era de vreo 50 de lei. În 1998, ea crescuse pînă la 200 de lei. Acum un an era 2600 de lei şi, iată, e deja de 3100 de lei! Avem motive să ne bucurăm? E serioasă sau lentă creşterea asta?
Ministra Valentina Buliga, de pildă, a declarat, într-un interviu acordat Europei Libere, că e prima dată cînd alocaţia cu pricina se măreşte cu 500 de lei. Majorările anterioare erau de 100-300 de lei şi abia acum, în premieră, majorarea e de tocmai 500 de lei. Fireşte, e un amănunt lăudabil, care merită reţinut, dar nici să ne entuziasmăm din cale-afară nu e cazul. Dacă ne gîndim la anii care s-au scurs, dacă luăm în considerare fluctuaţiile cursului valutar, creşterea asta – de la 50 de lei în 1993 la 3100 de lei în 2014 – nu e deloc spectaculoasă. E mai curînd anevoioasă, chinuită.
O precizare trebuie făcută. Alocaţia la naştere în Moldova, chiar şi după recenta majorare, nu e în măsură să stimuleze femeile să nască. Cei prosperi nici nu au nevoie de ea, iar cei săraci nu nasc copii pentru că există alocaţia asta de 3100 de lei. E o sumă care nu strică, dar nu poţi creşte un copil cu ea. Dar, desigur, e bine că suma asta există.
Dacă stau să mă gîndesc mai bine, e de-a dreptul miraculos că în anii lungi ai tranziţiei alocaţia asta a tot crescut, chiar dacă într-un ritm liliputan. Atîta sărăcie şi evaziune fiscală am avut în anii independenţei, încît simpla existenţă a acestei alocaţii mi se pare o performanţă. Să sperăm că ea va mai creşte! Măi să fie!
