Ucraina: o revoltă spontană între doi poli magnetici Rusia și Occidentul

În emisiunea de astăzi vom continua să discutăm despre ceea ce se întâmplă în vecinătatea apropiată Republicii Moldova sau în blijnee zarubejie, cum se spune pe la Kremlin. De la Chișinău și până la Kiev e o distanță de numai 469 de kilometri, dacă e să alegem itinerarul cel mai scurt, propus de Google Maps sau maxim 583 de kilometri pe itinerarul Soroca-Vinniţa-Bila Ţerkva-Kiev, adică o durată de 8 ore și 28 de minute de mers cu mașina. „Și cu tancul?”, întreba sarcastic un coleg de breaslă… Mi se pare foarte util și convingător serviciul Google Maps pentru acei care mai au senzația că Maidanul și tot ce se întâmplă acolo e undeva departe, hăt după 7 linii de orizont... Deci astăzi tot despre Maidan vom vorbi. Așadar, în studioul de la Chișinău se află experții Cornel Ciurea, director de programe la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale VIITORUL și Eduard Țugui, doctor în politologie.

Europa Liberă: Întrebarea la care aş vrea să încercăm să răspundem ar fi următoarea. Cât adevăr şi câtă minciună este în presupunerea că în tot ce se întâmplă la Kiev există „păpuşari” care trag sforile şi urmăresc un scenariu anume, şi bătălia se dă între regizorii din spate, din culise şi în prim-plan vedem doar executorii? De ce insist să vorbim despre acest lucru? Pentru că oamenii încep a crede în aceasta şi, într-un final, renunţă la acţiuni. Domnule Ciurea, senzaţia dumneavoastră: există dovezi de scenarii sau e o chestiune spontană?

Cornel Ciurea: „Niciodată sau este foarte greu să găseşti dovezi în asemenea situaţii. Dar întrebarea dumneavoastră este absolut legitimă, pentru că de fiecare dată când se întâmplă asemenea evenimente, ne întrebăm în ce măsură actorii sunt propulsaţi de forţe independente, sunt puşi în acţiune de propria lor voinţă sau în spatele lor se află aşa-numiţii „păpuşari”, termen familiar nouă.

Din punctul de vedere al ştiinţei politice, nu trebuie să existe scenarişti în spate, pentru că politologia nu agreează conspirologia. Eu totuşi vreau să dau sens evenimentelor, atunci când le analizez şi în asemenea condiţii de multe ori înclin să cred că aceşti scenarişti există. Pentru că astfel este mai uşor să interpretezi evenimentele.

În cazul dat vorbim despre o confruntare dintre Est şi Vest şi în aceste condiţii, sigur, evenimentele de la Kiev pot fi interpretate, pot fi tălmăcite. Pentru că, dacă admitem că la Kiev se produce doar o simplă confruntare între forţele democratice şi proeuropene, şi forţele autoritare pro-estice, atunci ratăm de multe ori explicaţia. Sunt tot felul de forţe pe Maidan. Deci, din punctul meu de vedere, chiar dacă explicaţia aceasta nu este întru totul corectă, trebuie să facem trimitere la ea, trebuie să o folosim ca să ne dăm seama de pericolele care ne pasc şi pe noi.

Ne aflăm în epicentrul bătăliei dintre Est şi Vest, aceasta este o bătălie geopolitică şi în aceste condiţii noi riscăm să devenim următoarea victimă, potrivit teoriei contagiunii, pentru că aceste revoluţii se transmit, ele circulă, sunt revoluţii ambulante... Şi, potrivit unei alte teorii, teoria mucului de ţigară, nu este nevoie să aprinzi cu tot dinadinsul focul, el poate să se aprinde cu de la sine putere, doar datorită unei scântei sau unui muc de ţigară aruncat în necunoştinţă.”

Europa Liberă: Domnule Ţugui, dumneavoastră ce dovezi aveţi că ar fi sau nu ar fi în spate scenarişti?

Eduard Țugui: „Eu deocamdată nu dispun nici de un fel de dovezi. În fond, noi putem să discutăm ipotetic aici, în măsura în care aş putea să interpretez cât de cât mai academic situaţia din Ucraina.

Întâi de toate, ar trebui să definim ce ar însemna scenarişti. Marii actori ai lumii contemporane au centre analitice, au oameni care pregătesc anume proiecte sau anumite proiecte geopolitice pe diferite regiuni. Este un lucru firesc. Nu doar marii actori, dar fiecare stat ar trebui să aibă anumite centre de analiză, care să proiecteze nişte scenarii pentru viitor. Din această perspectivă, cu siguranţă, există...”

Europa Liberă: Pardon, domnule Ţugui, tocmai aici trebuie să nuanţăm.

Eduard Țugui: „Dincolo de aceasta, până la proba contrarie, vreau să dau credit oricăror societăţi şi cetăţeni, inclusiv cei din Ucraina, că au discernământ şi ştiu să aleagă între bine şi rău, şi au dreptul la revoltă, atunci când guvernul, administraţia nu este pe placul acestor cetăţeni sau nu satisface anume aşteptări.

Sigur că din 21 noiembrie, de când revoluţia sau protestele au început în centrul Kievului, de atunci încoace lucrurile, evident că, s-au schimbat şi aceste proteste au fost aglomerate şi de către diferite forţe. Dar nu ştiu în ce măsură acestea sunt forţe interne, probabil, sunt şi forţe externe care ar fi în Ucraina. Dar, spuneam, până la proba contrarie, nu ştiu dacă există anume păpuşari care ghidează în totalitate evenimentele, nu cred că cineva din Ucraina sau din afara Ucrainei ştie exact cum se vor încheia aceste evenimente şi au un plan de ieşire din această criză.

Dimpotrivă, la un moment dat, se dădea impresia, adică până la acele documente nefericite de la 16 ianuarie, adoptate de Rada Ucrainei, se crea impresia că toată lumea ar dori să iasă de acolo, din acest joc şi căutau deja un pretext, un motiv de a ieşi din această tensiune politică.”

Europa Liberă: Ce vreau eu să vă întreb: cum vă faceţi plinul ca analişti, când vă uitaţi la televizor, din ce vă faceţi impresia sau analiza? În registrul acesta de dovezi căutaţi sau nu confirmare sau infirmare a acestor scenarii? De exemplu, dacă comentariile lui Putin referitoare la Mykola Azarov, care şi-a depus cererea de demisie sau a lui [Catherine] Ashton, sunt dovezi de amestec sau nu? Domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Teoria şi interpretarea sttau în faţa faptelor. Pornesc de la teoriile care deja există. Din această cauză, atunci când vedem un politician străin pe Maidan, evident că, primul impuls este să crezi că el a venit cu un scop anume.”

Europa Liberă: La Filat vă referiţi?

Cornel Ciurea: „Inclusiv, da. Pot să vă pun o suită de întrebări care pot fi interpretate în diferite feluri, dar care eu le interpretez într-un anume fel: ce a căutat, de exemplu, [Traian] Băsescu sau [Mihail] Saakaşvili în 2005, sau întâlnirea lui [Victor] Iuşcenko cu [Vladimir] Voronin? Evident că toate aceste întâlniri, din interpretările pe care le dau, au avut un anume sens. Şi acelaşi lucru este valabil şi pentru Maidan în 2013-2014. Ce au căutat diplomaţii europeni pe Maidan? Evident, să susţină proprii săi jucători politici, proprii actori politici care au de făcut un anumit joc în Ucraina.”

Europa Liberă: Eu încerc să înţeleg următorul lucru, domnule Ciurea, de la prezenţa pe Maidan şi tipărirea pe umăr sau pe burtă şi spunându-i publicului prezent pe Maidan: „Fiţi atenţi! [Oleh] Tiahnibok sau [Vladimir] Kliciko sunt băieţii noştri, noi îi sprijinim moral”. Şi de la acest sprijin moral până la acordarea de mijloace financiare, eu ştiu, pregătirea unor detaşamente sau, cum spune [Vitaly] Portnikov, detaşamente ale morţii trimise, chipurile, din Rusia e o dimensiune diferită. Nu?

Cornel Ciurea: „Da. Eu nu am trecut această punte, nu sunt gata să susţin că europenii sau americanii au creat aceste detaşamente de oameni, aşa, agitaţi, care strică, dărâmă. Eu cred că există şi o anumită spontaneitate în toate aceste revolte. Este necesar pentru organizatori doar să aprindă foc.

După aceasta revoluţia îşi are propria sa logică, îşi are propriii săi actori care pot să o ducă până la capăt. Întotdeauna găseşti oameni, fie foarte democraţi, fie care au un potenţial distructiv foarte mare. Chibritul a fost aruncat sau, dacă vreţi, mucul de ţigară, focul s-a aprins, acum suntem în plinul pălălăii. Jucătorii nu mai au nevoie de scenarişti. Ei joacă potrivit scenariului scris în altă parte, fără a avea nevoie de indicaţii.”

Europa Liberă: Şi un scenarist experimentat are în vedere 3-4 posibile evoluţii şi scene de final.

Cornel Ciurea: „Categoric. Sunt sigur că ruşii iau în calcul varianta plecării lui Ianukovici şi au câteva răspunsuri date pentru asemenea situaţie, care să le convină. Sunt sigur că şi occidentalii iau în calcul varianta că Ianukovici va rămâne şi au anumite soluţii pentru aceasta. Deci jocul nu se face într-o singură variantă, ci se admit mai multe evoluţii. Şi pentru fiecare evoluţie actorii importanţi, actorii mari au răspunsuri pregătite.”

Europa Liberă: Domnule Ţugui, dumneavoastră cum vă documentaţi în subiectul ucrainean? Pentru mine are o importanţă deosebită să audă şi ascultătorii noştri cum poţi să te descurci, să ai discernământ în avalanşa aceasta, în fluxul acesta uneori toxic de informaţii.

Eduard Țugui: „Da, întrebare dificilă. Pentru că este dificil într-adevăr să te descurci în această avalanşă, în flux de informaţii, dar, sigur, fiecare avem o metodologie. Eu am să mă refer la un caz concret. Spre exemplu, eu nu pot să înţeleg cum o anumită putere, stat, organizaţie, care are un scenariu, care are acolo actori în teritoriu, ar merge în faţă să susţină public? Pentru că scenariştii sunt cei care stau în umbră. Nu văd care ar fi rostul ca, având în teren, spre exemplu, în piaţa din Kiev, nişte detaşamente, cum s-a spus, să mergi acolo să le declari public. Dimpotrivă, mi se pare mai logic când cineva ar trimite detaşamente, fără ca să apară, să figureze acolo în piaţa publică, nu cumva ca să fie asociat, să fie deconspirat, la un moment dat.”

Europa Liberă: Adică soluţia este să punem logica în mişcare?

Eduard Țugui: „Este singura soluţie, din punctul meu de vedere. Adevărat că şi logica este diferită, instrumentele de logică, pentru că ele s-au schimbat de la Aristotel încoace, s-au tot dărâmat. Dar în tot cazul, raţiunea, gândesc, trebuie să prevaleze în orice fel de analiză decât emotivitatea sau sentimentele, sau anumite prejudecăţi.”

Europa Liberă: Mai devreme, Cornel Ciurea spunea că avem în faţă o confruntare Est şi Vest. Vitali Potnikov, colegul nostru de la „Svoboda”, care, lucru știut, s-a retras de la Kiev tocmai pentru ca să nu facă parte dintr-un presupus scenariu. Și aluziile dânsului erau următoarele: el trebuia să fie sacrificat tocmai pentru a servi drept muc de țigară. El, din Polonia, scrie în permanență și ideea lui este că totuși faptul că și în regiunile de răsărit există revolte dovedește că nu este vorba despre confruntarea Europa-Uniunea Euroasiatică, ci oamenii care sunt împreună cu Ianukovici și li se permite să aibă acces la treucă, vorba comuniștilor din R. Moldova, și a celor care vor să le dea peste mâini, ca să nu spunem altfel, și vor să ajungă în Europa tocmai pentru ca să scape de cei corupți, de familia lui Ianukovici care, chipurile, a monopolizat businessurile și este super-coruptă. Adică convențional e lupta împotriva scaunului de veceu poleit cu aur, așa pretinde Vitali Portnikov și mai puțin confruntarea aceasta pe linia de demarcație Est și Vest.

Acum, domnule Ciurea, nu neapărat ca să polemizați cu Portnikov, dar vreau să încercăm această definiție, într-adevăr ce se întâmplă în Ucraina, mai cu seamă, avându-l în prim plan pe Ianukovici care până dăunezi bătea mătănii în fața icoanei europene și brusc s-a răzgândit. Or, îl avem pe Azarov care, după ce a apărat cu înverșunare direcția răsăriteană, când și-a dat demisia, a luat avionul privat și a plecat în Austria, nu la Moscova, nu la Minsk, dar a plecat într-o țară europeană, bine merci.

Cornel Ciurea: „Da, există câteva grile interpretative care ne determină să uităm de această mare bătălie geopolitică despre care am vorbit. Una este lupta poporului împotriva oligarhilor. Din punctul meu de vedere, această interpretare este un fel de pretext, care ne obligă să uităm, cum am spus, de factorul geopolitic.

O altă interpretare ține de faptul că în Ucraina populația este extrem de deranjată de faptul că Ianukovici nu a semnat Acordul de Asociere. Deci ține de dorința ardentă a ucrainenilor de europenizare și faptul că puterea s-a delegitimat prin acest refuz de a semna Acordul. Deci sunt mai multe interpretări și, dacă facem un fel de microfizică a revoltei, atunci vom găsi o suită întreagă de explicații mai mult sau mai puțin credibile.

Dar, din punctul de vedere al unui analist care privește lucrurile de la înălțimea zborului de vultur, nu de la nivelul pământului, atunci toate aceste interpretări cumva pălesc, ele se disipează și rămâne una singură. Pentru că, mi se pare, este important pentru noi toți, să nu pierdem perspectiva, să nu uităm de abordarea principală care determină configurațiile în constituire din regiune.”

Europa Liberă: Și aceasta pentru ca, atunci când, Doamne ferește, va fi aruncat mucul de țigară, la noi sub picioare, să nu ne agităm…

Cornel Ciurea: „…să știm pentru ce ne batem, să știm cine sunt principalii actori. Pentru că ei nu vor fi în piață, dacă, Doamne ferește, se va întâmpla acest lucru. Ei vor urmări lucrurile de la distanță, dar noi trebuie să știm care este cauza acestei lupte care se poartă acum în regiunea noastră. Și este o luptă care se duce nu doar la Kiev, ea se poartă și aici, la Chișinău.”

Europa Liberă: Domnule Țugui, ce se întâmplă la Kiev?

Eduard Țugui: „Sigur, realitatea este de fiecare dată mai complexă decât putem să o înțelegem. Dar aici, sunt de acord, este o realitate greu de combătut care înseamnă o reașezare geopolitică a regiunii în care ne aflăm și noi, și Ucraina. Există două frontiere care astăzi s-au întâlnit convențional la Nipru, ele mâine pot să fie la Nistru. Este o realitate greu de contestat.

Această realitate geopolitică continentală se conjugă cu niște realități interne și din Ucraina, și din Republica Moldova. Pentru că să transferăm orice gen de proces politic din interior doar pe seama acelor scenarii sau realități geopolitice din afară nu este suficient, din punctul meu de vedere, atâta timp cât în Ucraina și în R. Moldova există mari carențe de guvernare, există guverne care nu satisfac așteptările cetățenilor pe multe aspecte sociale. Și, sigur că, se suprapun, când se suprapun aceste două realități, externă și internă, se întâmplă cazuri de genul Ucrainei.”

Cornel Ciurea: „Este foarte important să nu pierdem perspectiva geopolitică. Gândirea geopolitică este caracteristică națiunilor mari, nu națiunilor mici. Și această capacitate a noastră de a nu uita care este sensul bătăliei pe care o purtăm ne facem pe noi, moldovenii, să fim ceva mai mari decât suntem în realitate. Pentru că noi avem mereu tendința de a uita de această confruntare și de a găsi alte explicații, precum cele pe care le-a găsit Portnikov sau vor să ne sugereze chiar și anumiți mari demnitari europeni care ne spun că nu este vorba de confruntare geopolitică, că Uniunea Europeană nu dorește o confruntare geopolitică cu Rusia și nu acesta este sensul mișcărilor care se fac.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar tocmai această perspectivă geopolitică pe un ascultător ordinar, ca și mine, îl împinge spre un tabloul imaginar că stă Putin cu luleaua lui Stalin și hașurează harta, spune: „Uite, până aici o hașurăm în roșu, dincolo lăsăm un portocaliu palid sau Moldova o hașurăm într-o culoare anume”. Dincolo Ashton stă cu alt creion și spune: „Nu, tovarășe Putin, nu vă lăsăm!”. Deci gândirea aceasta geopolitică tradusă în termeni de cinematografie hollywoodiană, cam așa ajunge la public.

Cornel Ciurea: „Dar nimeni nu a contestat faptul că modul de a încheia tratate în stilul Molotov-Ribbentrop nu a dispărut din lumea noastră. Noi suntem în continuare într-o lume în care se fac asemenea gen de tratate, poate într-o altă manieră, poate nu atât de direct, nu atât de ofensator pentru statele mici. Dar, cu toate acestea, logica confruntării și a împărțirii rămâne. De aceasta zic: devenim mai mari, atunci când suntem conștienți de acest lucru și nu încercăm să uităm de faptul că națiunile mari împart, iar noi trebuie să avem jocul nostru în această…”

Europa Liberă: Și, eventual, un vot. Dacă tot ați aruncat subiectul acesta în discuție, posibilitatea să ajungă această linie de demarcare chiar pe Nistru, domnule Țugui, atunci vreau un scurt comentariu pe oferta Băsescu. Așa cum a tălmăcit-o foarte clar domnul Marius Lazurca, a spus că, în eventualitatea în care tocmai pacea între cele două puteri mari se va face din contul împărțirii Republicii Moldova pe Nistru, va veni oferta, eventuala ofertă românească de unire și tocmai pentru a salva șansa Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană, această oferă ar fi colacul salvator – traduc eu într-un limbaj primitiv.

Cum credeți dacă, în general, e cazul să se discute aceasta sau trebuie să se reacționeze à la Comrat sau nu doar à la Comrat, dar unii patrioți de la Chișinău spun: „Ducă-se pe pustii și, Doamne ferește, să discutăm despre această eventualitate”. Domnule Țugui, dumneavoastră cum credeți?

Eduard Țugui: „Din punctul meu de vedere, această oferă trebuia discutată de 20 de ani. Este bine că s-au început discuțiile pe această temă, iar o discuție în acest sens trebuie purtată obiectiv, serios, nu categorică.”

Europa Liberă: Dar nu este subversivă însăși discuția, dacă pui la îndoială viitorul statului?

Eduard Țugui: „Este discuția subversivă pentru că ea a fost începută de către politicieni și într-un anume context politic care de multe ori lasă de bănuit cât de sinceră sau cât de realistă a fost asemenea ofertă. Discuția trebuia, din punctul meu de vedre, de început din mediul academic, un sprijin să aibă, o discuție serioasă, în ce sens? Un proiect de schimbare de frontiere aici în Europa în privința R. Moldova și în Ucraina, nu știu, personal am dubii că este realist astăzi, dar discuția trebuia purtată în perspectiva de a identifica exclusivismul Republicii Moldova, în raport cu alte state ale Parteneriatului Estic. Și acest exclusivism al Republicii Moldova îl dă doar relația cu România și, în general, cu cultura, comunitatea românească care există.”

Europa Liberă: Adică magnetul românesc ne atrage mai tare?

Eduard Țugui: „Nu doar că magnetul românesc ne atrage mai tare. Spre exemplu, noi am renunțat să acceptăm că limba de aici, de la Chișinău, poate să fie și o limbă oficială a Uniunii Europene, deși avem această șansă. Dar de ce spuneam despre acest exclusivism? Pentru că, din punctul meu de vedere, mai realist ar fi un scenariu dacă în R. Moldova s-ar întâmpla, Doamne ferește, ca să fie derapat acest curs european, teoretic este mult mai fezabil ca în jumătate de an sau într-un an de zile aici, în statul R. Moldova, pe care niște eventuali guvernanți vor încerca să îl rupă din parcursul european, să înlocuiască 2-3 milioane de cetățeni români, adică de cetățeni europeni.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, discuția aceasta subminează temelia statului?

Cornel Ciurea: „Categoric, este subversivă, dar noi trebuie să acceptăm asemenea gen de discuții, să nu ne temem de asemenea provocări pentru că noi vorbim în termenii că Moldova este veșnică și că ea are un parcurs ireversibil, dar noi nu suntem deloc siguri de această veșnicie a noastră. Pentru că ne dăm seama prea bine de riscuri și vulnerabilități și, la un moment dat, la miez de noapte, dacă ne vom trezi foarte alarmați de faptul că vom constata că riscurile sunt mult prea mari, atunci va trebui să ne gândim la soluții alternative. Și eu interpretez ceea ce spune Eduard în sensul că România este un fel de alternativă, ea poate să ne ofere o soluție pentru zbuciumul nostru de astăzi. Este adevărat că este foarte periculos chiar să te gândești la acest lucru. Nu în zadar ați spus că este subversiv pentru că aici iarăși apar o sumedenie de întrebări: ce facem cu găgăuzii, ce facem cu minoritățile, cum va reacționa Rusia sau alte state.”

Europa Liberă: Dar acum tot așa ne întrebăm ce facem cu comuniștii care nu vor în Uniunea Europeană.

Cornel Ciurea: „Exact. Eduard a folosit un termen cheie: trebuie să ne gândim, cel puțin, la nivel academic, la acest lucru. Deocamdată, politic, este mult prea periculos.

Dar, la nivel academic, noi trebuie să ne învățăm să gândim în acești termeni: ce se întâmplă, dacă statul R. Moldova dispare? Și avem dreptul să punem această întrebare, întrucât vedem ce se întâmplă pe Nipru. Nu avem garanția ca această revoluție să nu fie exportată în altă parte. Categoric, România are un merit de a pune degetul pe rană și de a aborda această întrebare. Noi încă nu ne-am învățat să ascultăm cu calm asemenea gen de formulări, dar, iată, și prin intermediul emisiunii dumneavoastră, începem acest lucru. Important e să ne dăm seama că trebuie, de fiecare dată, când se întâmplă o criză, să avem soluții alternative, în afară de cea clasică care este statul suveran și menținerea lui.”

Europa Liberă: Eu aș merge mai departe, iarăși citând alte personalități și comentatori care făceau următoarea comparație și mie îmi plac comparațiile: noi suntem, bine merci, vii și sănătoși, dar ne pregătim de o eventuală situație de accident, de o situație în care va ceda inima, Doamne ferește, ne vom îneca. Și ne pregătim de asemenea situații, știm cum să acordăm primul ajutor, știm ce înseamnă resuscitare. Deci colegii aceștia cu care discutam spuneau: „Luați-o drept o inginerie politică de resuscitare, dacă vă alarmează până într-atâta și folosiți, de fapt, voi la Chișinău prilejul acesta să faceți mai mult tam-tam decât a avut în vedere Băsescu”.

Deci putem să vorbim despre o posibilă resuscitare și cu aceeași calmitate să discutăm și varianta de integrare în Uniunea Euroasiatică. Vezi întrebarea lui Vasile Ernu, de ce se întâmplă așa că noul regim nu poate face ceea ce a reușit să facă regimul pe care l-am urât? Și atunci cineva are dreptul să pună problema: dar nu cumva să mergem cu toții la [Alexandr] Lukașenko să discutăm exact despre resuscitare politică sau nu, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Sigur că. Noi am procedat oarecum nedemocratic în ultimii ani, spunând sus și tare că suntem adepții ideii europene, cumva închizându-le gura celor care au altă opinie și care sunt mulți în R. Moldova. Aceasta a fost o politică de stat. Și, de fapt, ceea ce se întâmplă în Găgăuzia este, probabil, nu e sigur, dar e, probabil, inspirat de la Moscova. Dar, în același timp, găgăuzii au justificare pentru ceea ce fac pentru că lor nu le-au plăcut discursurile din ultimii ani, atunci când ei au fost reduși la tăcere.”

Europa Liberă: Și maniera lor „isterică” de a reacționa la Băsescu este consecința faptului că nu știm a discuta academic.

Cornel Ciurea: „Noi nu am discutat cu dânșii deloc pe tema aceasta. S-a pornit de la ideea că ei vor accepta, Comratul va accepta ceea ce face Chișinăul în mod…”

Europa Liberă: …în virtutea faptului că sunt într-o barcă.

Cornel Ciurea: „Evident. Evident și pentru că a fost o dată [Vlad] Filat la [Mihail] Formuzal și i-a spus că el vrea stabilitate și să-i sigure stabilitatea politică în regiune. Ei, vedem că politica la scară mare înseamnă foarte mult dialog. Oamenii, care nu sunt de acord cu tine, la un moment dat, vor protesta și, din această cauză noi am fost, să zic așa, naivi, în promovarea ideii europene.

Eu îmi amintesc – de multe ori spun acest exemplu – în 2001-2002, Iurie Leancă, care pe atunci era prorector la o instituție, se revolta de fiecare dată când era rugat să pomenească de avantajele Uniunii Europene. El spunea în 2002 că a trecut timpul argumentelor, trebuie să trecem la fapte, trebuie să implementăm. Ei, ne-am trezit în 2014 că avem nevoie să purtăm în continuare discuții despre argumente, nu despre implementare. Eu cred că guvernarea noastră aici a mers pe o cale greșită, crezând, ca și Leancă pe timpuri, că nu mai este nevoie de convingere.”

Europa Liberă: Având foarte multă încredere în soluțiile magice genul abolirea regimului de vize.

Cornel Ciurea: „Categoric. Ei, nu merge. Și eu am senzația că în viitorul apropiat și noi, organizațiile neguvernamentale, și guvernul, va trebui, cum se zice la noi, să meargă în teritoriu și să frământe glodul satelor pentru a vorbi cu oamenii într-un limbaj accesibil. Și mi-e frică că noi nu avem nici argumente, nici capacitatea să vorbim cu oamenii.”

Europa Liberă: Și să aibă răbdare să asculte argumentele lor…

Cornel Ciurea: „…care nu vor fi totdeauna pe placul guvernării.”

Europa Liberă: Domnule Țugui?

Eduard Țugui: „Orice proces, legat de viitorul R. Moldova, trebuie să suporte o discuție obiectivă, serioasă, academică, încă o dată, dacă doriți, la rece, în societate, inclusiv pe tema vectorului geopolitic sau de integrare al R. Moldova. Spunea colegul Cornel că la un moment dat a fost închisă gura celor care aveau altă opțiune. Ei, dacă a fost așa, atunci acest lucru se întoarce ca un bumerang peste anul 2014, exact anul crucial pentru Republica Moldova pentru că anume lipsa acestor discuții poate să genereze în continuare...

Dar, dincolo de această lipsă de comunicare sau insuficientă comunicare care a existat în societate, vreau să menționez încă un lucru: guvernarea sau clasa politică din Republica Moldova, la adăpostul acestei integrări europene, când o bună parte a societății civile, spre exemplu, a susținut acest parcurs, având rațiunea ei, deci, la acest adăpost s-au comis unele nereguli care au stârnit o mare nemulțumire socială.”

Europa Liberă: Ce eufemistic spuneți: „unele nereguli”…

Eduard Țugui: „Deci, din punctul meu de vedere, acesta este cel mai mare pericol, alături de lipsa de comunicare, că în umbra sau în spatele acestui vis frumos pentru o bună parte a societății care este integrarea europeană se comit nedreptăți și care suscită, pe bună dreptate, nemulțumirea poporului.

Personal, am avut ocazia să merg în decembrie la o întâlnire la Universitatea din Comrat cu cadrele didactice de acolo. Am rămas cu o impresie foarte pozitivă de oamenii de acolo. Ei au fost, întâi de toate, foarte mulțumiți de faptul că s-a închegat o asemenea discuție, în cadrul universității, oameni raționali, oameni – mă refer la comunitatea academică de acolo, evident – oameni care înțeleg, în fond, un viitor civilizațional mai bun în Vest pentru Republica Moldova, care înțeleg echilibrat un viitor comun, dar care nicicum nu au înțeles că cu ei nu s-au discutat aceste lucruri în regiune.”