Linkuri accesibilitate

Frustrări britanice şi est-europeni utili (I)




De un an şi mai bine, Marea Britanie discută despre imigraţie şi imigranţi. Presa şi politicienii, consiliile locale şi locuitori de tot felul ai unor ţinuturi îndeobşte nebăgate în seamă au ceva de spus despre străini.

Imigraţia e un motiv de teamă generală şi nu lasă pe nimeni indiferent. Ce e remarcabil în această dezbatere e lipsa aproape completă de bariere. Într-o ţară învăţată să vorbească puţin şi cu atenţie despre străini, toată lumea vorbeşte acum în gura mare şi nu îşi mai alege cuvintele. Tema a fost împinsă pe prima scenă de presupusa invazie româno-bulgară. De la 1 ianuarie, restricţiile pe piaţa muncii au încetat şi, ca urmare a prevederilor legale europene, românii şi bulgarii au dreptul de a munci fără oprelişti în Marea Britanie.

Apropierea zilei de 1 ianuarie 2014 a creat un val de temeri. Cele mai şocante calcule şi presupuneri şi-au făcut loc în viaţa publică britanică: sute de mii de români şi bulgari vor intra în Marea Britanie şi vor lua locurile de muncă ale britanicilor. Orice minte limpede putea înţelege că aşa ceva e exclus. Dintr-o mulţime de motive, românii şi bulgarii au altceva de făcut. Mulţi sînt deja în Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Spania, Portugalia şi, de altfel, peste tot în Europa unde muncesc de ani de zile. Acasă, în România şi Bulgaria, nu mai există, pur şi simplu, destui doritori de locuri de muncă în afara ţării.

Încă din prima zi a acestui an, echipe de televiziune şi politicieni guralivi s-au înfinţat la marile aeroporturi britanice pentru a fi martorii sosirii primelor mari grupuri de români şi bulgari care vin pentru a se folosi de noul lor drept. Evident, aşteptarea a fost inutilă. O mînă de români şi bulgari au sosit într-adevăr, dar cu alte treburi. Cursele de la Bucureşti au aterizat cu mai puţin de jumătate din locuri ocupate, iar o cursă a companiei aeriene bulgare a fost anulată din lipsă de pasageri.

Era de aşteptat ca discuţia furibundă pe tema imigraţiei să înceteze sub presiunea faptelor. În mod surpinzător, discuţia continuă chiar în lipsa celor pe care îi are în centru. Mai mult, teama şi nervii s-au înteţit pe măsură ce a devenit clar că nimeni nu vine şi că asaltul româno-bulgar e o trăznaie născocită de presă. Cu fiecare zi ce trece şi cu fiecare român sau bulgar care nu soseşte în Marea Britanie, discuţia se înteţeşte şi ocupă mai mult loc în programele de radio şi televiziune. Situaţia pare complet absurdă: teama de români şi bulgari creşte în absenţa românilor şi bulgarilor. Imigraţia e un pericol cu atît mai mare cu cît nu există. Cum poate fi explicată această stare colectivă de iritare fără obiect?

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG