Mare-i grădina bizareriilor autohtone, stimaţi ascultători!
Eram deunăzi într-un troleibuz cînd taxatorul şi un omulean cu sacoşe mari s-au luat la sfadă.
Taxatorul era de părere că sacoşele omuleanului erau prea imense şi-i cerea bani pentru bagaje, pe cînd omuleanul începuse să strige că nu va plăti nici un bănuţ, că are voie să care cîte sacoşe vrea. Cearta dintre taxator şi omuleanul cu sacoşe a degenerat într-un schimb urît de înjurături. Cei doi făceau spume la gură, răcneau cuvinte murdare, îşi aruncau ameninţări şi chiar voiau să iasă la staţie pentru o razborkă.
Era un spectacol fantasmagoric, iar cei doi nu mai ţineau cont de pasagerii care îi chemau la ordine.
La un moment dat, taxatorul spuse cu scîrbă: „Şî tu mai vrei în Europa, măi prostule?” Iar omuleanul cu sacoşe, boldindu-şi ochii, crispat de un rictus răutăcios, începu să urle că îşi bagă picioarele în Europa, că lui Europa nu-i trebuie o veşnicie!
Aşadar, de la sacoşele imense s-a ajuns într-o clipită la beştelirea Europei. Halucinantă schimbare de macaz, nu?
Am reflectat apoi o vreme la episodul acesta dizgraţios. Mi-am dat seama că atît omuleanul cu sacoşele, cît şi taxatorul nu se numărau printre fanii Uniunii Europene. Taxatorul constatase că numai nişte proşti ca oponentul său ritos vor în Europa, iar atunci cînd omuleanul cu sacoşa a zis că-şi bagă picioarele în Europa, taxatorul nu a fost împotrivă. Da, ei se certau din cauza sacoşelor, dar ambii dispreţuiau Europa.
Episodul cu pricina e o dovadă elocventă că omul cotidianului, în ciuda aparentei sale îndepărtări de politică, rămîne profund influenţat de deciziile politicienilor. El poate o viaţă să nu spună nimic despre ceea ce fac cei de sus, dar e suficient să se producă un conflict pe palierul cotidianului ca frustrările generate de politică şi reprimate multă vreme să iasă la suprafaţă în doi timpi şi trei mişcări.
Dincolo de grijile cotidiene, dincolo de facturi, produse alimentare, sănătate, se mai întrezăresc nemulţumirile provocate de marea politică. Deşi s-au înjurat copios, taxatorul şi omuleanul cu sacoşe aveau ceva în comun: aversiunea faţă de Europa!
