Aflu, cu o uşoară mirare, că există un proiect de lege, plămădit de cîţiva deputaţi, care prevede acordarea unor indemnizaţii lunare de merit oamenilor de creaţie. E vorba de o indemnizaţie de circa 3700 de lei, o indemnizaţie pe viaţă. Ar putea să beneficieze de ea numai oamenii de creaţie care au împlinit 60 de ani, a căror notorietate e incontestabilă şi e recunoscută în ţară sau peste hotare.
Ce să spun? Ideea e frumoasă, fireşte. Să vedem şi dacă se va converti într-o lege. Dar să admitem că legea va fi adoptată. E un motiv acesta să ne bucurăm? Da, ar trebui să ne bucurăm, dar nu foarte tare, deocamdată.
Suntem într-un spaţiu ciudat-miraculos în care orice idee bună poate lua forme hidoase, dizgraţioase. În primul rînd, conceptul OM DE CREAŢIE e la noi de o elasticitate năucitoare. Om de creaţie poate fi aici şi un oarecare epigramist ale cărui texte dubioase să fie admirate de vreo cîteva mii de moldoveni. Şi ce facem cu el? Îi dăm indemnizaţie pe viaţă? Ar trebui deci să se vadă bine cu ce fel de notorietate avem de-a face.
Sînt aici suficienţi poeţi care proslăvesc neamul, care cîntă ramul şi stelele, dar a căror valoare estetică e ca şi inexistentă. Însă într-o ţară în care esteticul se confundă cu patriotismul, ei ar putea lesne să obţină indemnizaţia sus-pomenită. Numai că, în cazul lor, banii vor fi acordaţi nu pentru creaţie, ci pentru „verticalitate morală”. Dar aici asta s-ar putea să nu mai conteze.
Aşa că aşteptăm să vedem dacă va fi adoptată legea, după care ne vom uita cu atenţie la primii beneficiari ai indemnizaţiilor. Să sperăm că nu vom boldi ochii de nedumerire…
