Ce se va întâmpla după amânarea - doar amânarea oare? - de către Ucraina a asocierii sale la Uniunea Europeană? Va culege Chişinăul, în consecinţă, beneficii-surpriză în perioada de după summitul Parteneriatului estic de la Vilnius? Beneficii, de exemplu, cum ar fi semnarea mai rapidă a Acordului de asociere, pentru care Bucureştiul deja a promis că va lupta? Sau va fi tratată cu şi mai multă prudenţă? Vom discuta tema cu analistul politic Dan Dungaciu, director al Institutului de Ştiinţe Politice si Relaţii Internaţionale al Academiei Române.
Europa Liberă: După derapajul Ucrainei, în calea ei spre Uniunea Europeană, via reuniunea Parteneriatului Estic de peste zile numărate de la Vilnius, dezbaterile despre ce e bine şi ce e rău în această nouă situaţie pentru Republica Moldova şi, eventual Georgia, dar şi despre eventualul sprijin suplimentar pe care UE ar putea să-l ofere celor două ţări rămase în cursă au căpătat amploare. Înainte de a vorbi despre cum se vede la Bucureşti această situaţie şi cum se consideră necesar să se acţioneze în consecinţă…, beneficii într-adevăr, în aceste condiţii pentru R. Moldova? Sau totuşi e posibil şi un eventual tratament mai prudent din partea Bruxelles-ului?
Dan Dungaciu: „E complicat de răspuns la această întrebare cel puţin în acest moment. Sigur că sunt voci sceptice care nu cred că derapajul Ucrainei ar aduce după sine neapărat o atenţie sporită faţă de Republica Moldova, pentru că se îndoiesc că R. Moldova, sau un eventual succes al R. Moldova, ar reuşi să compenseze un eşec de proiect, iar proiectul se numeşte Parteneriatul Estic. Sigur că pe de altă parte se poate spune că Bruxelles-ul nu-şi poate abandona politicile şi instrumentele politice, deci Republica Moldova şi toţi cei care o susţin pot spera că de aici înainte Chişinăul ar putea deveni „vioara întâi” în orice politică care priveşte vecinătatea Europei. Aici este dilema.
Din punctul meu de vedere cel puţin, cred că nu ar trebui totuşi să ne îmbătăm cu apă rece. E dificil, mai ales că există în spaţiul euro-atlantic şi eşecuri care au fost luate ca atare: dacă Vilnius 2013 înseamnă Bucureşti 2008, mă refer la summit-ul NATO de acolo, atunci cu siguranţă că aşa cum după Bucureşti 2008 despre extinderea NATO în această zonă nu s-a mai vorbit coerent, e posibil ca şi Vilnius 2013 să însemne o încheiere a discuţiilor despre extinderea UE în acest spaţiu, mă refer la estul Europei, într-o perioadă relativ lungă de timp.”
Europa Liberă: Între timp, preşedintele României, Traian Băsescu, a avertizat asupra riscului pentru Republica Moldova de a fi tratată cu – aşa cum s-a exprimat domnia sa – „aroganţă” din partea UE, fără a se ţine cont de realităţile electorale de aici, sau, prin exces de exigenţă. În opinia Dvs. asemenea opinii pot fi auzite la Bruxelles? Sau pot sta la temelia unor acţiuni?
Dan Dungaciu: „Aici sunt două chestiuni: da, pot fi auzite la Bruxelles, dar asta nu înseamnă obligatoriu că vor fi cele care vor sta la temelia unor acţiuni practice. Pentru că maşinăria destul de solidă şi consistentă birocratică a Bruxelles-ului nu cred că ţine seama neapărat de interesele electorale ale uneia sau alteia dintre părţi în Republica Moldova, şi nu cred că asta ar putea fi miza principală funcţie de care politica Bruxelles-ului va fi construită, va fi configurată apropo de Republica Moldova.
Vor fi voci, au fost totdeauna voci de felul acesta, mai ales spaţiul estic al UE lansează asemenea mesaje, dar noi trebuie să înţelegem o realitate la nivelul UE cel puţin pentru câţiva ani de zile. Mesajul principal al occidentalilor, al liderilor din vest pentru propriul electorat, este: noi ţinem situaţia sub control, altfel spus nu votaţi cu partidele de extremă, nu votaţi cu partidele eurosceptice, pentru că ameninţarea nu este mare, nu vor veni străinii peste noi, nu vor năvăli emigranţii peste noi etc.
În acest condiţii, această atmosferă din UE în care, repet, partidele non-tradiţionale încep să devină tot mai semnificative, liderii partidelor clasice din UE nu vor discuta despre extindere, sau după părerea mea nici despre liberalizarea regimului de vize, tocmai pentru a nu da muniţie partidelor care folosesc aceste lucruri ca ţintă principală în campania lor electorală. Şi din punctul acesta de vedere, cred că Bruxelles-ul va primi aceste mesaje, dar nu este încă foarte clar dacă le va pune la baza unei acţiuni politice pentru viitor.”
Europa Liberă: Dvs. personal percepeţi totuşi această îngrijorare ca îndreptăţită? Transpare în cele spuse de Traian Băsescu un fel de îngrijorare în faţa eventualelor rezultate ale alegerilor parlamentare, înainte ca R. Moldova să ajungă maximum aproape posibil, eventual ireversibil, de UE.
Dan Dungaciu: „Sigur că dacă am face câţiva paşi înapoi şi am ieşi din atmosfera dezbaterilor actuale, nici Ucraina nu s-a schimbat foarte mult pentru că Ucraina a făcut ceea ce ştie să facă: nici cu estul, nici cu vestul, vorba preşedintelui Kuchma, Ucraina nu este Rusia... Nu e foarte clar ce este, dar ştim ce nu este, cel puţin după cum spune Kuchma. Acest balans între est şi vest care se specifică acestor spaţii. Dar nici balansul Ucrainei, nici balansul Republicii Moldova nu au fost niciodată decisive: nici spre est, nici spre vest. Iar ce e Republica Moldova într-un asemenea scenariu rămâne să vedem.”
Europa Liberă: La fel, ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, a spus că România îşi propune în această situaţie să contribuie la o semnare mai rapidă a Acordului de asociere Republica Moldova-UE, după parafarea acestuia, foarte apropiată. Ar fi posibil tehnic aşa ceva?
Dan Dungaciu: „Sigur că teoretic lucrurile acestea se pot face, dar când Bruxelles-ul îţi invocă argumente tehnice, de cele mai deseori în spate se află argumente politice. Şi senzaţia mea este că acest elan pe care, sigur, diplomaţii din România îl au, dar nu numai din România, este perfect justificat. Nu cred eu însă că este suficient, ca, repet, dispozitivul mare - norma Bruxelles-ului - să se mişte în această direcţie. Mai ales că, şi asta trebuie să o spunem, nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au furnizat toate argumentele, sau nu au eliminat toată suspiciunea a propos de traiectoria lor pro-europeană, mă refer aici şi la elită politică, mă refer aici şi la tipuri de valori, şi la atitudini.
Pentru că se întâmplă lucruri pe care noi nu se sesizăm neapărat ca ştire: uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu cazul de la Varniţa, când mascaţii intră şi vor să scoată din joc o reţea care falsifica paşapoarte europene, paşapoarte biometrice. Chestiunea aceasta, chiar dacă nu a făcut ştire, cu siguranţă că a intrat în rapoartele miniştrilor de interne în unele ţări din UE, care au tras următoarea concluzie: nici nu a început bine liberalizarea vizelor şi iată că începe falsificarea acestor paşapoarte, cu toată retorica de rigoare.”
Europa Liberă: Până şi Guvernarea de la Kiev, chiar preşedintele ucrainean Ianukovici, a declarat că Ucraina, de fapt, nu a renunţat la „visul european”, la integrarea europeană, ci - provizoriu - la situaţia Ucrainei de a se afla între Scylla şi Caribda? Oficiali de la Bruxelles au tot insistat pe faptul că nu există confruntare sau acţiune împotriva cuiva. Totuşi, senzaţia de ciocan şi nicovală există. Este firesc să existe? Nicio ţară, altminteri, membră actuală a UE, nu a parcurs drumul spre porţile comunitare cu o senzaţie aproape de confruntare prost ascunsă, într-un fel de tensiune greu camuflată, între doi actori puternici?
Dan Dungaciu: „Sunt perfect de acord cu ce spuneţi dvs., dar cred că aici este o anumită retorică care din păcate s-a împlântat foarte profund în mentalul public în aceste state. E incorect că statele din fostul lagăr socialist care au intrat în UE nu au avut presiuni din spaţiul estic. Sigur că au avut. Şi-au pierdut pieţele, şi-au schimbat radical vectorul economic. România exporta în fosta URSS totul practic, de la resurse până la mobilă… Dar acesta a fost un sacrificiu asumat, având conştiinţa acea populaţie că nu-şi poate gândi viitorul în alt spaţiu decât în spaţiul euro-atlantic. Acesta a fost primul moment.
Al doilea a fost integrarea în NATO; al treilea a fost integrarea în UE. Problema cu aceste populaţii de care spuneţi dvs. este că nici măcar primul pas nu este încă foarte limpezit. Altfel spus, acest state se uită şi spre stânga, şi spre dreapta, şi nu reuşesc cum s-ar spune să facă pasul decisiv. Ucraina este în această condiţie şi nu-mi imaginez că poate să iasă în curând din ea.
Republica Moldova, deşi se îndreaptă spre acelaşi tip de scenariu, cred că ar putea mult mai uşor să se smulgă din această incertitudine. Nu cred că e o fatalitate, ci cred că ţine de un anumit tipar elitar şi un anumit tip de a face politică în Republica Moldova. Sunt mai optimist din punctul acesta de vedere a propos de Republica Moldova, chiar dacă sunt suficient de realist. Nu trebuie să intrăm într-o zonă de fatalitate, toţi am avut de suferit în momentul în care am luat o decizie, dar diferenţa între cei care s-au integrat şi cei care nu s-au integrat este că cei care s-au integrat au luat o decizie.”
Europa Liberă: A propos, ar trebui sau ar putea UE să reacţioneze cumva altfel la situaţia statelor post-sovietice, adică cu mai puţină intransigenţă privind unele reforme de pildă, ca să vorbim în spiritul observaţiei domnului Băsescu?
Dan Dungaciu: „Sigur că ar putea, dar nu e obligatoriu că o va face. Pentru că UE e prinsă în acest mecanism profund defavorabil şi, după părerea mea, strategic eronat care se numeşte Parteneriatul Estic şi care pune laolaltă state care au şi apetenţe europene, şi profil european extrem de diferit.
Republica Moldova este perdantă a acestei politici de bloc. Dacă Republica Moldova ar fi mers pe pachete cel puţin mai mici, sau dacă pe state relativ individuale, pe cazuri particulare (sigur că se spune că UE nu se extinde decât pe pachete. Ei, nu e chiar adevărat: Croaţia iată că face parte dintr-un pachet, dar s-a smuls singură din pachetul Balcanilor de Vest), deci dacă s-ar fi acţionat altminteri, iar senzaţia mea este că de aici înainte această discuţie trebuie făcută, probabil că Republica Moldova ar fi avut şansa să i se sugereze că legăturile cu Estul trebuie nu neapărat tăiate, dar oricum puse în paranteze, limitate şi recalibrate - şi în economie, şi în modul de gândire politică – în aşa fel încât Republica Moldova să devină cu adevărat eligibilă pentru UE.
În acest moment Parteneriatul Estic nu este un asemenea instrument, nu va fi un asemenea instrument şi Vilnius-ul nu va da nici o garanţie de integrare europeană, din păcate.”
Europa Liberă: Moderaţi o conferinţă astăzi la Bucureşti, o dezbatere cu o temă interesantă şi tranşantă: „Moldova ante portas: integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare?”. Ne puteţi oferi nişte amănunte despre ce se va dicuta la această conferinţă, pentru a reveni eventual la una din emisiunile noastre ulterioare la această temă de discuţie? Deci, integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare, este o abordare?
Dan Dungaciu: „Moldova ante portas – este aluzie la strigătul disperat al romanilor când au văzut trupele lui Hannibal - „Hannibal ante portas”… ceea ce vrem să discutăm este că Moldova nu trebuie să fie o spaimă pentru nimeni. Şi în al doilea rând, subtitlul pe care l-aţi reprodus ni l-a sugerat un sondaj de opinie publică naţional făcut în România şi care încearcă să descifreze, să decripteze care sunt atitudinile românilor faţă de viitorul european al Republicii Moldova, într-o lumină mai fină dacă vreţi: ce se va întâmpla cu Republica Moldova dacă nu se integrează în UE, dacă se duce în spaţiul euro-asiatic, nu se duce, ce cred românii, care e viitorul, care e destinul, ce ar trebui să se întâmple? E şi o sugestie pentru politicieni dacă vreţi.
Sigur că e doar pe o parte a Prutului, nu ştim, nu avem cel puţin sondaje, dar o să le avem despre ce se întâmplă şi cu partea stângă a Prutului, inclusiv la relaţia bilaterală Republica Moldova-România. Dar, oricum, este un punct de plecare pentru o discuţie după părerea mea inevitabilă, pentru că, după Vilnius, Republica Moldova trebuie discutată altfel, trebuie regândită relaţionarea în aşa fel încât să nu ne mai cantonăm de fiecare dată în speranţe de multe ori deşarte şi să ignorăm până la urmă realităţile, care în acest context nu sunt neapărat foarte favorabile unui parcurs firesc al Republicii Moldova. După părerea mea meritaţi, sigur. Dar nu e un context în acest moment foarte favorabil ca Republica Moldova să urmeze calea pe care statele din est au urmat-o în drumul lor spre UE. ”
