„Aprilie 2009”, „Pădurea Domnească” sunt două dintre cele mai cunoscute dosare penale ale istoriei moldovene recente – și nu sunt rezolvate, ca atâtea altele. De ce, l-a întrebat Valentina Ursu pe procurorul general Corneliu Gurin.
Europa Liberă: Ce se întâmplă la capitolul dosare de rezonanţă? Cetăţenii tot se mai întreabă ce e cu dosarul „7 aprilie”, ce e cu dosarul „Pădurea Domnească”, cu alte dosare. Procurorii ce răspund?
Europa Liberă: Dar finalitatea dosarului „7 aprilie” va exista?
Corneliu Gurin: „Prima dată, am să vă deschid un secret: nu există dosarul „7 aprilie”. Şi nu există iarăşi în Codul penal o asemenea noţiune că, dacă cineva pe 7 aprilie a făcut ceva, trebuie să investigăm. Sunt dosare separate: unde e vorba de dezordini în masă – sunt dezordini în masă; unde e vorba de diferite acţiuni violente – sunt acţiuni violente; neglijenţa factorilor de decizie – sunt dosare separate. Deci nu este un conglomerat de dosare sau, să spunem, un pachet de dosare care stă undeva în safeul procurorilor şi nimeni nu vrea să îi dea drumul.”
Europa Liberă: Dar, la atâţia ani de la acele evenimente, chiar să nu se cunoască adevărul, domnule Gurin?
Corneliu Gurin: „Poliţiştii torţionari au fost trimişi în instanţă. În privinţa factorilor de decizie de la MAI sau a administraţiei de stat care nu au exercitat atunci tot ce era necesar, de asemenea, au fost dosare, o parte se examinează iarăşi în instanţele de judecată. În ceea ce priveşte propriu-zis ce s-a întâmplat, au fost, nu au fost provocatori, sau au fost, nu au fost organizate toate aceste lucruri, nu avem un dosar concret, unde să existe, cu mici excepţii, cum a existat dosarul cunoscut al tovarăşului Baghirov. Eu cred că aceasta e doar o părticică, însă, mă rog, eu nu mă pot expune pe dosare de acest gen, mai ales că nu eu le-am instrumentat sau eu nici nu mă implic în dosare concrete.”
Europa Liberă: Şi atunci cetăţeanul nu trebuie să îşi mai pună întrebarea ce s-a întâmplat?
Corneliu Gurin: „Eu cred că a fost un conglomerat de circumstanţe, dar aceasta deja nu o spun ca un procuror, o spun ca cetăţean care analizează fenomenele. La modul concret, cazurile, care au putut fi probate, au fost anchetate şi fie au ajuns la aplicarea unor măsuri contravenţionale, fie dosarele au fost remise în instanţele de judecată şi chiar există şi condamnări.”
Europa Liberă: Atunci puteţi vărsa mai multă lumină asupra dosarului „Pădurea Domnească”?
Corneliu Gurin: „Iarăşi nu este un dosar „Pădurea Domnească”, există un dosar despre omorul prin imprudenţă a lui Sorin Paciu. Şi există elemente legate de vânătoarea care s-a petrecut în rezervaţia „Pădurea Domnească”. Se cunoaşte că există o persoană deja deferită justiţiei pentru comiterea infracţiunii respective. Mai există şi alte patru persoane în privinţa cărora a fost adunat probatoriul referitor la modul cum au gestionat activitatea de vânătoare, la momentul respectiv. Asta e ceea ce cunoaşte toată lumea, probabil, şi aceasta e ceea în privinţa la ce trebuie să se expună justiţia. Şi, sigur că, ne-am dori să o facă într-un timp cât mai apropiat, să nu se tergiverseze acest proces.”
Europa Liberă: Am înţeles că ar putea să ajungă la CEDO acest dosar. Altul a şi ajuns, cel care ţine de omorul lui Vadim Pisari de către un pacificator în Zona de Securitate.
Corneliu Gurin: „Chiar înainte de a intra dumneavoastră, am avut o şedinţă, o discuţie cu colegii la acest capitol. Din partea organelor de drept ale Republicii Moldova, inclusiv din partea Procuraturii, a fost depusă toată diligenţa, pentru investigarea cazului respectiv al omorului cetăţeanului Vadim Pisari. A fost identificată şi persoana care a comis respectiva infracţiune.
Din păcate, sau astfel au gestionat autorităţile ruse cazul respectiv, au încetat urmărirea penală, deoarece au considerat că s-a produs un omor din imprudenţă. Poziţia noastră este alta. Noi am considerat că a avut loc un abuz şi am rămas pe poziţia respectivă. Persoana este anunţată în căutare, în cazul că ea va apărea, de exemplu, pe teritoriul Republicii Moldova sau în unele din statele cu care avem Acord de cooperare, ea va fi reţinută şi va adusă pentru audieri în Republica Moldova. Dar deocamdată aceasta e tot ce au putut întreprinde autorităţile, pentru investigarea eficientă a cazului.”
Europa Liberă: Dar aveţi o statistică câte dosare astăzi instrumentează Procuratura Generală?
Corneliu Gurin: „Există diferenţe, a propos, între Procuratura Generală şi procuraturile teritoriale. E vorba de ordinul zecilor de mii. Dar, din păcate, avem o situaţie mai specială, a crescut numărul de dosare din cauza criminalizării unor tipuri de încălcări care poate nu ar trebui să fie calificate chiar ca infracţiune.
E vorba, mai ales, de conducerea automobilului în stare de ebrietate. Avem o creştere considerabilă la acest capitol şi practic cam 3000 de cetăţeni pe an devin infractori din cauza acestei infracţiuni. Şi dacă vom merge cu asemenea ritmuri, practic toţi cei care conduc, la un moment dat, pot deveni potenţiali infractori, cu condamnări deja. Ceea ce este o problemă şi ne propunem să discutăm şi public acest lucru, dar să revenim la examinarea necesităţii păstrării acestui tip de infracţiune, dacă nu a produs pagube. Doar dacă este vorba de constatarea stării de ebrietate, să o transferăm în categoria contravenţiei şi să-i „batem” nu cu condamnări penale, care de multe ori nu au efectul necesar de corectare, dar să lovim cu bani, cu amenzi, cu muncă neremunerată, în folosul comunităţii, astfel ca acel contravenient să simtă că data viitoare va avea prejudicii nu doar morale, dar şi materiale pentru fapta săvârşită sau pentru neatenţia pe care a comis-o.”
Europa Liberă: Ce mesaj aveţi pentru cetăţeanul care aşteaptă ca buchea şi spiritul legii să fie acelaşi şi pentru cel care a furat un ou, şi pentru cel care a furat un bou?
Corneliu Gurin: „În primul rând, cetăţeanului nu trebuie să îi fie frică să se adreseze către procurori şi către organele Procuraturii. Nu avem asemenea cazuri când se refuză neîntemeiat, spre exemplu, examinarea unei plângeri, deci ca cetăţeanului să nu i se primească plângerea spre examinare. Dimpotrivă, sancţionăm, de exemplu, organele poliţiei, dacă nu înregistrează infracţiunile sau nu înregistrează sesizările. Anume de aceasta şi verificăm permanent registrele de evidenţă a infracţiunilor sau a altor delicte. Să nu îi fie frică să aibă încredere în procurori, să aibă încredere în sistem, şi atunci când se ciocneşte cu o ilegalitate, să nu îi fie frică să apeleze la superiori. Practic de asta şi suntem în Procuratura Generală, pentru a veghea respectarea legii, inclusiv de către colegii noştri din celelalte subdiviziuni.
Şi vom găsi şi timp să discutăm cu fiecare cetăţean în parte, să analizăm problema fiecărui cetăţean în parte. Şi atunci când este o ilegalitate comisă de către colegul nostru, îl vom sancţiona. Şi un alt îndemn, mai ales, atunci când se ciocneşte cu cazuri de corupţie, să nu ezite să comunice, dar să nu se lase purtat de această schemă. Da, este convenabil, la moment, dar, în finalitate, va avea şi el de pierdut, şi va avea de pierdut întreaga societate.”
