Linkuri accesibilitate

Cine îi aude pe copiii cu deficienţe de auz?


Iniţiatorii proiectului speră ca practicile incluzive să se regăsească în universităţi, dar şi la angajare…


Timp de un an, Asociaţia Copiilor Surzi din Moldova va desfăşura un proiect de incluziune socială în sprijinul tinerilor cu deficienţe de auz. Aproximativ 40 de tineri de pe cele două maluri ale Nistrului vor participa la un program de instruire în domeniul drepturilor omului şi în special a dreptului la angajare în câmpul muncii şi se vor întâlni cu potenţiali angajatori. Mai multe, despre integrarea socială a tinerilor cu probleme de auz, aflăm din relatarea Tamarei Grejdeanu:

Chiar dacă surditatea este o dizabilitate care nu se vede, tinerii care au deficienţe de auz sunt expuşi zilnic riscului de a nu fi acceptaţi şi barem observaţi de societate, spune Veronica Căpătici, preşedinta Asociaţiei Copiilor Surzi din Moldova. Majoritatea dintre ei a frecventat, începând de la grădiniţă, instituţii speciale unde au fost ajutaţi de cunoscători ai limbajului gestual. Pentru a putea munci, cei mai mulţi ar avea nevoie de sprijinul unui interpret de mimică şi gesturi. Numai că în Republica Moldova, la aproximativ 5000 de persoane cu probleme de auz sunt autorizaţi doar nouă specialişti în mimică:

„Absolvind şcoala specială nu se pot angaja, nu pot merge la facultate, nu este adaptat localul, nici fizic, nici pedagogi de sprijin nu au. Ei se întorc în familie ori, în cel mai bun caz, se angajează la un serviciu cu un salariu foarte mic. Copiii noştri nu vorbesc, mai mult gesticulează, dar cu părere de rău noi nu avem interpreţi de mimică şi gesturi pregătiţi, care ar putea să-i însoţească.”

Pentru ca tinerii cu probleme de auz să poate studia la universitate, sălile de clasă ar trebui să fie dotate cu amplificatoare sau cursul să fie tradus concomitent în limbajul gestual. Deocamdată , astfel de oportunităţi nu oferă nici o universitate , notează specialiştii.

Elena Corlăteanu este studentă la Facultatea regie, film şi tv. Ea spune că are deficienţe de auz de gradul trei, iar ca să-şi poată realiza visul a trebuit să cumpere un aparat auditiv suplimentar, dar oricum nu reuşeşte să înţeleagă tot discursul profesorilor:

„Am fost admisă, din fericire, cu bursă socială. Dar îmi este foarte greu să fac faţă tuturor obstacolelor. Pot să nu înţeleg ceva şi mă tem să întreb dacă nu mi-a fost clar. Pur şi simplu, am găsit un vis de care să mă agăţ. Noi nu suntem vinovaţi că avem problema asta. Da, sunt de vină şi complexele. Ar trebui să fim liberi, să fim atenţi ce spune persoană cealaltă şi să nu ne complexăm.”

Deşi legislaţia incluzivă este de partea tinerilor, lipsa specialiştilor în domeniu îngreunează punerea în aplicare cotidiană a prevederilor. Copiii sunt acceptaţi la şcolile obişnuite, dar lipsa unui cadru de sprijin îi împiedică să însuşească materialul, spune Natalia Speteţchi, care ajută cinci copiii la ore, dintre care doi au probleme de vedere, iar ceilalţi suferă de tulburări de comportament. Ea spune că nu reuşeşte să lucreze cu toţi, mai ales că sunt din clase diferite, şi nici profesorii nu au cum să le acorde atenţia necesară:

„Profesoara mi-a spus: eu nu sunt pregătită, nu sunt motivată şi în plus mai am treizeci de copii. Deci, vă daţi seama cum poate lucra profesoara şi cu fetiţa mea. Materiile nu sunt adaptate, noi trebuie să le adaptăm şi să vedem ce poate şi ce nu poate, şi de asta e greu. Oamenii la noi nu sunt pregătiţi pentru incluziune. Chiar părinţii copiilor din clasă câteodată sunt foarte reticenţi şi îmi spun mie: de ce au mai adus-o aici.”

Realizatorii proiectului îşi propun să atragă în activităţile lor, pe de o parte, absolvenţi ai şcolilor de meserii, iar de cealaltă parte - agenţi economici. Ţinta principală urmează a fi plasarea în câmpul muncii. Datele statistice arata că dintre cei angajaţi, majoritatea lucrează la producerea încălţămintei, în domeniul croitoriei sau ca tâmplari. Iniţiatorii speră ca prin intermediul acestui proiect să sensibilizeze opinia publică şi factorii de decizie, astfel încât practicile incluzive să se regăsească în universităţi, la angajare şi să se dezvolte domeniul de formare a specialiştilor în mimică şi gesturi.
  • 16x9 Image

    Tamara Grejdeanu

    Sunt parte din echipa Europei Libere din 2012 și în cei mai mulți ani de când sunt aici am povestit la radio despre oameni și preocupările lor, am scris despre educație, justiție și drepturile omului. În 2022 am trecut în departamentul digital și alături de cei mai faini colegi, sper că facem o treabă bună la moldova.europalibera.org.

Previous Next

XS
SM
MD
LG