Fiecare din cele două partide care formează alianţa de la guvernare a încercat să obţină un câştig de imagine din negocierile cu Fondul Monetar Internaţional în ce priveşte proiectul de buget pe 2014: liberalii, prin vocea lui Crin Antonescu, s-au lăudat că nu s-a acceptat creşterea cotei unice de impozitare, deşi reprezentanţii Fondului au spus că acest subiect nu a fost pe agenda discuţiilor; social-democraţii, la rândul lor, îşi atribuie meritul principal în negocierea majorărilor salariale, precum şi în scăderea contribuţiilor sociale cu 5 procente, cu toate că, iarăşi, delegaţia Fondului precizează că această diminuare nu poate apărea în proiectul de buget întrucât trebuie găsite mai întâi resursele necesare. Aşa că, la fel ca în atâtea alte cazuri, trebuie să ţinem cont de faptul că politicienii îşi trag spuza pe turta lor; e prudent, prin urmare, să ne uităm atent la ce se află în spatele declaraţiilor circumstanţial triumfaliste.
Prima observaţie care se impune este că bugetul pe anul viitor aduce noi măriri de taxe şi impozite. Se creează un impozit pe construcţiile speciale, adică pe stâlpi, pe ţevile de apă, pe conductele de gaze şi de canalizare. Preţul benzinei va fi şi el majorat, ca şi accizele pentru produsele zise „de lux”, ţigările, alcoolul şi cafeaua. Toate acestea vor avea, indiscutabil, consecinţe asupra puterii de cumpărare a cetăţeanului. Omul cu venituri modeste se va gândi de două ori înainte să facă plinul de benzină. Iar creşterea preţurilor alimentelor şi a altor bunuri de consum este, şi ea, inevitabilă.
Guvernanţii consideră că aceste efecte negative vor fi compensate de măsurile sociale prevăzute în buget: creşterea salariului minim în două etape, de la 800 la 900 lei, indexarea pensiilor (aceasta din urmă fiind, oricum, prevăzută de lege), majorarea salariilor mici din sectorul bugetar, acordarea de burse, într-un cuantum de 100-150 de euro, medicilor rezidenţi. Aceste măsuri au şi o altă finalitate, fiindcă anul 2014 va fi un an electoral.
Problemele de fond însă rămân. Salariile medicilor şi profesorilor sunt scandalos de mici, bat pasul pe loc de ani de zile, se menţine decalajul faţă de nivelul salariilor din Europa occidentală. E greu de crezut că o bursă de o sută de euro va stopa exodul medicilor români în Franţa, Belgia sau Germania. Cele câteva procente de majorare salarială sunt, în momentul de faţă, fără relevanţă. Guvernele care s-au succedat de două decenii încoace par să nu fi înţeles că sănătatea şi educaţia ar trebui să fie priorităţi absolute, și să necesite un efort pe măsură.
