Linkuri accesibilitate

„Democraţia înseamnă în primul rând respectarea drepturilor celor mai slabi...”


Despre integrarea romilor în societatea moldovenească, o discuție cu Nicola Harrington-Buhay, rezident ONU, și consilierul de stat Ruslan Stânga.



Un studiu realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite despre situaţia romilor în Republica Moldova constată că: doar unul din doi copii de etnie romă merg la şcoală, trei din zece romi au poliţe de asigurare şi patru din zece au o slujbă. Despre concluziile studiului discutăm cu Dna Nicola Harrington-Buhay, coordonatoarea rezidentă a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Moldova, iar consilierul principal de stat al primului ministru pe politici de incluziune socială Ruslan Stânga ne va vorbi despre soluţiile pe care le au autorităţile pentru a îmbunătăţi situaţia romilor:

Nicola Harrington-Buhay: „Un domeniu important de lucru al Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Moldova îl reprezintă situaţia grupurilor din populaţie care sunt marginalizate în societate. În ultimul timp, constatăm că autorităţile de la Chişinău şi-au îndreptat eforturile pentru a îmubănăţi situaţia romilor, însă mai sunt multe de făcut. Raportul pe care l-am realizat a avut scopul de a oglindi, prin intermediul cifrelor, situaţia reală a acestei categorii de populaţie. Am vrut să ştim ce îi împiedică pe romi să aibă parte de aceleaşi oportunităţi ca şi restul populaţiei.”

Europa Liberă: Deci, care sunt cele mai importante concluzii la care aţi ajuns în acest studiu?

Nicola Harrington-Buhay: „Studiul se axează pe educaţie, sănătate, angajarea în câmpul muncii, dar şi pe atitudinea din societate asupra romilor. Dacă ne referim la educaţie, am constatat că în familiile în care părinţii nu au mers la şcoală, tendinţa e ca şi copiii să le urmeze exemplul. Deci, este foarte important să fie rupt acest cerc vicios, să înţelegem de ce copiii romi nu pot să meargă la şcoală? Uneori e vorba de lipsa facilităţilor şi infrastructurii, în alte cazuri familiile nu îşi pot asuma cheltuielile pe care le presupune şcolarizarea.

Desigur, uneori vorbim şi despre o atitudine nu tocmai pozitivă care domină în şcoli. În ceea ce priveşte sănătatea, deseori romii nu au o poliţe de asigurare pentru că nu sunt angajaţi în câmpul muncii. Acest studiu constată că romii se confruntă cu discriminarea începând cu angajarea la muncă.

Recent, Republica Moldova a fost discutată în cadrul Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării femeilor. În timpul discuţiei s-a ajuns la concluzia că sunt necesare măsuri concrete pentru combaterea discriminării femeilor şi fetelor de origine romă: este foarte important să ajungă la liderii comunităţilor rome mesajul că mariajul în rândul fetelor rome care nu au atins majoratul este dăunător, în primul rând pentru că le fură din copilărie. Mai este o situaţie în ceea ce priveşte accesul la justiţie. Sunt cazuri când poliţiştii evită să se implice în cazuri de violenţă în familiile rome, însă legea trebuie aplicată la fel pentru toate categoriile de populaţie.

De fapt, discriminarea este o încălcare a legii, deci atunci când se înregistrează cazuri de discriminare este foarte important ca acestea să fie rezolvate prin aplicarea legii. Facem un apel la toată lumea: situaţia romilor se poate rezolva doar dacă va exista implicare atât din partea populaţiei de origine romă, cât şi din partea celei majoritare.”

Europa Liberă: Este adevărat că avem o lege privind egalitatea şanselor, lege care ar trebui să prevină cazurile de discriminare la care v-aţi referit. Este însă această lege deajuns or trebuie să se lucreze şi la mentalitate?

Nicola Harrington-Buhay: „E un aspect foarte important la care vă referiţi. Sunt sigură că atitudinea oamenilor nu este în cele mai dese cazuri discriminatorie, însă lucrurile pe care le spun deseori au consecinţe nefaste. Cred că limbajul reprezintă o pârghie importantă la cimentarea toleranţei şi atitudinii în societate.

Strategia pe care o are Guvernul în domeniu, este una foarte importantă, care demonstrează că această problemă e a întregii societăţi şi nu doar a unei părţi specifice. Ne bucurăm că a fost instituit serviciul mediatorilor comunitari. Ideea că o persoană din comunitate este mediator, este foarte importantă, pentru că acest mediator „vorbeşte” în limbajul lor, le ştie nevoile, etc.

La fel, eu cred că este foarte important ca schimbările şi mesajele pozitive să vină din partea primarilor, învăţătorilor, persoanelor care se bucură de respect în societate. De asemenea, e nevoie de acceptarea şi recunoaşterea în public a trecutului persoanelor de etnie romă: este important să se recunoască genocidul împotriva romilor din trecut. Atunci când faci parte dintr-o societate care nu recunoaşte atrocităţile la care ai fost supus, acest lucru îţi afectează identitatea.”

Europa Liberă: Deci societatea are o datorie faţă de populaţia romă la acest capitol?

Nicola Harrington-Buhay: „Nu doar. Dacă ne uităm la oportunităţile oferite populaţiei de etnie romă, e limpede că romii sunt defavorizaţi în raport cu ceilalţi cetăţeni. De exemplu, dacă eşti femeie romă, ai mai puţine şanse să te realizezi în viaţă, la fel, dacă eşti persoană cu dizabilităţi de etnie romă, oportunităţile scad și mai mult, decât dacă ai avea dizabilităţi şi nu ai face parte din comunitatea romă.”

Europa Liberă: De ce este important pentru Republica Moldova să soluţioneze problema cetăţenilor de etnie romă, în contextul aspiraţiilor europene?

Nicola Harrington-Buhay: „Credem că democraţia înseamnă în primul rând respectarea drepturilor celor mai slabi. Pe lângă imaginea pe care şi-o crează Republica Moldova în afară, este importantă imaginea pe care o are în ochii propriilor cetăţeni. În sondajul pe care l-am realizat în cadrul consultărilor naţionale privind viitorul pe care Moldova și-l dorește, oamenii au spus că îşi doresc o societate armonioasă, în care este respectat dreptul fiecăruia. Atâta timp cât vor exista cetăţeni excluşi, cum putem vorbi despre o societate armonioasă?”

*

Prejudecăţile faţă de romi par să fie la fel de mari în Republica Moldova ca şi în alte ţări europene. Ce consecinţe au aceste prejudecăţi asupra etniei rome şi ce soluţii au autorităţile pentru a le combate, am insistat să aflu în ajun de la consilierul principal de stat al primului ministru pe probleme de incluziune socială, Ruslan Stânga:

Ruslan Stânga: „Stereotipuri şi prejudecăţi, cu regret, există. Este trist, dar nicio societate din lume nu este absolvită de stereotipuri şi prejudecăţi. Există stereotipuri faţă de femei, faţă de bărbaţi, faţă de anumite grupuri etnice sau profesionale.

Dacă ne referim la stereotipurile atribuite romilor, acestea sunt legate de stereotipurile ataşate de regulă grupurilor vulnerabile cum ar fi percepţia falsă că un anumit grup sau altul nu vrea să muncească, or că oamenii sunt leneşi şi oportunişti.

Există şi stereotipuri atribuite doar romilor cum ar fi imaginea unui popor care cântă şi dansează sau un popor cu înclinaţii spre cleptomanie şi misticism, or popor care nu îşi doreşte incluziunea. Stereotipurile, cred eu, indiferent dacă sunt pozitive sau negative au un efect nefast pentru că te abat de la realitate, iar atunci când îţi formezi atitudinea în funcţie de o pseudo-realitate, dacă pot să mă exprim aşa, aceste atitudini sunt întotdeauna nepotrivite, deoarece ca rezultat oamenii sunt trataţi aşa cum nu ar fi trebuit. În general, societatea în ansamblu are de suferit. De ce? Pentru că devine mai neprietenoasă.”

Europa Liberă: Dle Stânga, dar cum le veţi răspunde celor care sunt de părere că „omul sfinţeşte locul” şi că familiile rome sunt, de fapt, responsabile pentru condiţiile în care trăiesc?

Ruslan Stânga:
„Şi acest tip de abordare este destul de popular. Nu îmi propun să teoretizez încercând să răspund la întrebarea cine e de vină şi cine e fără vină? Cred că până la urmă responsabilitatea este comună, asta înseamnă politici calibrate corect şi comunicate clar, asta înseamnă acţiuni de sensibilizare, asta înseamnă creşterea participării şi a simţului de participare civică, a interacţiunii dintre oameni, dar toate în tandem cred că vor duce la abordări mai bune şi la diminuarea disparităţilor sociale şi economice, inclusiv de percepţie, dintre romi şi restul populaţiei.”

Europa Liberă: Lipsa actelor de identitate este o problemă pe care o scoate în evidenţă studiul la care ne referim. Cum soluţionează autorităţile această problemă?

Ruslan Stânga:
„Pe lângă acţiuni de sensibilizare organizate cu sprijinul larg al societăţii civile, anul trecut, timp de şase luni, romii au beneficiat de servicii gratuite de perfectare a certificatelor de naştere şi a buletinelor de identitate. Deci, Biroul de Relaţii Interetnice şi autorităţile publice locale sunt într-un dinamic proces de identificare a romilor care nu dispun de acte de identitate în vederea facilitării procesului de documentare.”

Europa Liberă: Câţi romi au beneficiat de pe urma acestui serviciu?

Ruslan Stânga:
„La propunerea organizaţiilor de romi, Biroul de Relaţii Interetnice a venit cu iniţiativa de a scuti cetăţenii de provenienţă romă de taxa pentru perfectarea actelor de identitate. A fost mediatizată această iniţiativă, au fost informaţi liderii romi, dar anume câţi cetăţeni au putut să beneficieze de acest serviciu nu este clar, deocamdată, cel puţin dintr-un motiv: este dreptul cetăţenilor să îşi declare sau nu etnia.”

Europa Liberă: Să înţeleg că unii cetăţeni de etnie romă pur şi simplu tind să îşi ascundă identitatea?

Ruslan Stânga:
„Nu sunt sigur dacă putem spune că o ascund, dar cel puţin nu preferă sau nu consideră necesar să îşi etaleze identitatea.”

Europa Liberă: Tocmai pentru a facilita integrarea romilor în societate, în Republica Moldova a fost creat serviciul de mediator comunitar. E o practică europeană? Care sunt beneficiile reale ale acestui serviciu?

Ruslan Stânga:
„Deci, ideea de mediator comunitar e o idee promovată de Consiliul Europei prin intermediul programului Romed. Ideea apare mai devreme, prin anii ’90, atunci când se discuta ce poate rupe acest cerc vicios în care s-au pomenit mii sau sute de mii de romi din întreaga Europă.

Menirea mediatorului este, de fapt, asigurarea acelei interacţiuni dintre romi, pe de o parte şi autorităţile publice locale, pe de altă parte. Pe lângă proiecte, bani şi politici cred că este nevoie, în primul rând, de comunicare, interacţiune şi cultivarea încrederii reciproce. De fapt, aceasta este şi funcţia de bază a unui mediator comunitar. Finalmente, mediatorul comunitar a fost instituţionalizat după o perioadă foarte lungă de pilotare.

Statul, începând cu acest an, îşi preia rolul de judecător principal în procesul de angajare a mediatorilor comunitari. Consiliile locale deja au competenţa de a angaja mediatori comunitari romi. Au fost alocate deja fondurile necesare pentru anul viitor. De asemenea, sunt alocaţi peste un milion de lei pentru angajarea mediatorilor romi şi rămân foarte optimist în ceea ce priveşte impactul activităţii mediatorilor comunitari, mai ales în cazul celor pe care îi cunosc.”
XS
SM
MD
LG