Culoarea pisicii sau frontul electoral de stînga: patriarhal, rusofil, moldovenist...

Pe când, dacă în general va fi posibil, un front comun al stângii politice, aşa cum a îndemnat recent liderul PCRM, Voronin? Cum trebuie înţeles acest front comun - ca formulă de unificare, ca alianţă, ca acţiune solidară pentru debarcarea actualei guvernări? Vom căuta răspunsuri la aceste şi alte întrebări împreună cu politologul Bogdan Ţîrdea.

Europa Liberă: Aşadar, dle Ţîrdea, vreo zece zile în urmă PCRM, prin gura liderului său, Vladimir Voronin a făcut un gest care a fost considerat mult timp imposibil. Acela de a renunţa la aroganţa unui uriaş, altădată, partid de pe scena politică moldovenească şi de a-şi măguli cu atenţie posibilii aliaţi. Să amintim ce a spus dl Voronin: „toţi cei care împărtăşesc, „fie şi parţial”, filosofia PCRM şi intenţia acestuia de a debarca guvernarea „vor fi văzuţi ca aliaţi … indiferent de nume, de personalităţi, de denumire a partidelor, de acuzaţiile reciproce şi neînţelegerile din trecut”. Un front comun, a exclamat dl Voronin, pentru a învinge, dar fără condiţionări şi discuţii lâncede despre dividende politice”. Cum ar trebui să înţelegem din punctul Dvs de vedere acest front comun despre care vorbea liderul comunist?

Bogdan Ţîrdea: „Stânga politică, dacă e să o analizăm pur cantitativ, de fiecare dată era mult mai mare şi continuă să fie mai mare şi mai voluminoasă decât dreapta. Raportul e aproximativ de 60 la 40. Înţelegem foarte bine că în 2009 PLDM, care avea 15%, alături de PL cu 14% şi AMN acumulau împreună 40% şi nu aveau nici o şansă să formeze o alianţă de guvernare dacă nu se alipea la ei un partid aşa zis de centru-stânga, care avea şi o locomotivă, în persoana lui Marian Lupu, crescută în PCRM, formată cu un rating din partea PCRM şi care a venit colac peste pupăză formând această alianţă de centru-dreapta. Acest demers din partea domnului Voronin vine să coaguleze acest electorat de 55-60% care ar putea forma un front comun în jurul acestui partid.”

Europa Liberă: Dar până acum, domnule Ţîrdea, nu prea a avut buna dispoziţie să invite partidele mici de stânga desprinse deseori din PCRM la vreo formulă de alianţă, de colaborare, de solidarizare. Cum s-ar explica acum acest lucru?

Bogdan Ţîrdea: „Este adevărat acest lucru. În general PCRM era destul de reticent la formarea diferitor blocuri fiind un partid autosuficient şi chiar autarhic. Au mai fost însă iniţiative din partea lor. În 1999 au format blocul comuniştilor şi al socialiştilor, care practic a câştigat la alegerile locale din acel an. În 2003 au creat blocul de centru-stânga după alegerile locale în care a intrat şi PD. Acum ei vin cu această iniţiativă.

Cred că acest lucru se bazează, pe de o parte, pe unele proprii calcule care arată că de unul singur este destul de complicat să obţii această majoritate confortabilă în Parlament. Pe de altă parte, ar putea exista şi anumite presiuni din partea Federaţiei Ruse, care solicită PCRM-ului formarea unui bloc electoral comun sau unui front politic comun, care ar fi mai eficient în lupta contra acestui cartel politic care se numeşte Coaliţia pro-europeană. concluzionând, pot să spun, că un cartel politic poate fi distrus, eliminat sau învins doar de un cartel politic. Or, la acest moment, PCRM a fost puternic hărţuit. A rămas fără televiziune, fără foarte mulţi deputaţi, primari, consilieri raionali etc. Respectiv acesta este obiectivul de bază.”

Europa Liberă: Întâi de toate: Există în societate cerere, aplecare pentru stânga politică, în sensul clasic al cuvântului?

Bogdan Ţîrdea: „Ultimul sondaj realizat de IPP în aprilie-mai 2013 demonstra că PCRM are 53%. În premieră PCRM acumula mai mult decât toate partidele alianţei luate împreună. Voronin, după demisia neinspirată a lui Vlad Filat, rămânea unicul titan politic, având un rating personal de 18% şi un rating prezidenţial de 20%. El a rămas practic unicul lider politic care nu are un echivalent.”

Europa Liberă: De ce atunci ar avea nevoie de aliaţi în situaţia asta?

Bogdan Ţîrdea: „În situaţia dată el are nevoie de aliaţi din câteva considerente. Întâi de toate pentru a acumula mai multe resurse financiare, mediatice, umane. În al doilea rând pentru a obţine efecte sinergetice. Înţelegem că PSRM care are 2%, PSD care acumulează 1% şi alte partiduţe luate la un loc fură de la stânga politică vreo 6-7% cel puţin.”

Europa Liberă: Partidele stângii - apărute, de altfel, deseori ca rod al conflictului cu PCRM -, şi-au exprimat în general acordul faţă de ideea de a acţiona împreună. Există însă în fiecare caz aparte diverse condiţii sau consideraţii. Ce şanse oferiţi pentru depăşirea acestora în numele realizării obiectivelor stângii, nu numai de răsturnare a puterii, acesta este obiectivul scos în prim plan, dar stânga are probabil nu numai acest plan într-o societate, cum spuneaţi, cu predilecţie de stânga?

Bogdan Ţîrdea: „E o observaţie corectă referitor la aceste precondiţionări, unele chiar total neinspirate, altele dubioase. De exemplu, anterior PSD, în persoana lui Victor Şelin, a propus de mai multe ori PCRM-ului alianţe. De fiecare dată însă punea nişte condiţii extravagante. De exemplu, formăm un bloc împreună, dar liderul PSD, Victor Şelin, să fie prim-ministru. Vă daţi seama un partid care are în sondaje nici 2% îşi propune să înainteze candidatura la funcţia de premier. Al doilea a fost Igor Dodon care a spus chiar recent că socialiştii vor participa la revoluţia de catifea, dar cu o singură condiţie ca PCRM să iasă din toate coaliţiile locale, adică PCRM să renunţe la putere în administraţia publică locală şi să o ofere benevol partidelor din alianţă.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, deputatul Reşetnicov, membrul marcant al PCRM, a subliniat că nu are importanţă culoarea pisicii, dar e important să prindă şoareci şi că PCRM a lansat acest îndemn pentru a se alia în numele unui scop pe care trebuie să-l urmeze toată stânga.

Bogdan Ţîrdea: „Ca să continuăm şirul condiţionărilor, ultimul a fost PPSM care au declarat că sunt gata să formeze un front, dar iniţial vor să organizeze un congres unde fiecare partid să vină cu o cotă egală. Cum poţi pune asemenea condiţii când PCRM are 53%, iar PPSM nu are nici un procent? Sunt caraghioase aceste condiţionări.”

Europa Liberă: Şi în aceste condiţii ce şanse daţi că o să se depăşească divergenţele?

Bogdan Ţîrdea: „Şansele nu sunt atât de mari. S-ar putea alătura la acest front comun „Patrioţii Moldovei” şi Partidul popular Socialist (PPSM) condus de Victor Stepaniuc. Există anumite dubii şi rezerve faţă de Partidul Socialiştilor lui Dodon, dar în anumite condiţii s-ar putea să se alăture. Alte partide de stânga – PSD resimte o puternică influenţă din partea PD, Partidul Regiunilor, prin liderul său Mihail Formuzal, este ataşat de guvernare, alte partide la fel resimt influenţa în special din partea lui Plahotniuc, iar mai puţine - din partea lui Filat. În aceste condiţii nu cred că se vor alipi foarte multe partide. Dar pentru PCRM este destul şi cele două partide „Patrioţii Moldovei” şi Partidul popular Socialist (PPSM) pentru a crea iluzia unui bloc, unui front electoral, unui mega cartel politic care luptă cu coaliţia de la guvernare.”

Europa Liberă: Cum s-ar explica faptul că stânga în Moldova este, de regulă, foarte îndepărtată ca valori şi principii etc. de stânga europeană? Şi trebuie să fie neapărat antioccidentală, „moldovenistă”, să vorbească ostentativ doar rusa cum face liderul PCRM ş.a.m.d. Există vreun segment care să se detaşeze de acest tip de stânga politică din Moldova?

Bogdan Ţîrdea: „Au existat permanent tentative ca stânga să fie niţel de o altă orientare. A fost Sturza care a făcut aceste tentative prin 2001 şi a acumulat 5%. A fost domnul Braghiş care a acumulat 13%. Anterior a fost şi Blocul pentru o Moldovă democrată şi prosperă în persoana lui Diacov având suportul lui Petru Lucinschi, care de fapt tot era privit ca o candidatură a Moscovei. Stânga în Republica Moldova este o proiecţie a segmentelor electorale şi a valorilor acestor segmente. Or, avem un electorat care este patriarhal.

Toate sondajele arată că peste 55% din populaţie vor un lider de mână forte astăzi în Republica Moldova. Avem un electorat rusofil. 70% din respondenţii sondajului IPP văd Rusia ca partener strategic. Avem un electorat moldovenist. Acelaşi sondaj IPP arată că 65% dintre respondenţi vor Istoria Moldovei să fie studiată în şcoli şi limba o numesc moldovenească. Acesta este electoratul de stânga care are anumite valori, are anumite mentalităţi peste care se pliază destul de reuşit PCRM. Celelalte partide de stânga cu mesaje aşa zise europene de fiecare dată dau în bară şi rămân în afara arcului parlamentar.”