Orașul rusesc Soci va găzdui la anul, la scurt timp după Jocurile Olimpice de Iarnă, și Jocurile Paralimpice, rezervate sportivilor cu dizabilități. Iar corespondenții Europei Libere Claire Bigg și Tom Balmforth spun că această a doua competiție, programată pentru luna martie, a adus în atenția opiniei publice soarta persoanelor cu dizabilități din Rusia.
Maria Gendeleva are 25 de ani și folosește de un deceniu un scaun cu rotile. De când și-a pierdut picioarele într-un accident rutier a fost nevoită să lupte pentru o viață normală, o luptă pe care este hotărâtă s-o câștige.
Într-o Rusie faimoasă pentru rămânerea în urmă în
Rusia a făcut pași importanți pentru a asigura accesul oamenilor cu dizabilități în locuri publice. În mai 2012 a ratificat convenția ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, iar câteva luni mai târziu a aprobat un program național cu același obiectiv. Simpla găzduire a Jocurilor Paralimpice la Soci în martie anul viitor este un progres pentru Rusia. În 1980, când Moscova a găzduit Jocurile Olimpice de Vară, sovieticii au refuzat din capul locului Jocurile Paralimpice, spunând că în Uniunea Sovietică nu există oameni cu dizabilități.
Dar pentru rușii de rând progresele de multe ori întârzie. Într-un raport publicat luna trecută organizația Human Rights Watch a scris că mulți din cei 13 milioane de ruși cu dizabilități sunt practic prizonieri în casele lor din cauza absenței infrastructurii publice. Raportul a mai constatat că multe din rampele deja construite sunt prea abrupte sau sunt blocate de obiecte ca stâlpi de iluminat public, chioșcuri stradale sau mașini parcate aiurea.
Transportul public este alt pericol constant pentru persoanele cu dizabilități. Un nevăzător intervievat de Europa Liberă a spus că a căzut de trei ori de pe peronul stației de metro pentru că marginile lui nu au așa-numite „mărci tactile”, protuberanțe care pot fi detectate cu bastonul. Într-una din căderi și-a rupt o mână.
Autobuzele cu facilități speciale sunt puține și circulă la intervale mari, iar șoferii adesea refuză să-i primească pe pasagerii cu dizabilități, invocând nemulțumirea celorlalți, care se grăbesc.
De o vreme în Rusia există servicii de taxi speciale, dar sunt scumpe și trebuie comandate cu multe zile înainte. „Ca urmare – spune Tatiana Lokșina, de la Human Rights Watch – oamenii care doresc o viață socială activă, care vor să muncească și să trăiască precum toți ceilalți nu au nicio șansă”.
Potrivit raportului Human Rights Watch, rușii cu dizabilități se confruntă și cu discriminarea pe piața muncii, în sistemul de învățământ și de sănătate. 80% dintre ei nu au loc de muncă.
Tatiana Lokșina spune că autoritățile ruse sunt datoare nu doar să creeze locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități, dar să aibă în vedere că ei ar beneficia cel mai mult de un loc de muncă în compania oamenilor fără dizabilități. La fel în școli, copiii cu dizabilități trebuie să poată învăța alături de toți ceilalți, nu segregați. „Nu mai trebuie să existe bariera între ei și noi”, spune activista.
Maria Gendeleva a făcut mari eforturi ca să-și asigure autonomia în ciuda faptului că nu are picioare. A convins autoritățile locale să instaleze un lift special în blocul unde locuiește împreună cu mama ei. După ce s-a chinuit ani de-a rândul cu transportul în comun, a început să adune bani pentru o mașină personală. La Moscova există o singură școală de șoferi pentru oameni ca ea, așa că Maria a trebuit să-și aștepte rândul câteva luni. Apoi și-a cumpărat mașină și a plătit adaptarea ei la nevoi speciale.
După ce a schimbat mai multe locuri de muncă după accident, Maria Gendeleva a început anul trecut să lucreze pentru organizația Perspektiva, care apără drepturile persoanelor cu dizabilități. Acum se deplasează frecvent, călătorește chiar și peste hotare, în interes de serviciu sau de plăcere.
Dar Maria insistă că ea este o excepție și că mulți ruși cu dizabilități au renunțat chiar să mai spere: „Cunosc o mulțime de oameni care nu vor să ceară ajutor. Au dat deja de atâtea obstacole încât și-au creat unul nou, o barieră psihologică. Din păcate, pentru asemenea oameni este mai convenabil să stea acasă decât să se confrunte cu stresul cotidian”, spune Maria.
Maria și alți activiști speră ca Jocurile Paralimpice de la Soci să fie o ocazie de-a atrage atenția asupra soartei crude a rușilor cu dizabilități. Din păcate, observă corespondenții Europei Libere la Moscova, judecând după interesul redus pentru bilete, se pare că Jocurile Paralimpice se vor desfășura cu tribunele aproape goale.
