Linkuri accesibilitate

Spălatul pe mîini ca metodă efectivă de a preveni bolile și infecțiile


Angela Capcelea: „un spălat efectiv pe mâini include trei condiţii principale: acces la apă curgătoare, accesul la săpun şi accesul la şerveţele curate.”



A mai trecut, ieri, o Zi Mondială a Spălatului pe Mâini. Şi nu este bineînţeles vorba de un gest obişnuit al politicienilor, după promisiunile lor electorale, ci de cea mai la îndemână metodă de prevenire a infecţiilor de orice tip. Este oare Republica Moldova o poveste de succes sau poate deveni cumva şi în acest sens? Vom discuta în această dimineaţă cu Angela Capcelea, coordonatoare Programe de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor la UNICEF-Moldova.

Europa Liberă: Decât vitamine, sau în cel mai rău caz medicamente, mai bine banalul spălat pe mâini. Un adevăr foarte simplu, dar uşor oare de aplicat în Republica Moldova?

Angela Capcelea:
„Spălatul pe mâini, într-adevăr, este cea mai efectivă metodă pentru a preveni îmbolnăvirea prin infecţii intestinale acute şi boli respiratorii acute. Şi un spălat efectiv pe mâini include trei condiţii principale: acces la apă curgătoare, accesul la săpun şi accesul la şerveţele curate. Deci, sunt trei condiţii importante care trebuie respectate.

Angela Capcelea
Angela Capcelea
Din păcate, conform datelor UNICEF şi studiilor pe care le-am efectuat, în gospodăriile cu copii până la șapte ani, doar 80 de procente de gospodării au săpun la locul unde îşi spală mâinile. Practic doar 80% din copii au acces la apă fizic, pentru că ştim că copii mai mici au o altă constituţie decât un adult şi condiţiile trebuie adaptate situaţiei fizice a acestui copil. Din păcate, practica spălatului pe mâine nu este aşa de bună în Republica Moldova. Şi nu doar în Moldova. Studiul efectuat de Centrul de control al maladiilor din SUA a indicat că, în medie, adulţii îţi spală mâinile cu săpun șapte sec., pe când recomandarea este de 20 de sec.”

Europa Liberă: Da, tradiţionalele 20 de sec. Deci, până la o Republica Moldova poveste de succes şi în asigurarea curăţeniei mâinilor mai e mult. Îmi amintesc, dnă Capcelea, de un studiu realizat de Unicef acum câţiva ani de zile, studiu la care aţi făcut referinţă mai devreme şi care constata o situaţie destul de tristă la acea oră cu spălatul pe mâini. S-a schimbat ceva, semnificativ, în bine? Sau multă lume rămâne în continuare cu pământul patriei, sub unghii, cum remarca odată o publicaţie de satiră…

Angela Capcelea:
„Studiul a fost realizat în 2009 şi rezultatele acestui studiu au fost foarte larg diseminate, atât la Ministerul Sănătăţii, cât şi la Ministerul mediului. Şi din câte cunosc, deja în 2011 din 60 de instituţiile unde situaţia era foarte-foarte proastă erau renovate unităţile sanitare în 24 de şcoli. Şi acesta era anul 2011, cu toate că Ministerul Mediului îşi asumase responsabilitatea pentru 14 şcoli, reieşind din posibilităţile economice pe care le avea la acel moment. Totul depinde priorităţi. În ce măsură autorităţile sanitare, autorităţile locale, şcoala şi părinţii înţeleg priorităţile pentru copii lor.

Ţinând cont de faptul că copii îţi petrec jumătate din zi în şcoală, deja însăşi şcoala împreună cu părinţii şi autoritatea publică locală hotărăsc ce e mai important, să construiască gard, sau să renoveze unitatea sanitară. Deci, eu aş vorbi atât despre responsabilitatea autorităţilor, cât şi de activitatea civică a părinţilor şi copiilor. Noi trebuie să cunoaştem care sunt drepturile noastre, să le cerem şi să punem şi o mână de ajutor, nu numaidecât prin bani, dar prin acţiuni.”

Europa Liberă: Ce este de făcut, eventual prin politici ale statului ca populaţia să aibă mâinile mai curate?

Angela Capcelea:
„Practic schimbatul de comportament este o activitate care durează puţin timp, dar nu este imposibilă, chiar este destul de reală,. Comportamentul se schimbă pe parcursul anilor şi aceasta depinde de mesajele care sunt aduse populaţiei, copiilor, părinţilor. Şi mesajele care vin din toate părţile, nu doar de la medici, media, sistemul de educaţie. Cum trebuie de spălat pe mâini, care sunt rigorile şi de ajutat părinţii să-şi schimbe atât comportamentul lor, ca în consecință să schimbe şi comportamentul copiilor. Acele 20 de secunde, doar nu ai să stai cu ceasul în baie să monitorizezi cât timp te speli pe mâini, dar să cânţi un „Mulţi ani trăiască”, de două ori, varianta lungă, este posibil.”

Europa Liberă: Spălatul pe mâini ţine poate în primul rând de educaţie? În ce măsură rigorile de igienă sunt cultivate în grădiniţe, şcoli? Sau palmele sunt considerate de prioritate mai redusă?

Angela Capcelea:
„Tradiţional atât şcolile, cât şi grădiniţele au standarde sanitaro-igienice conform cărora ele trebuie să funcţioneze. Noi ştim că avem o sumedenie de regulamente sanitare care trebuie respectate, şi asta ţine de o serie de autorităţi. Ce ţine de practica de spălare pe mâini.

Un studiu realizat de UNICEF în rândul copiilor de 4-7 ani a arătat că undeva 67 de procente din ei se spală pe mâini după ce folosesc unitatea sanitară sau înainte de masă. Surpriza a venit când analiza a fost efectuată în funcţie dacă frecventează copilul grădiniţa sau nu. 45,2 procente care nu frecventează grădiniţa se spală pe mâini, comparativ cu 73% din cei ce frecventează grădiniţa, unde acest comportament este organizat. În grădiniţă se pune un accent mare pe comportamentele de bază.

Problema apare când copilul merge la şcoală. La şcoală deja se consideră că copilul este mare, deja are abilităţi, ştie cum să facă. Dar noi ştim că dacă nu atenţionăm permanent, aceste abilităţi se pierd. Şi dacă nu mai sunt şi condiţii, iar după cum aţi văzut din studiul nostru realizat în şcoli, noi practic avem un acces la condiţii sanitare îmbunătăţite destul de jos în şcoli. Şi copii preferă să nu se spele pe mâini şi să nu utilizeze unităţile sanitare în şcoli. Practic copii au răspuns în 87% din cazuri că ei se spală pe mâini după ce utilizează unitatea sanitară acasă, dar la şcoală - doar în 15 % din cazuri. Invocând că lipsesc condiţii elementare de igienă.”

Europa Liberă: Cine are mâinile mai murdare în R. Moldova, vorbind de categorii de populaţie?

Angela Capcelea:
„Pentru a şti asta, ar trebui de luat probe microbiologice instantaneu de pe mâini. Dar noi avem date indirecte care ne pot sugera cine sunt cei mai afectaţi. Şi în cazul nostru populaţia din regiunea rurală are un acces mult mai limitat la apă, atât potabilă, cât şi tehnică. Copii din şcolile din regiunile rurale utilizează blocurile sanitare care sunt afară şi situaţia cărora nu este doar nesatisfăcătoare din punct de vedere sanitar, dar uneori şi periculoasă.

Din păcate, dacă vorbim despre utilizarea chiar a apei potabile, studiul realizat în 2012 cu suportul UNICEF, se numeşte studiu de indicatori multipli în clastere, a indicat că în regiunile rurale doar 81% din populaţie are acces la surse sigure de apă potabilă, comparativ cu 96% în regiunile urbane. Deci, din start vedem că oamenii sunt puşi în diferite condiţii. Dar dacă luăm şi în funcţie de nivelul de bunăstare, această diferenţă este cu mult mai mare – 99 procente acces la apă potabilă sigură pentru gospodăriile cu venit bun şi 71 procente – pentru gospodăriile care trăiesc în sărăcie. Noi trebuie să cunoaştem această situaţie şi să intervenim când situaţia este cea mai deplorabilă. Pentru că aceşti oameni nu au acces nu doar la apă potabilă bună, ei nu au acces nici la servicii de sănătate, şi alimentaţia este mai proastă şi cu siguranţă şi accesul la elementarul săpun este destul de jos.”
XS
SM
MD
LG