Pentru a nu devia de la drumul cel bun, România are nevoie de cele două instrumente care în teoria politicii internaționale se numesc “bățul și morcovul”. Dacă vrea să fie primită în Spațiul Schengen de Liberă Circulație, au spus olandezii, încă de acum doi ani, România trebuie să aibă măcar două Rapoarte consecutive pozitive.
Este vorba despre Raportul anual asupra Justiției cunoscut și ca MCV-Mecanismul de Cooperare și Verificare.
Pentru a primi note bune de la Bruxelles, oficialii români trebuie să demonstreze că Justiția este independentă, dar tentația politicienilor aflați la putere de a interveni este atât de mare, încât nu se pot abține, în ciuda faptului că “bățul” Bruxelles-ului planează permanent asupra lor.
În orice caz, după criticile americanilor și sugestiile făcute de la Comisia Europeană, ministrul Justiției a revocat vineri numirile pentru două funcții în fruntea Direcției Naționale Anticorupție-DNA făcute pe ochi frumoși prin eliminarea unor procurori care au anchetat demnitari importanți.
Ambasadorii occidentali acreditați la București salvează din nou procuratura anticorupție, un proces care s-a mai întâmplat de câteva ori în ultimii șapte ani, fiindcă politicienii români au căutat tot felul de căi pentru a tăia din prerogative sau pentru a diminua din atribuțiile DNA.
România are nevoie de asistență permanentă pentru a nu devia, pentru că instituțiile țării nu au încă suficientă putere, pentru că politicienii au mai multe reflexe moștenite din vremea dictaturii, decât dobândite în tranziția democratică și pentru că românii sunt încă prea preocupați de ziua de mâine, pentru a mai fi atenți și la moralitatea celor pe care îi votează
România are pe de altă parte, o tradiție istorică de a alege soluțiile corecte doar sub presiune internațională.
Începutul presiunilor europene datează se pare din 1878, când la Congresul de la Berlin, cancelarul german, Bismark a condiționat recunoașterea independenței României de către marile puteri de acordarea cetățeniei tuturor evreilor în bloc.
Potrivit legilor în vigoare atunci, evreii care locuiau în spațiul românesc nu primeau automat cetățenia: Camera Deputaților și apoi Senatul votau împământenirea pentru fiecare caz în parte, iar procedura era complicată și de durată.
Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu au negociat această chestiune și până la urmă au reușit să-i păcălească pe liderii europeni.
Cei care s-au opus atunci au fost liberalii, nu conservatorii, pe motiv că națiunea română era în formare și nu trebuia să fie atinsă de influențele unor populații alogene.
Apoi la sfârșitul Primului Război Mondial, tot marile puteri occidentale au obligat România să semneze Tratatul asupra minorităților.
Din nou liberalii s-au opus, lăsându-l pe generalul Constantin Coandă, devenit premier de nevoie, să-și asume această sarcină, care liderilor politici tradiționali li se părea ingrată.
Regulile democratice au intrat în România cu forța, iar presiunile Occidetale au funcționat mereu de la obținerea independenței încoace, chiar și sub regimul comunist, prin “clauza națiunii celei mai favorizate” , ceea ce însemna privilegii economice în relațiile comerciale cu Statele Unite.
În schimb Washington-ul obținea din când în când anumite libertăți pentru cetățenii din România.
Relațiile României cu Fondul Monetar Internațional se bazează de asemenea pe aceste două simboluri “bățul” și “morcovul”, pentru că în schimbul Acordului stand-by, care ajută țara să ia bani cu dobânzi mai mici de pe piețele externe sau chiar să apeleze la resursele Fondului, FMI pretinde reforme, restructurări și privatizări.
Economia României ar fi intrat de mult în faliment fără condiționalitățile Fondului.
Dezvoltarea României depinde astfel de criticile Bruxelles-ului și ale Washington-ului pentru că liderii autohtoni nu fac politică pe termen lung, ci doar în funcție de propriile lor interese.
Până când acest fel de a face politică nu se va schimba, România va avea nevoie de un tutore.
