După un cutremur „modest”, cum a fost cel din weekend, viaţa şi-a urmat cursul ei firesc. Unii chiar au dormit voiniceşte toată noaptea, aflînd abia dimineaţa că blocurile şi casele le-au fost niţel hurducate. S-a discutat un pic pe FB despre evenimentul nocturn, nu au lipsit glumele şi băşcălia. Iar a doua zi poporul a dat buzna în centrul capitalei pentru a bea şi a mînca pe săturate, pentru a lăsa, ca de obicei, mormane de gunoaie.
Ce vreau să zic? E ca şi cum cutremurul acela nu a existat. Pentru noi, un cutremur liliputan de 5,5 grade e floare la ureche! Am mai văzut noi aşa ceva! Au fost şi cutremure mai rele în deceniile anterioare. De aceea, mergem înainte şi ne doare-n cot de alte cutremure. Acestea s-ar putea chiar să nu se mai producă.
Totuşi, cîteva lucruri ar trebui să se facă şi după un asemenea fleac. N-ar strica să se admită că un cutremur mai puternic e posibil în viitor. Da, ideea asta le pare năstruşnică multor moldoveni, dar există o mică probabilitate, nu-i aşa? Şi dacă admitem aşa ceva, apare şi o firească întrebare: dar noi cît de pregătiţi sîntem pentru a înfrunta un cutremur de 7-8 grade? E o întrebare interesantă asta, la care aş fi curios să aud un răspuns al unor experţi.
Impresia mea e că nu sîntem prea bine pregătiţi. Păi, să luăm numai asigurarea locuinţei. Cîţi dintre moldoveni au această asigurare? Nu mulţi, sînt sigur. Asta pe alte meridiane, în Rusia, bunăoară, conducătorii vor să facă obligatorie asigurarea locuinţei. Însă Rusia e niţel mai prosperă decît Moldova. Aici, în condiţiile în care pe mulţi îi bagă în sperieţi facturile, ce şanse are asigurarea obligatorie a locuinţei? Minuscule, să fim sinceri.
Dar cît de pregătiţi sîntem în alte privinţe? Dacă, Ferească Dumnezeu!, casele noastre vor fi zgîlţîite mai puternic şi vor exista victime? Ma tem că am avea mari probleme, dată fiind proverbiala noastră incapacitate de a ne organiza.
Aşa că sînt încolţit de îndoială, în ciuda faptului că recentul cutremur a fost mic şi s-a dus pe o cale ne-nturnată.
