Ioana Isac: „Ultima carte pe care am citit-o este „De ce România este altfel” de Lucian Boia. Este o carte destul de controversată. M-a interesat fiindcă noi avem în Moldova naţionalităţi şi undeva am vrut un suport informaţional ca să-mi demonstrez mie însumi că am dreptate când consider că sunt o româncă.”
Europa Liberă: Când îşi selectezi cărţile pe care vrei să le citeşti după ce criterii te conduci? Ţi le recomandă cineva?
Ioana Isac: „Foarte rar mă conduc după recomandări, fiindcă contează omul. Am nişte autori preferaţi, de exemplu, Charles Bukowski, Chuck Palahniuk sau Mircea Eliade, de sigur. Caut cărţi pe care nu le-au citit toţi.”
Europa Liberă: Şi cum le găseşti?
Ioana Isac: „Merg în librării unde petrec foarte mult timp. Caut, citesc, deschid oricare pagină şi văd dacă îmi place stilul, dacă îmi place cum este abordat subiectul. Poate că e eronată această modalitate, fiindcă nu poţi dintr-o pagină au dintr-o descriere la finalul cărţii să înţelegi dacă este bună sau nu. Trebuie să treci prin foarte multe cărţi „stricate” ca ajungând la una bună să ştii să o valorifici foarte mult.”
Europa Liberă: Când zici cărţi „stricate” ce ai în vedere de fapt?
Ioana Isac: „Am spus cărţi „stricate” în sens metaforic. Foarte mult depinde de autor şi de subiect. Pentru mine ceea ce este în vogă nu îmi prezintă vreun interes. De exemplu, acelaşi Paulo Coelho, foarte mulţi îl iubesc, foarte mulţi îmi recomandă să-l citesc. Am citit „11 minute”, „Brida” ca să mă conving. Mi-e nu mi-a plăcut. Este un pic superficial. Sunt sigură că foarte multe fete şi mulţi băieţi o să arunce cu pietre în mine pentru această afirmaţie, dar mi-o asum. Acum este în vogă şi „Fifty shades of grey”, urmează să fie şi un serial. Eu am citit primul volum. Pentru mine această carte este una mai potrivită pentru oamenii de vârsta a treia, pentru femeile şi bărbaţii care nu au avut parte de nişte experienţe în dragoste foarte deosebite şi cu patos. De aceea ei citesc aceste cărţi ca să intre cumva în rolul personajului, ca să-şi imagineze o viaţă mult mai bună.
Pentru mine, însă, cărţile au rolul de a educa şi nu de a forma o iluzie şi să te ducă într-un refugiu iluzoriu. Chiar dacă şi este un refugiu să fie foarte formativ, constructiv.”
